De același autor
Au venit cuminti, cu autobuzele, si au plecat cum au venit. Desigur, a fost vorba de un demers dibaci, montat de conducerea partidului, pentru a se arunca totul in derizoriu. Dar, dincolo de orice alte conotatii, a fost o dovada ca PDSR este o structura care functioneaza. Nu discutam aici in ce scopuri, dar nu s-ar putea sa nu se remarce ca, intr-o tara ca Romania, in care mai nimic nu prea functioneaza, o structura organizationala totusi o face!
Nu peste mult timp, Guvernul Nastase si-a asumat raspunderea in Parlament pentru un pachet de legi anticoruptie, care, in ciuda imperfectiunilor si portitelor de eludare existente, aduce totusi in legislatie, la presiune externa, o serie de reglementari constrangatoare in ce priveste conflictele de interese si incompatibilitatile intre detinerea de demnitati publice si ocuparea de pozitii in lumea afacerilor.
Multi PDSR-isti au marait, caci de fapt cei mai multi afectati de alegerea intre politica si afaceri erau tocmai de la PDSR. Foarte prost inspirata, avand in vedere indeosebi subiectul, "opozitia democratica" a gasit cu cale sa faca front comun cu PRM spre a se impotrivi. Masina de vot a PDSR a functionat insa ireprosabil. De altfel, masinaria PDSR este o realitate palpabila in Parlament, in consiliile locale.
Nu se gripeaza, nu da rateuri, semn clar ca este o structura organizationala care functioneaza. Vai, spre deosebire de atatea altele in Romania!
In PDSR exista o disciplina, o coerenta, cu care putine, si oricum putin importante, structuri organizationale din Romania se pot lauda. Si, ce sa mai vorbim, de structurile politice, unde regula o constituie, dimpotriva, miscarea browniana, dezbinarea.
Guvernul Nastase de fapt cu partidul isi face treaba si politica. Instrumentul principal il constituie simbioza partid-stat, de inspiratie din trecut, dar de eficacitate si in prezent. Pentru aceasta este nevoie de centralizare. De centralizare a deciziei politice, de centralizare a deciziei economice.
Totusi, pentru ca nu mai poate merge totul ca pe vremuri in materie de centralizare, o ierarhizare precisa a nivelurilor de decizie exista, baronii locali avandu-si bine delimitate parohiile si competentele. Si ies arsice daca le incalca cineva. Dar, daca ei insisi respecta regulile si teritoriile, baronii sunt protejati si cocolositi.
Daca interesele partidului o cer, acesta, cu mic cu mare, se face tavalug si rezolva problema. Asa s-a privatizat SIDEX Galati, caz in care a existat o mobilizare generala, de la guvern la autoritatile locale, de la pedeseristii din serviciile secrete la cei din sindicate, mobilizare imposibila, de pilda, in trecuta guvernare de coalitie, pe vremea careia era, tocmai de aceea, inimaginabila aceasta privatizare.
Pe fond, solidaritatea de partid nu este doar in cuget si simtiri, ci se bazeaza pe ideea, transpusa in practica fara ezitari, ca fiecare sa se aleaga cu ceva de pe urma adeziunii la structura: un post, un contract, un sprijin, o licitatie castigata. Si pe plan extern, bilele albe si cele negre, realizarile si problemele Guvernului Nastase sunt de fapt tot ale partidului. In ciuda faptului ca Romania continua sa treaca in rapoartele Comisiei Uniunii Europene drept o tara cu o coruptie institutionalizata si unica dintre candidate fara o economie de piata functionala, Guvernul Nastase a reusit sa obtina, totusi, mai oficial sau mai putin oficial, in cancelariile occidentale aprecierea ca este cel mai eficient dintre executivele postdecembriste de la Bucuresti.
Nici nu era greu sa fi dobandit un asemenea calificativ, avand in vedere straduinta anterioarei guvernari PDSR-iste de a se pune in contracurent cu problemele proprietatii si reformei, dar si dezlanarea si neseriozitatea care au caracterizat guvernarea de coalitie taranisto-liberalo-pedista.
Cancelariile occidentale au nevoie de un interlocutor in Romania si, chiar daca nu se dovedeste prea grozav, este de-ajuns sa se poata conta pe faptul ca ceea ce s-a discutat cu acesta se si face, macar intr-o anumita masura. Avand in spate masinaria care functioneaza - adica partidul - Guvernul Nastase, desi este departe de a fi facut reforma, s-a aratat coerent si, in putinele domenii in care a promis lucruri punctuale, a si indeplinit angajamentele, de la ceea ce s-a convenit pentru ridicarea obligativitatii vizelor de acces in spatiul Schengen pana la ceea ce a prescris FMI in materie de macrostabilizare, conditii in care Cabinetul Nastase va fi si primul in perioada postdecembrista care va duce pana la capat un acord semnat cu institutia financiara de la Washington.
Ca PDSR este o structura functionala pe care se mizeaza a dovedit-o din plin conflictul, atat deschis, cat si din culise, dintre presedintele Iliescu si premierul Nastase. Organizarea de alegeri anticipate, pentru care acesta din urma a insistat cu obstinatie, avea drept scop ca, prin folosirea audientei partidului in randurile electoratului, sa se obtina o alta aritmetica parlamentara pe baza careia sa se poata schimba Constitutia intr-un domeniu foarte precis: presedintele tarii sa poata ramane membru al partidului din partea caruia a candidat.
Cu alte cuvinte, daca d-l Nastase ar merge la prezidentiale si ar castiga, sa poata ramane si cu partidul. Iata de ce d-l Iliescu n-a admis in ruptul capului schimbarea Constitutiei in domeniu, cu sau fara alegeri anticipate. Pentru ca ar ramane domnia sa cu partidul, daca d-l Nastase nu ar rezista sa mearga la prezidentiale. Neputand sa schimbe Constitutia in materie, nici direct, nici pe calea ocolita a anticipatelor, d-l Nastase se pare ca s-a decis sa nu se mai inscrie in cursa pentru prezidentiale, tocmai pentru a continua sa aiba pe mana partidul.
Din pacate, PDSR - ca structura organizationala functionala - nu poate sa faca sa functioneze si economia. Sistemul in baza caruia PDSR functioneaza - si inca bine - nu prea se potriveste cu cel al unei economii de piata functionale. Relatiile clientelare preferate criteriilor de piata, cloroformizarea liderilor sindicali in locul restructurarii, licitatiile montate, vanzarile de spatii comerciale si de active industriale in favoarea clientelei politice, aranjamentele contractuale "pentru ca tot partidul sa prospere" sau, mai pe scurt, "capitalismul de cumetrie", cum ii place chiar d-lui Iliescu sa spuna, nu prea pot duce catre o economie de piata functionala.
Mai degraba directia este spre o economie clientelara. Si o economie clientelara nu poate fi o economie de piata functionala, pur si simplu pentru ca relatiile clientelare decid in locul criteriilor de piata.
