De același autor
Fapt este ca, dintr-o data, s-a decis ca poporul roman trebuie sa si rada! Si, sus la partid, au avut loc discutii fierbinti pe tema: ei bine, sa se rada, dar de cine si de ce anume?! Pana la urma, a aparut la Radio, caci televiziunea pe atunci abia mijea, emisiunea "Satira si umor", cu indicatii clare pana unde ca problema si pana la ce nivel ierarhic poate merge critica. Cu aceleasi indicatii, dramaturgul de atunci al partidului, Aurel Baranga, a primit sarcina sa scrie teatru de satira si umor. Prima si poate cea mai reusita dintre piese lua in bascalie amenintarea cea mai teribila care apasa in acele vremuri asupra salariatilor din Romania: restructurarea!
Cand se mai anunta un val de restructurare era semn ca, potrivit sloganului vremii "Cadrele hotaraste totul!", s-au gasit prin dosare niste noi "dusmani ai poporului" care trebuiau inlaturati. Oficial, insa, se spunea ca restructurarea se facea pentru "imbunatatirea activitatii". Si pentru ca, desigur, aspectul de fond nu putea fi luat in deradere nici chiar la "Satira si umor", piesa de teatru ataca aspectul referitor la "imbunatatirea activitatii".
Toata lumea in piesa astepta cu infrigurare restructurarea amenintatoare. Care, la un moment dat, este si comunicata. Personajul principal, coplesit si cu tremur in glas, anunta marile schimbari: Ionescu de la casierie trece la planificare, Popescu de la planificare trece la financiar si asa mai departe. Ce va veni dupa... nu mai conta! Se lasa insa a se intelege ca ceea ce va veni va fi zdrobitor, de vreme ce schimbarile au fost atat de "profunde si rascolitoare"! Parabola este clara! Indelungat asteptata restructurare guvernamentala s-a produs. Piesele grele au ramas pe loc. Cativa pioni au fost mutati! Ce va iesi?!
Mai nimic in planul "imbunatatirii activitatii", ca si in comedia lui Baranga. Noua formula guvernamentala nu are absolut nimic in plus fata de cea anterioara pentru dinamizarea reformelor necesare! Numarul de ministri este cam acelasi, cu deosebirea ca unii din ministrii plini au devenit "ministri delegati", adica ministri fara ministere! Dar ministrii care trebuiau si trebuie sa faca reforme, pentru dobandirea din partea Uniunii Europene a statutului de economie de piata functionala si, in continuare, pentru eventuala admitere in organizatie, sunt aceiasi. Si daca vor face reforme, desi pana acum n-au facut, va fi nu pentru ca noua echipa este mai performanta, ci pentru ca va exista, la insistenta externa si sub presiunea timpului, o eventual mai ferma decizie politica in acest sens.
Si atunci de ce atata tevatura? Pentru ca, in planul din spate, nu eficienta echipei guvernamentale era miza. Doua componente a avut miza reala. Prima a fost de a da Uniunii Europene un semnal ca mereu si mereu reclamata reforma in administratia publica incepe. Si, pasamite, ar incepe cu guvernul insusi! A doua a fost de a incerca, oarecum din timp, combaterea eroziunii politice a guvernarii, mergandu-se pe ideea ca un nou guvern ar reprezenta, in ochii oamenilor, un nou inceput. Si la un nou inceput, oamenii ar da uitarii neimplinirile, contand pe realizarea noilor promisiuni.
Cele doua tinte - Uniunea Europeana si electoratul roman - asteapta insa lucruri absolut diferite. Uniunea Europeana va aprecia restructurarea guvernamentala doar daca aduce reforme, mai multe si mai solide, in economie, in administratie si in justitie. Audienta electorala a PDSR va spori insa doar daca noua echipa guvernamentala va aduce nu reforme, ci mai degraba ceva bani in plus in buzunarele oamenilor. Cele doua categorii de asteptari sunt opozite, iar pe termen scurt - oricum in perspectiva anului ce a mai ramas pana la alegeri - se bat chiar cap in cap. A le obtine in acelasi timp este aproape imposibil.
S-ar parea ca d-l Adrian Nastase a inteles cel mai bine acest lucru. Si, dincolo de frazele frumoase despre eficienta si reforme, a imaginat o reorganizare a guvernului care da clar impresia ca s-a decis pentru prezidentiale, lasand partidul pe mana d-lui Iliescu, din momentul in care presedintele tarii isi va fi incheiat mandatul, si deci pasandu-i acestuia problemele misiunii imposibile de a satisface, in acelasi timp, cerintele Uniunii Europene, lacomia baronilor proprii si asteptarile de mai bine ale populatiei. Dintr-o data, d-l Iliescu s-a trezit cu pacostea de a tine trei pepeni intr-o mana!
