De același autor
In preajma sarbatorilor de Pasti, patronatele din panificatie au anuntat o majorare a pretului painii in contextul scumpirii graului, principala materie prima, dar si a utilitatilor, indeosebi cele energetice. In replica, premierul Tariceanu, intr-o miscare evidenta de protectie electorala, a cerut Consiliului Concurentei sa demareze o urgenta investigatie care sa depisteze daca nu cumva anumite intelegeri de tip cartel, eventual prezente pe piata de profil, ar fi cele care genereaza amenintarile de cresteri de preturi, caci altfel conditiile pietei n-ar justifica asemenea cresteri.
Nu stim ce a facut concret Consiliul Concurentei, desi, judecand dupa implicarile sale cu investigatii pe alte piete, consumatorii, fie ei industriali sau populatia, nu prea au a astepta ceva de la acest organism, care, prin alte tari ale Uniunii Europene, isi exercita realmente imputernicirile de pazitor al concurentei libere si loiale, dar care in Romania, daca s-ar desfiinta, nu i-ar simti nimeni lipsa. Caci este organismul pentru care intr-adevar strainul din Romania este un bibelou de portelan de neatins si nederanjat, astfel incat Consiliul Concurentei n-a prea descoperit mai niciun abuz de pozitie dominanta sau vreo intelegere de tip cartel pe piete care mustesc de asemenea incalcari ale legislatiei europene in materie de concurenta, dar pe care principalii jucatori sunt straini sau pe care sunt prezenti doar jucatori straini. Sa le numim: piata petrolului, piata cimentului, piata otelului, piata retail-ului dominata de hipermarketuri etc. Se poate ca implicarea Consiliului Concurentei pe piata panificatiei sa fie mai solida, avand in vedere ca aici actioneaza pe fond jucatori romani, iar comanda a venit tocmai de la primul ministru. Atata doar ca aici este mai greu sa gasesti ceva, chiar daca nod in papura cauti: sunt o groaza de jucatori, asa ca este mai dificil de identificat carteluri si abuzuri de pozitii dominante.
Chestiunea s-a rezolvat pana in sarbatorile de Pasti. Guvernul a decis sa scoata din rezervele de stat niscai cantitati de grau. Deficitul de grau a fost astfel temporar astupat si scumpirile au fost blocate. Asta pana in Pasti. Dupa aceea, vom vedea! Problema reala este alta. Si, in niciun caz, aceea daca scumpirile interveneau pana la Pasti sau vor interveni dupa Pasti.
Adevarata problema este ca o criza alimentara dramatica a izbucnit pe plan mondial si Romania este extrem de prost situata in contextul acestei izbucniri.
De fapt, criza alimentara mondiala exista de mult, poate dintotdeauna. Au existat dintotdeauna, pe plan mondial, imense nevoi alimentare neacoperite. Numai ca pana acum neacoperirea nu se referea la nivelul cererii solvabile, ci doar la nivelul nevoilor. Piata mondiala agroalimentara putea fi descrisa foarte simplu de formula “cei ce aveau nevoie n-aveau bani, iar cei ce aveau bani n-aveau nevoie”. Ceea ce s-a intamplat nou este faptul ca o parte dintre cei ce aveau nevoie si n-aveau bani au ajuns sa detina bani si au transformat o parte din nevoi in cerere solvabila. Este vorba indeosebi de China, dar si de India si cateva alte tari producatoare si exportatoare de petrol si alte materii prime, gratie fie succeselor economice obtinute, fie cresterii puternice a preturilor la titei si materii prime. Pe piata agroalimentara mondiala se constata ca oferta (productia) nu acopera cererea si, ca urmare, preturile au irumpt, indeosebi la cereale. Mai mult, se constata ca nu exista suficiente nave care sa transporte transoceanic noile cantitati de cereale solicitate, pretul in crestere al transportului adaugandu-se celui in sageata al cerealelor.
Ca mai intotdeauna, Romania pica extrem de prost in context. Dupa vorba veche din batrani: unde-i bine nu-i de mine, unde-i rau hop si eu! Decaderea agriculturii romanesti, indeosebi in axa sa pe care o constituie culturile de camp, s-a desavarsit in ultimii ani, iar seceta a semnat actul de deces. A fi importator in noua situatie este extrem de costisitor. A fi importator cand aveai toate conditiile sa fii exportator - cazul Romaniei - inseamna mai rau! Ca intr-o alta vorba populara: dupa moarte, si-o rusine! Nu stim ce vreme ne va da Dumnezeu pentru grau anul acesta, dar pana cand noua recolta se va afla in hambare va mai trece timp si, de indata ce se va iesi de sub zodia Pastilor, pretul painii va incolti serios si inevitabil.
Este lesne de presupus ce cresteri de preturi vor fi in cazul in care si anul 2008 va fi secetos, chiar daca nu neaparat ca 2007. Daca Dumnezeu se va milostivi si recolta de grau va fi buna, vor avea grija insa angrosistii si intermediarii sa-si umple buzunarele pe seama producatorilor, indeosebi pe seama celor mici, bietii tarani, carora li se vor oferi preturi derizorii sub pretextele mereu cantate in astfel de ocazii, precum oferta supraabundenta sau absenta spatiilor de depozitare, desi, in noua situatie agroalimentara mondiala, s-ar avea unde sa se exporte. Ceea ce se va si face eventual, dar fara ca producatorii sa se aleaga si ei cu ceva.
Asa ca premierul Tariceanu - care reprezinta un partid liberal -, in loc sa ceara Consiliului Concurentei sa cerceteze existenta unor presupuse carteluri asupra preturilor intre procesatorii din panificatie, mai bine ar fi luat de urgenta masurile necesare, chiar punitive daca este nevoie, pentru a se organiza in sfarsit o adevarata piata a graului in Romania.
Nici dupa 18 ani de pretinsa economie de piata nu exista o piata a graului in Romania si, desi functioneaza o bursa de marfuri, cea mai uzuala si mai potrivita marfa ce intra intr-o asemenea bursa - cerealele - nu face obiect de tranzactie in institutia cu pricina. De mirare insa nu este! O bursa furnizeaza pietei un pret real rezultand din cerere si oferta. Si producatorii, si consumatorii ar cunoaste astfel toti pe ce sa conteze si pe ce sa se bazeze pentru viitorul ciclu productiv. Dar, vai!, daca ar exista o bursa de cereale, cum ar mai putea fi batjocoriti bietii mici producatori de catre diferiti intermediari, angrosisti si baroni ai satelor?
Cat despre consumatori, ce sa mai vorbim. Oricum, o bursa a graului ar putea face mult mai mult pentru acestia decat un Consiliu al Concurentei, care nu face nimic.
