Pensiile1 + 1 fac 2 si niciodata mai mult

Indiferent daca legea de crestere a punctului de pensie, initiata de coalitia anti-Basescu din parlament, va fi, pana la urma, aplicata, problema finantarii acestei cresteri va ramane una deschisa. Din pacate, coalitia anti-Basescu, in scopuri electorale, dar si din vadita incercare de a-i da peste nas presedintelui, amaneteaza viitorul finantelor tarii, angajandu-se intr-o actiune pe cat de dezirabila, pe atat insa de nesustenabila si deci periculoasa.

Nimeni nu poate nega sau ignora nevoia de crestere a pensiilor, pentru a se asigura un trai cat de cat decent celor in varsta, care au muncit si cotizat o viata! Si un efort financiar din partea statului, dincolo de resursele sistemului public de pensii, este, neindoios, de facut in acest scop! Problema este doar care poate fi acest efort, desigur in corelatie cu celelalte prioritati, avand in vedere ca nu este vorba de un efort de un an-doi, ci de unul pe termen lung, odata asumata cresterea prevazuta. Caci, evident, nu se poate veni dupa un timp sa se spuna ca s-a evaluat gresit si ca nu se mai pot onora cresterile prevazute.

Din pacate, in proiectarea si promovarea mult disputatei legi a cresterii punctului de pensie, nu doar acoperirea cu resurse nu este asigurata - si n-ar fi o noutate, caci s-au mai vazut cazuri cand, in scopuri electorale, au fost scapate fraiele bugetare -, dar nu se tine cont de faptul aritmetic ca 1 + 1 fac 2 si niciodata mai mult.

Daca din motive pe care nu le discutam acum si aici s-a ajuns ca in sistemul public de pensii sa existe mai multi beneficiari decat contribuenti, iar, in mare, la un pensionar revine un salariat, inseamna ca pensia, in medie, nu poate reprezenta mai mult decat, tot in medie, se ia din salariu in contul contributiilor sociale pentru pensii. Acum, se ia cam 30% in raport cu salariul brut (din care 9,5% plateste angajatul si 19,5% angajatorul in contul angajatului). Nu intamplator, punctul de pensie (ca raport intre pensia medie si salariul mediu) este si el tot in jur de 30%. Este si logic si corespunde si aritmetic.

Daca, asa cum prevede legea cu pricina, punctul de pensie este ridicat la 45%, atunci, din doua una: ori creste la 45% impunerea salariului cu contributii sociale pentru pensii, ori se iau banii din alta parte decat din bugetul de pensii! Este vorba doar de o decizie politica. Intrucat tocmai politic o majorare de o asemenea anvergura a contributiilor sociale pentru pensii este exclusa, ramane cea de-a doua alternativa, care, evident, presupune ca mai putini bani decat se putea anticipa sa ajunga a fi alocati fie pentru sanatate, fie pentru infrastructura, fie pentru armata, fie pentru educatie. Alta cale nu exista. Ne opreste faptul ca 1 + 1 fac 2, niciodata mai mult.

A lua de la bugetul de stat si a da la bugetul de pensii - deci a acorda prioritate pensiilor fata de educatie, infrastructura sau mediu - este nu numai posibil, dar este si explicabil intr-o perspectiva electorala, pensionarii reprezentand de departe cel mai mare bazin electoral pentru oricare dintre partide. Nu este nici vreo impietate, nici vreo rusine o asemenea optiune, chiar daca educatia, infrastructura si sanatatea vor argumenta, si nu fara temei, ca neglijarea lor cel putin relativa inseamna o sacrificare a viitorului, in favoarea trecutului. Caraghioasa este doar straduinta guvernamentala de a demonstra ca "nu se ia din alta parte" sau, ma rog, ca "nu se ia prea mult din alta parte", ci se rezolva aproape totul in cadrul sistemului public de pensii. Ceea ce nu s-ar putea intampla decat daca impunerea pentru contributii sociale destinate pensiilor ar creste la 45%, de la nici 30% in prezent!

Argumentarea guvernamentala ca sporirea prevazuta a punctului de pensie va fi finantata, in cea mai mare parte, din cresterea economica nu poate starni decat zambete. Este absolut incredibil ca un matematician precum este d-l Vosganian poate sustine o asemenea aiureala. Cresterea economica poate finanta o crestere a pensiilor, dar nu o crestere a punctului de pensie (adica a raportului dintre pensia medie si salariul mediu)! Aceasta din urma nu poate fi finantata decat fie dintr-o sporire a impozitarii pentru pensii, fie dintr-o redirectionare catre pensii a unor fonduri destinate acum altor domenii.

Pai, sa vedem ce se va intampla practic chiar cu prevederile legii de sporire a punctului de pensie. In bugetul pe 2008, ce va fi adoptat spre sfarsitul anului 2007, va fi prevazut ca punctul de pensie (care valoreaza acum 392 lei) va fi ridicat la 568 lei, intrucat, fata de salariul mediu de acum, aceasta suma va reprezenta acel procentaj de 37,5% propus de lege. Potrivit majoritatii prognozelor, cresterea economica in 2008 va continua, urmand sa se situeze in jurul a 6%. Salariile ar putea insa exploda: un plus de 20-25%. La sfarsitul anului 2008, cand se va intocmi bugetul pe 2009, punctul de pensie de 568 lei nu va mai reprezenta insa - din cauza respectivei cresteri a salariilor - 37,5% din salariul mediu, ci doar vreo 31-32%. Potrivit legii, ar trebui ca, in 2009, punctul de pensie sa fie dus la 45%. Cei ce vor intocmi bugetul pe 2009 vor avea insa de ridicat punctul de pensie nu de la 37,5% la 45%, ci de la 31% la 45%, ceea ce ii va depasi complet. Daca pentru cresterile prevazute pe 2008 exista resurse, din 2009 nu vor mai fi. Oricum, nu si pentru a doua etapa preconizata de lege.

Cel mai probabil, noul guvern - indiferent care va fi acela in urma alegerilor din toamna lui 2008 - isi va lua seama si va spune ca nu se poate incumeta sa continue pe un drum pe care nu el s-a angajat. Si, treptat, punctul de pensie se va intoarce sub 30% in raport cu salariul mediu, respectiv la cat, in medie, reprezinta ceea ce din salariul brut se colecteaza (de la angajat si angajator) in contul contributiilor sociale de pensii. Si, sa fie clar, acest lucru se va intampla chiar daca va exista in continuare crestere economica.

Pe baza cresterii economice, pensiile vor spori. Dar nu si punctul de pensie in mod automat! Acesta nu poate fi mai mare decat proportia in salariu a contributiilor sociale pentru pensii.

Daca insa cresterea economica se va subtia - ipoteza nedorita, dar imposibil de exclus - atunci vor aparea probleme si pentru a onora in continuare macar si pensiile crescute potrivit prevederilor legii pentru prima etapa. Pentru ca 1 + 1 fac 2 si niciodata mai mult.