De același autor
Dincolo de aspectele specifice pentru cazul uzinelor Renaultde la Pitesti pe care le-a ridicat, greva de la Daciaa adus in atentie probleme mult mai generale privind activitatea multinationalelor in Romania, cu atat mai mult cu cat implicarea Renaultin industria de profil de departe cel mai cantat exemplu de investitie straiin tara, benefica pentru cresterea economica, pentru mentinerea in viata a industriei, pentru salvarea de locuri de munca si pentru balantei de plati, avandin vedere contributia uzinelor de la Pitesti la export.
Minunatiile de impact puse in seama implicarii Renaultin Romania isi au explicatia, cel putin in parte, si in faptul obiectiv al singularitatii acestei investitii, care are deja aproape un deceniu, singularitate care inca se mentine pentru ca alte exemple n-au fost, chiar pana de curand, de unde sa fie date. Este meritul Renaultde a fi privit, cu mult timp in urma, dincolo de varful pantofilor, intrezarind ce afacere pe termen lung poate face venind in Romania. Renaulta preluat uzinele de la Pitesti intr-o perioada extrem de dificila pentru economia romaneasca si, fara indoiala, are o contributie speciala la mentinerea in viata a sectorului industrial in care totul, in perioada respectiva, se prabusea in jur. Acestea nu sunt aprecieri sau comentarii, ci realitati pe care nu le-ar putea contesta nimeni. Dar acestea nu tin de cald celor care lucreaza la Dacia. Si nici succesul de imagine si de casa al modelului Logann-o poate face. Ba, dimpotriva, acest succes financiar enorm pentru Renaultmai mult ii intarata, caci cu atat mai abitir se intreaba cu ce se aleg ei din acest succes.
Discutiile despre contributia investitiilor Renaultin Romania sunt una si alta este problema castigurilor salariale la filiala Renaultde la Pitesti. Si sa fim obiectivi, salariul mediu la Daciaeste mult sub nivelul salariului mediu din Romania. Care, stim cu totii, nu debordeaza! Cresterea castigurilor salariale la Daciain ultimii ani - provocate de mari succese financiare pentru Renaultchiar cu modelul Loganprodus la Pitesti si de cresteri salariale in aproape intreaga economie din Romania sub impactul crizei de forta de munca - este practic ddoua ori mai slaba decat cea pe ansamblul economiei. Salariilela Dacia- uzina considerata in continuare un fanion al industriei prelucratoare din Romania - au ajuns nu nusa fie mai mici decat media din Romania, dsi sa conputernic cu profiturile fabuloase ale angajatorului.
Asa ca revendicarile salariatilor de la Daciasunt pe deplin indreptatite. Si daca exista unele cereri de salturi salariale ce ar putea fi considerate exagerate, aceste cereri sunt in regula negocierilor, cand se pretinde mai mult pentru a se putea obtine macar ceva. Iar cealalta cerere - de participare la beneficii a angajatilor - este una dintre modalitatile cele mai testate in ultimul timp in Occident pentru gestiunea marilor intreprinderi. In orice caz, ceea ce a oferit in prima faza trustul Renaulta fost sfidare la adresa revendicarilor sindicale. Din pacate, innota unui comportament care este specific aproape tuturor reprezentantelor multinationalelor care au ales sa actioneze in Romania. Atatea dintre multinationale considera Romania o tara bananiera - si o trateaza ca atare - unde isi pot permite lucruri care nici prin gand nu le-ar trece sa le faca in tarile lor de origine.
Si, din acest punct de vedere, nu totul se rezuma la problema nivelului salariilor. Dar, mentinand discutia in spatiul acestora, trebuie aratat clar ca, in fond, prezenta lor in Romania este legata tocmai de exploatarea avantajului costului mai mic cu forta de munca. Si nimeni nu are cumva pretentia ca aici salariile sa urce - mai ales asa dintr-o data - la nivelurile occidentale. Nici nu ar fi posibil si s-ar pierde insasi motivatia prezentei multinationalelor in Romania. Dar nici sa existe o subretribuire, chiar fata de standardele romanesti - si nu occidentale - nu este admisibil! Cu atat mai mult in cazul Renault, care, spre deosebire de alte multinationale, si-a finantat cercetarea-dezvoltarea modelului de succes Logancu bani din facilitatile incredibile obtinute din partea statului roman, iar acum isi finanteaza din ajutor de stat romanesc o mare parte din cercetarea pentru crearea unui alt model low cost pe care nici macar nu-l va produce inRomania.
Iar santajul "daca nu vreti salariile pe care vi le oferim, ne luam catrafusele si plecam in alta parte" nu trebuie acceptat, indiferent de consecinte. Respectiv, chiar daca se trece de la amenintari la fapte. Pentru ca ar insemna o autocondamnare! Ar urma ca salariatii din Romania sa castige mereu si mereu mai prost decat cei din Occident doar pentru a asigura superprofituri multinationalelor care doresc a veni in Romania!
Lucrurile s-au mai schimbat si chestia cu santajul nu mai tine in orice conditii. A le forta inseamna a putea si pierde, mai ales in conditiile crizei generalizate de forta de munca din Romania. Salariatii specializati de la Dacia pot pleca si ei in strainatate, cum au facut si alti confrati de-ai lor, basca faptul ca acum se pot angaja si la Ford, nu tocmai departe de Pitesti. Iar o delocalizare din partea Renault ar insemna o pierdere de productie si deci de profituri de cel putin un an, daca nu doi, si deci irosirea completa a avantajului pe care Renault il are in regiune asupra concurentilor, gratie unei viziuni mai din timp formulate in privinta pietelor low cost. Lucrurile nu sunt asa de simple nici pentru salariatii romani, nici pentru concernul francez. Pentru Romania, in conflictul de munca de la Dacia, miza este ca se poate si pierde ceva din imaginea de "rai al investitorilor", dar se si poate castiga ceva: ca nu se autocondamna sa ramana o "tara bananiera"!
