De același autor
Ceea ce putea parea unora un accident a devenit pentru oricine analizeaza cat de cat lucrurile o tendinta: exporturile pe ansamblu stagneaza, nu prea mai au suflu pentru a se extinde si spori. Mai rau, ceea ce exportatorii reclamau mai de mult - ca nu mai reuseau sa plaseze in strainatate cantitati mai mari, incasarile lor mentinandu-se doar gratie preturilor care se aflau in crestere pe pietele europene si internationale - a iesit acum de sub ascunzatoare. Chiar si in valoare globala, exporturile au ajuns sa stagneze, atat pentru ca preturile pe pietele internationale (la produsele exportate de Romania) si-au potolit cresterea, cat si pentru ca, in volum, livrarile din Romania chiar au scazut. Si, intrucat maladiva frenezie a importurilor, alimentata si stimulata de ofensiva creditarii si de supraevaluarea leului, a continuat, deficitul comercial bate record dupa record, chiar si de la o luna la alta.
Cu un deficit comercial de 11,5 miliarde de euro la sapte luni, prognoza guvernamentala de 18 miliarde de euro pe ansamblul anului este ca si spulberata si va fi depasita probabil si cea de 20 de miliarde de euro pe care au considerat-o mai plauzibila cei implicati in comertul exterior. Una peste alta, Romania va incheia 2007, primul an de apartenenta la UE, cu importuri de circa 50 de miliarde de euro la exporturi de numai 30 de miliarde de euro. Cresterea in 2007 ar fi de peste 10 miliarde de euro la importuri, dar numai de maximum 5 miliarde de euro la exporturi, daca stagnarea intervenita in vara a acestora din urma nu se prelungeste.
De altfel, nu doar deficitul comercial deja fabulos produce ingrijorarile, ci poate mai ales ritmul constant dublu al importurilor fata de exporturi. Dar, la o analiza atenta, ingrijorarea de acum cea mai grava n-ar mai putea proveni din aceasta diferenta de ritm, ci din anterior mentionata tendinta de sufocare pur si simplu a exporturilor din ultimele luni. Sunt de asteptat cu sufletul la gura statisticile pe august, pentru ca in mai si iunie si, preliminat, in iulie a fost vorba de o strangulare a exporturilor.
Tendinta contrasteaza vadit cu previziunile - niciodata implinite, dar mereu rostogolite pentru mai tarziu - ale oficialitatilor guvernamentale referitoare la o diminuare a deficitului comercial pe baza vitalizarii exporturilor, odata cu manifestarea efectului, de care se face atata caz, al propulsarii livrarilor externe de catre “importurile de dezvoltare” (de utilaje si tehnologii) care ar explica ofensiva de cativa ani a importurilor si, implicit, cotele inalte ale deficitului comercial. Tot asteptatul si iar asteptatul efect nu da insa semne ca ar veni. Dupa cum arata statisticile verii, un asemenea efect de export al “importurilor de dezvoltare” nu prea exista, evidentiindu-se mai degraba ca importurile, asa cum au insistat mai multi analisti, au fost si continua sa fie dominate de importuri de consum, fie acestea purtatori de energie (cu pret de altfel in crestere), fie bunuri de consum final. Ceea ce proiecteaza o structura aproape imobila a exporturilor si deci o putin importanta capacitate de propulsare viitoare. Doar cu potentialele exporturi Ford si Nokia, rezultand din implicarile companiilor respective in Romania, nu se pot inversa tendintele de pana acum. Mai ales ca, sa nu ne amagim, aceste doua realmente implicari investitionale de marca nu vor iesi de fapt din tiparul implicarilor de pana acum ale multinationalelor. Acestea aduc din strainatate, la implicare, nu doar echipamentele de productie necesare, dar si intregul pachet de aprovizionare pentru activitatea curenta, astfel incat, din punctul de vedere al Romaniei, genereaza, cel putin in prima faza de cativa ani, mai multe importuri decat eventualele exporturi pe care le fac.
S-ar putea spune ca, pentru prima data, d-l Mihai Ionescu, secretar general al ANEIR (Asociatia Nationala a Exportatorilor si Importatorilor din Romania), s-a decis sa vorbeasca in clar: nicaieri in Europa nu se ating recordurile de deficit comercial din Romania! Pentru ca, am adauga noi, nicaieri in Europa nu exista precum in Romania o incredibila politica de promovare a importurilor si de descurajare a exporturilor, in loc sa fie invers! D-l Ionescu n-a mai insistat ca pana acum doar asupra efectelor dezastruoase pentru exportatori ale aprecierii artificiale a leului, cu toate ca, poate mai mult decat oricand, aprecierea leului din vara a afectat grav exporturile si, fara indoiala, stagnarea acestora din ultimele luni are legatura cu moneda nationala ajunsa pentru o perioada nepermis de lunga mai buna decat economia nationala. D-l Ionescu a vorbit de reglementarile Organizatiei Mondiale a Comertului (OMC), care nu permit promovarea exporturilor, ca si de presiunea sub care se gaseste Romania din partea UE de a-si spori mereu importurile. De fapt, pentru a fi ceva mai elaborati, dupa ce au ocupat pozitiile strategice pe plan international prin promovarea pe toate caile a exporturilor lor (facilitati fiscale, subventii directe sau de creditare, devalorizari concurentiale), tarile industrializate au impus pentru noii veniti regula interzicerii promovarii exporturilor prin orice mijloace. Ceea ce, pentru industriile firave si in transformare din Romania, ca si din alte tari in tranzitie, este acum un imens handicap. Admitand ca toate acestea constituie o presiune pentru competitivizare, problema este ca, sub presiunea timpului si din cauza lipsei de resurse financiare, sansele sunt mici pentru o competitivizare rapida. Aderarea la UE ofera piete, dar, in lipsa competitivitatii, apartenenta la piata unica se transforma intr-o oportunitate mai degraba pentru partenerii comerciali mai competitivi. De aici si ofensiva importurilor. Si, in masura in care politicienii romani au constatat ca din importuri se pot lesne imbogati, iar Banca Nationala isi realizeaza tintele de inflatie pe seama aprecierii leului, cine sa se mai gandeasca la exportatori?
Aici se afla buba! Caci, la niste conditii date, care nu pot fi schimbate (reglementarile OMC si apartenenta la UE), se adauga, in mod iresponsabil, o politica nationala de incurajare si chiar stimulare a importurilor si de descurajare a exporturilor, prin cursul monedei si prin mentinerea unei cereri peste limite.
Din pacate, insasi cresterea economica este astfel comutata pe consum din import. Ca asa ceva reprezinta pericol de incendiu nu mai preocupa pe nimeni. Deznodamantul este insa sigur si bine cunoscut. Nu se stie precis insa cand va interveni.
