Pensionarii - cel mai defavorizat segment social

Pensionarii din toata tara au iesit in strada, in plina canicula, pentru sustinerea revendicarilor lor dintotdeauna pe linia cresterii pensiilor. In organizarea  Federatiei Nationale a Sindicatelor Pensionarilor, au fost pichetate sediile guvernului si prefecturilor din judete. Printre solicitari s-au numarat ajutorarea sociala din bugetul de stat a batranilor cu venituri foarte mici si acordarea de locuinte de la stat pensionarilor evacuati din casele nationalizate recuperate de proprietari. Dar revendicarea principala a constituit-o, evident, majorarea (chiar de la prima rectificare bugetara) a valorii punctului de pensie, astfel incat acesta sa reprezinte 45% din salariul mediu brut pe economie, limita prevazuta de Legea pensiilor in vigoare.

In modul cel mai simplu, dar si mai cuprinzator formulat, satisfacerea acestei cereri este pe deplin justificata, dar absolut imposibila. Dreptul la un trai decent pentru cei in varsta nu are nevoie de comentarii. Problema este ca fondurile de care s-a ajuns sa se dispuna pentru acoperirea economica a acestui drept social nu permit. Si nu permit nu doar din cauza unor tendinte demografice pentru care nu exista solutii semnificative de contracarare, ci si din cauza unor politici economice iresponsabile din perioada postdecembrista, indeosebi din timpul primelor mandate Iliescu, politici care au dus in neant agoniselile in contul asigurarii de viitor a pensiilor. Ceea ce si face ca justificata cerere a actualilor pensionari de a fi recompensati cum se cuvine pentru contributiile lor de o viata la sistemul de pensii sa fie golita de obiect.

Romania este cu un pas inaintea altor tari europene in procesul demografic inexorabil al imbatranirii populatiei. Din cauza reducerii natalitatii, nu numai numarul total al populatiei este in scadere, dar si, in mod inevitabil, de la an la an, in totalul populatiei aflate in viata o tot mai mare parte o reprezinta populatia in varsta. Mereu mai putini activi trebuie sa intretina mereu mai multi inactivi. Fenomenul este extrem de costisitor economic si social, chiar daca este vorba de tari dezvoltate. Pentru Romania, chestiunea este coplesitoare, pentru ca este practic singura tara care trebuie sa infrunte acest fenomen demografic de tip tara dezvoltata cu o economie de tip tara subdezvoltata.

Acest fenomen demografic reprezinta fundalul, dar nu explica in intregime dezastrul din sistemul public de pensii din Romania. Explicatia principala o constituie politica nesabuita, din perioada postdecembrista, de a scoate anticipat la pensie oameni pentru a nu-i trimite in somaj. In acest fel, o problema pe termen scurt sau mediu a fost transformata intr-o problema pe termen lung, irezolvabila. Aceasta politica este responsabila de rasturnarea de situatie din sistemul public de pensii intre numarul de beneficiari si numarul de contribuenti. Sa fie clar, Ceausescu lasase un sistem de pensii functional si sustenabil. Dar, de la trei salarii care sa sustina o pensie in 1989, s-a ajuns ca, dimpotriva, un salariu sa fie nevoit sa sustina mai mult de o pensie. Mai rau, excedentele de pe vremea lui Ceausescu in sistemul de pensii s-au bucurat de un tratament la fel de iresponsabil in perioada postdecembrista: nu numai ca nu au fost protejate in vreun fel impotriva inflatiei galopante din primii ani ai regimului Iliescu (puteau macar fi pusi intr-o banca!), dar au fost folosite pentru a acoperi gauri din bugetul de stat destructurat de operatiunea aiuritoare intreprinsa de guvernul Roman, care a constat in privarea bugetului de stat de beneficiile realizate de intreprinderile de stat, ceea ce, fara a se fi intreprins in acelasi timp o reala privatizare, a insemnat doar o paguboasa "privatizare a profiturilor", prin deresponsabilizarea proprietarului si devalizarea avutului public.

Lichidarea treptata de catre inflatie si de catre utilizari in alte scopuri a fondurilor stranse in sistemul de pensii a facut ca, din 1996, la finele primelor mandate Iliescu, sistemul public de pensii din Romania sa intre intr-o faza fara intoarcere. De atunci, pensiile dintr-un an trebuie achitate din exact banii stransi in acel an, ceea ce exclude orice fel de gestiune de fonduri, cu eventuale modalitati de inmultire si valorificare.

Cum supravietuieste in aceste conditii sistemul public de pensii?! In singurul mod posibil: plateste in medie pensii mereu mai mici in raport cu salariile. Altcumva n-ar fi posibil! Ceausescu lasase un raport in medie de 55% intre pensie si salariu. Acum acest raport este de 30%. Cam aceasta este valoarea reala a punctului de pensie. Urcarea acestei valori la 45%, asa cum cer pensionarii in plata, este din pacate delir. Ar insemna automat fie ca vreo treime din pensii sa nu mai fie platite, fie ca bugetul de stat sa colapseze, daca ar prelua sarcina. Iar ridicarea punctului de pensie la 37,5%, asa cum prevede legea PSD-PNL, recent adoptata, este o jumatate de delir!

Din pacate, din motivele aratate, pensionarii au devenit - si nu vor preda altcuiva aceasta stafeta! - cel mai defavorizat segment de populatie in societatea romaneasca. Alte segmente sociale mai pot iesi, intr-un fel sau altul, din dependenta neputincioasa de un stat roman, el insusi mereu mai neputincios, inclusiv plecand in bejenie prin alte tari. Pensionarii, insa, sunt efectiv legati de glie!

Iar pensiile private - care intra de aici incolo pe rol - nu numai ca nu-i vizeaza pe pensionarii acum in plata (ci pe cei ce vor ajunge in plata peste cel putin doua decenii), dar ii si afecteaza indirect. Redirectionarea unei parti din contributiile celor tineri catre fondurile private de pensii va reduce corespondent fondul public de pensii, acesta trebuind sa se imprumute in strainatate pentru a onora plata pensiilor. Slabe sanse, in aceste conditii, de marire sesizabila a pensiilor pentru actualii pensionari!