De același autor
Dupa analiza impactului investitiilor straine, indeosebi ale multinationalelor, asupra balantei de plati si ocuparii fortei de munca se poate incerca o evaluare, chiar si succinta, a contributiei acestora la cresterea economica si cat de cat la dezvoltare.
In afara oricarui dubiu, cresterea economica obtinuta in ultimii ani in Romania se datoreaza in cea mai mare parte investitiilor straine. Asa cum nu se poate sa nu se faca o legatura intre expansiunea investitiilor straine si deteriorarea masiva a contului curent extern in aceeasi perioada a ultimilor ani, tot asa nu s-ar putea sa nu se faca o legatura intre respectiva expansiune a investitiilor straine si cresterea economica.
Faptul este probat pe exemplul evolutiilor din randurile primelor 100 de companii din Romania, in cazul carora exista studii mai aprofundate. Inainte de anii 2000, Top 100 Romania era pe pierdere. Situatia s-a modificat treptat, pe baza investitiilor straine venite de atunci, care au infiintat cateva intreprinderi noi, dar mai ales au preluat prin privatizari controlul asupra unor piese grele din economie. Gratie cresterii economice obtinute si restructurarilor de personal din acestea, intreg Top 100 Romania a trecut treptat pe profit. In 2003 rata profitabilitatii generale in Top 100 a fost, pentru prima data, supraunitara, crescand apoi sistematic cu fiecare an si ajungand la 7,3% in 2006. In mod clar, performanta pe ansamblu apartine de fapt multinationalelor din Top 100, ajunse a reprezenta ca numar aproape jumatate din Top, dar detinand deja 61% din cifra de afaceri si 91% din profiturile brute ale Topului. Performanta este evident a investitiilor straine, mai precis nu a economiei din Romania ramase sub controlul capitalului autohton, ci a economiei din Romania trecuta sub controlul capitalului strain.
Daca, in privinta cresterii economice in sine, contributia investitiilor straine este puternica si indubitabila, problemele trebuie nuantate in ce priveste continutul cresterii economice si implicit contributia la dezvoltare. Prin continutul si structura lor, investitiile straine in Romania au indus masiv o crestere economica bazata pe import. Concluzia se desprinde din impactul investitiilor straine asupra balantei de plati, evidentiat de triplarea deficitului de cont curent extern al tarii, dupa 2003, respectiv de cand au inceput practic investitiile straine in Romania. O crestere economica bazata disproportionat pe import este nesanatoasa si nesustenabila, creand vulnerabilitati extreme in platile externe, precum si fata de preturile internationale.
Situatia apare si mai nefavorabila in plan structural-sectorial. Din acest punct de vedere, cresterea economica indusa de investitiile straine in Romania, asa cum s-au facut acestea, este dezechilibrata si dezechilibranta. Nu este cumva un repros intr-o asemenea apreciere. Este doar o constatare. Investitiile straine au venit unde percepeau obtinerea profitului maxim, ceea ce este strict in firea lucrurilor. Asta nu inseamna insa ca tot acolo erau si interesele prioritare ale economiei, daca se mai discuta cumva despre o economie inchegata si structurata a tarii, si nu doar despre un teritoriu de actiune pentru capitalul strain. Grosul investitiilor straine - unele aprecieri vorbesc de aproape doua treimi - se indreapta practic catre sectoarele financiar, imobiliar si de retail. Nu este de mirare, avand in vedere ca sunt sectoarele de profit maxim in aceasta perioada si este absolut firesc ca investitiile straine sa caute profitul maxim. De altfel, nu intamplator sectoarele cu pricina sunt si cele mai dinamice, tocmai gratie implicarii straine. Dar nu este vreun secret ca Romania are nevoie de investitii straine masive in industrie si agricultura.
In industria din Romania implicarea straina este slaba pe ansamblu, cu toate ca punctele nodale se afla sub control strain, precum este cazul metalurgiei feroase, metalurgiei neferoase, constructiilor auto etc. In industria prelucratoare, activeaza 19 multinationale semnificative, care insa utilizeaza doar 1,2% din forta de munca ocupata in Romania. In agricultura, prezenta investitiilor straine este derizorie. Si daca exista preluari relativ importante de suprafete in proprietate straina, scopul, pana acum cel putin, nu apare a fi desfasurarea unei activitati agricole, ci aranjamente imobiliare sau pur si simplu speculatii cu terenuri.
Configuratia preluarilor in Romania prin investitii straine arata tot mai mult ca fiind de tip tara bananiera. Sunt preluate sub control strain resursele (atatea cate mai exista), bancile (practic in integralitate), precum si putinele sectoare sigur profitabile. Restul, nefiind de interes sau de profit facil, nici nu este luat in obiectiv. Nu trebuie sa fii economist pentru a observa ca, in preluarile sub control in Romania, capitalul strain a adoptat schema cheltuielilor minime, atat de intrare, cat si de operare. Investitiile de tip "greenfield" (prin infiintarea de intreprinderi noi, de la zero) - in cazul carora cheltuielile sunt mari si recuperarile din profituri vin tarziu - sunt absolut derizorii. Majoritatea constituie preluari de structuri existente, prin privatizari, in cazul carora se gaseste totul de-a gata si unde, cu cheltuieli de tehnologizare minime si cu restructurari masive de personal, se obtin recuperari si profituri rapide, mai ales ca la preluari sunt platite, prin presiuni externe sau spagi consistente, sume ridicol de mici.
Intre primele 25 de companii din Romania se gasesc (deocamdata) 20 de multinationale. Din acestea numai 4 functioneaza in cadrul unor structuri noi. Restul si-au obtinut pozitiile in urma unor privatizari. Iar din acestea 4, 3 sunt hipermarketuri care activeaza in comert (unde investitiile sunt in sine minime) si numai 1 reprezinta investitie in productie, si anume in productia de tigari!
Nu intamplator, capitalul strain, indeosebi multinationalele, realizeaza in Romania profituri fabuloase, la rate care spulbera pur si simplu si cele mai inalte castiguri din tarile capitalismului matur. Si explicatia nu este nici capabilitatea superioara si nici vreo rapacitate incriminatorie, ci doar confiscarea practic a controlului sectoarelor si activitatilor profitabile. Asta si explica cum cele 49 de multinationale din Top 100 Romania au obtinut o rata de profitabilitate generala de 11% in 2006, in timp ce restul de 51 de companii din Top una de numai 1,3%. Nu intamplator, pentru ca sunt implicate in petrol, in distributiile de energie, in otel, ciment si telefonie mobila. Daca s-ar lua in considerare si sectorul financiar-bancar, discrepanta s-ar amplifica si mai mult. Capitalul strain, in frunte cu multinationalele, ia, cum se spune, caimacul. Cele 49 de multinationale din Top 100 Romania culeg 25% din profiturile brute realizate pe ansamblul sistemului national de companii din Romania. Este greu de a mai face profit in dreapta sau in stanga pozitiilor detinute de respectivele multinationale, adica in sectoarele si activitatile lasate libere de acestea, unde profituri nu se pot realiza decat la rate minime si cu eforturi investitionale comparativ uriase.
Romania se afla pe muchie de cutit. Va putea sa supravietuiasca nu ca teritoriu, ci ca tara, doar daca multinationalele nu vor lua tot ceea ce pot, lasand si ceva faramituri capitalului autohton. Cel mai descurajant lucru este ca singurul segment de capital autohton apt sa supravietuiasca, eventual sa si prospere, este cel intretinut politico-clientelar din banul public. Nefericita perspectiva!
