De același autor
Indiferent daca oficialilor de la Bruxelles si de prin marile cancelarii vest-europene faptul evident nu le prea face placere, iar responsabilii cu puterea de la Bucuresti se vor face ca problema nici nu exista, mecanismul extinderii trece printr-o proba de foc in conditiile crizei financiare internationale declansate in segmentul de risc al pietei imobiliare americane.
Extinderea spre Est reprezinta pentru nucleul initial din Vest al sange proaspat care sa scoata tarile acestui nucleu din stagnarea la care sunt condamnate de deficitul de forta de munca si saturatia pietei. Sange proaspat pe care sa-l constituie, pe de o parte, forta de munca din tarile din Est (cu avantajul de a fi si mai ieftina decat cea din Vest, indiferent daca este folosita la ea acasa sau in Vest) si, pe de alta parte, pietele cu potential de expansiune din Est.
Mecanismul extinderii a constat, deci, pe de o parte, in deschiderea oficiala sau de facto (prin inlaturarea obligativitatii vizelor) a pietei fortei de munca a tarilor din Vest pentru bratele de lucru din Est, cu consecinta rapida a acoperirii deficitului de forta de munca, si, pe de alta parte, in stimularea extinderii rapide a pietelor tarilor din Est pentru ca acestea sa poata absorbi produse si servicii din Vest, astfel incat economia celor din urma sa nu mai stagneze, ci sa creasca. Pentru ca puterea de cumparare a tarilor din Est era scazuta, a fost nevoie sa se pompeze bani in acestea pentru a le misca inainte ca sa devina debusee pentru produsele din Vest. Dintre mai multele posibilitati existente in acest sens, au fost alese cele cu impactul cel mai rapid.
Evident, plasamentele investitionale in tarile din Est, care sa duca la dezvoltarea acestor tari si, pe o asemenea baza, la transformarea lor in piete pentru produsele si serviciile din Vest, ar fi necesitat timp indelungat, poate chiar foarte indelungat, de ordinul deceniilor. Asa ca fluxurile investitionale au fost triplate sau chiar cvadruplate ca efect de fluxuri bancare care, ajunse in Est, sa produca aici o explozie a creditarii pentru stimularea consumului. Consum, evident, acoperit din import de produse si servicii din Vest, caci din productie proprie nici nu se putea pune problema, neexistand timp la viteza cu care se desfasura procesul.
Unele tari din Est, care au mai reusit sa pastreze din trecut ceva din baza de productie si care s-au orientat mai din timp spre schimbari, primind inca de la inceput si investitii directe straine substantiale, au tinut cat de cat pasul cu ritmul procesului, acoperind din productie proprie o buna parte din vertiginoasa expansiune provocata a consumului. Si stau acum mai conforbabil.
Alte tari, ale caror baze de productie din perioada comunismului au fost lichidate, iar altele noi nu le-au luat locul in conditiile slabelor investitii straine, au ramas sa acopere intreaga explozie provocata a consumului din import. Si stau extrem de inconfortabil acum, la numai cateva luni de la declansarea mecanismului de extindere a . Au vulnerabilitati extreme, mai ales in conditiile actualei crize financiare internationale. Pe langa faptul ca au preluat ele deficitul de forta de munca, din cauza exodului spre salariile mai bune din Vest, se lupta cu un deficit extern fabulos, care nu mai are practic cum sa fie limitat. Discrepanta dintre productie si consum este atat de mare, incat ori nivelul de trai este radical amputat pentru echilibrare, ori deficitul extern, devenit atat de sever, continua sa se majoreze, chiar daca importurile ajung sa creasca mai slab decat exporturile. Dinamica ametitoare imprimata unor sectoare "hranite" din import (retail, bancar, imobiliar), in conditiile stagnarii sau dinamicii comparativ firave a economiei reale, a creat, in numai cativa ani, in tarile respective, dezechilibre si dezarticulari care sunt probabil mai grave decat decalajele istorice care le despart de tarile dezvoltate. Mai grave, in sensul ca sunt mai destabilizatoare si mai greu de recuperat.
In capitalele vest-europene ar trebui sa se traga semnalul de alarma. Situatia in care au fost impinse tarile cele mai slabe din Est - sa devina in doar cativa ani debuseele iesirii din constrangeri pentru tarile din Vest - fara a se tine seama de dezastrul pe care il pot produce deficitele lor externe astfel generate - s-ar putea intoarce impotriva Vestului, mai ales in conditiile actualei crize financiare internationale, si oricum ar incendia reprosurile cu privire la extinderea spre Est, chiar daca aceasta constituie un proces si necesar, si binevenit pe termen lung!
Situatia insasi invita responsabilii sa reflecteze serios asupra pasilor urmatori. Fortarea in continuare a mecanismului de pana acum al extinderii este evident periculoasa. Iar, avand in vedere experienta Germaniei cu RDG, apare exclusa si o "preluare" a problemelor tarilor din Est de mult mai puternicii lor parteneri dezvoltati din Vest. O schimbare a strategiei extinderii apare inevitabila. Pana atunci, succesele extinderii insesi stau pe muchie de cutit.