De același autor
Scandalul a picat in plin proces de privatizare a BCR si sublinierile opozitiei sunt clare: asa ceva nu s-ar fi putut intampla daca BCR nu ar fi inca o banca de stat, supusa presiunilor politice guvernamentale, ci una privata, mai ales in cazul in care ar avea capital strain.
Scandalul a capatat insa conotatii aparte in contextul aprecierilor - ce n-au putut fi trecute cu vederea - ale guvernatorului BNR, facute recent in legatura cu prezentarea evaluarilor asupra structurii capitalului in sistemul bancar romanesc. Potrivit acestor evaluari, capitalul privat a ajuns majoritar. Capitalul de stat nu mai detine decat o reprezentare de 41%, iar, in perspectiva privatizarii BCR, procesul privatizarii in sectorul bancar va putea fi considerat ca si incheiat, intrucat capitalului de stat nu-i va mai ramane decat o pondere insignifianta. Cu peste 51%, capitalul strain in sistemul bancar romanesc a preluat deja pozitia nu numai majoritara, dar si de decizie efectiva in sistem. Iar, cu doar 8%, capitalului privat autohton ii revine in schimb o pozitie cu totul marginala.
Aceste cifre n-au ramas simple statistici in conditiile in care guvernatorul BNR a aratat ca firmele cu capital romanesc se simt discriminate in raport cu cele straine in politica de credit practicata de bancile cu capital strain care au preluat deja "leadership"-ul pe piata bancara romaneasca. Guvernatorul a explicat ca n-ar fi vorba de o discriminare deliberata pe criterii de nationalitate a capitalului, ci, pur si simplu, de aplicarea unor grile de prudentialitate, carora le corespund mai adesea firmele straine si carora nu prea le corespund in multe cazuri firme industriale si comerciale romanesti. Domnia sa a mai mentionat ca aceasta problema a aparut si in discutiile desfasurate cu putin timp inainte in cadrul intalnirii de la Bucuresti a guvernatorilor bancilor centrale din tarile bazinului Marii Negre, unde acestia chiar au cerut Bancii Europene pentru Reconstructie si Dezvoltare (BERD) sa intocmeasca un studiu pe tema cu pricina.
Intrucat, a mentionat domnia sa, apare un conflict intre a privatiza sistemele bancare din tarile in tranzitie cu investitori strategici, respectiv cu banci occidentale de renume, si a nu putea asigura promovarea necesara a clasei de mijloc in tarile in tranzitie, in masura in care aceste banci sunt reticente in a credita capitalul autohton, indeosebi cel al intreprinderilor mici si mijlocii. Multi s-au grabit sa-l taxeze pe d-l Isarescu de abordari "iliesciene", in sensul ca si d-l Iliescu se lamentase nu de mult pe umarul sistemului bancar romanesc ca va ramane fara capital propriu, in timp ce capitalul strain va scoate bani din tara in urmarirea intereselor sale, de altfel firesti, de profit.
De fapt, fiecare, in felul sau si in formularea mai mult sau mai putin diplomatica folosita, exprima o realitate. Bancile straine sunt mai "atente", cum e si normal, cu firme care fie au capital de aceeasi nationalitate cu a lor, fie le sunt clienti internationali de traditie. In mod aproape inevitabil, firmele autohtone - cu atat mai mult daca sunt mici si mijlocii, fara renume, fara certificate de afaceri si mai ales fara istorie - trec pe planul doi in primirea de credite. Romania, ca si alte tari, de pilda din bazinul Marii Negre, a ajuns sa se planga de acest fenomen pentru ca abia il cunoaste. Si asta pur si simplu deoarece doar de curand capitalul strain in sistemul bancar romanesc a devenit preponderent. Fenomenul este deja puternic in tari precum Ungaria sau Polonia, care si-au privatizat mai de mult catre banci straine sistemele bancare proprii.
Ca pentru tarile in tranzitie nu exista alternativa la punerea la dispozitia capitalului strain de renume a sistemelor bancare proprii nu inseamna catusi de putin ca discriminarea firmelor autohtone de catre acest capital nu ar exista. In esenta, nu este nici o scofala ca din sistemele bancare proprii dispare capitalul autohton. Pentru sprijinirea dezvoltarii unei tari, indeosebi daca este vorba de nevoia unui decolaj pentru recuperarea unor grave decalaje economice, prezenta capitalului autohton in banci nu poate fi decat salutara, daca nu cumva indispensabila. Romania nu va mai beneficia insa de o asemenea prezenta. Dar cei care cumva plang pe umarul Romaniei pentru ajungerea intr-o asemenea situatie nu trebuie sa incrimineze cumva capitalul strain, ci doar sa multumeasca hotilor get-beget romani din bancile de stat sau chiar private romanesti. Hotiile romanesti din bancile romanesti au scos pe termen lung capitalul romanesc din bancile din Romania. L-au delegitimat si l-au eliminat!
