Impactul investitiilor straine (3)

Daca in privinta contributiei investitiilor straine la cresterea economica sau la balanta de plati, interpretarile si aprecierile nu pot fi decat nuantate, pur si simplu, pentru ca exista multiple aspecte de sens contrar ale impactului, in ce priveste insa contributia investitiilor straine la ocuparea fortei de munca lucrurile sunt mult mai clare.

Afirmatia, destul de des intalnita, "investitiile directe straine creeaza locuri de munca" fie este partiala, cu referire la un caz anume, fie, daca incearca o generalizare, devine pura propaganda.

 Investitia directa straina creeaza locuri de munca doar daca este o investitie straina de la zero (greenfield). Altfel, daca este vorba de o preluare (prin achizitie sau fuziune), cu atat mai mult de o privatizare, numarul locurilor de munca scade, si nu creste in urma tranzactiei. Gestiunea mai performanta pe care o implica trecerea in administrarea capitalului strain (cel putin in cazul unei tari ca Romania) presupune, aproape de la sine, restructurari de personal. Desigur, activitatea firmei poate deveni mai rentabila, salariile celor ramasi pot chiar sa creasca, dar, din punctul de vedere in sine al ocuparii fortei de munca din tara recipienta, nu este un castig.

In situatia specifica a Romaniei, exista probabil o contributie pozitiva la crearea de locuri de munca in zona investitiilor straine directe mici, covarsitor majoritar implicate in activitati de lohn. Mai detaliat, investitiile directe straine implicate in activitati de lohn textil au permis mentinerea locurilor de munca in industria confectiilor si a incaltamintei. Iar in lohnul de componente auto, au contribuit la crearea de locuri de munca noi, ceea ce si explica somajul practic zero din unele zone, indeosebi din Ardeal, unde se desfasoara acum productia de componente si accesorii auto.

In schimb, in zona investitiilor directe straine mari, nu exista practic creare de locuri de munca, ci, dimpotriva! Si nu din vreo rautate anume a companiilor ce au facut aceste investitii, ci din simplul fapt ca nu a fost vorba, in mare majoritate, de investitii noi. A fost vorba de preluari prin privatizari, caz in care bilantul este negativ din punctul de vedere al ocuparii in sine a fortei de munca, in urma programelor de restructurare ce urmeaza fiecarei privatizari.

De pilda, cele 49 de companii multinationale semnificative (cu o cifra de afaceri de cel putin 1 miliard de euro si cu o activitate de cel putin 20% in afara tarii de origine) din "Top 100 Romania" au o pozitie submarginala in ocuparea fortei de munca. Acestea, desi furnizau peste 15% din cifra de afaceri obtinuta in 2006 pe ansamblul companiilor active din Romania, foloseau doar 4,2% din forta de munca ocupata in acestea si chiar mai putin de 3,8% din forta de munca ocupata in total in Romania.

Cu o asemenea pozitionare - indiferent cu cate virtuti reale sau imaginare ar fi creditate multinationalele in diferite domenii -, este greu de a vorbi de o reala contributie a acestora la ocuparea fortei de munca in Romania.