De același autor
Parca dupa o abordare "una calda, una rece" - care, la o analiza atenta, se si potriveste in cazul Romaniei - Raportul mentioneaza reusitele din ultimul timp in stabilizarea economiei, scaderea inflatiei, relansarea cresterii economice si majorarea rezervelor valutare, dar, in contrapozitie, slabele performante in promovarea reformelor de structura in economie, singurele care pot de fapt sa sustina o dezvoltare durabila. Sectorul de stat neperformant ramane masiv, privatizarea, din motive complexe si indeosebi din lipsa de cumparatori, inainteaza incet, iar lichidarile in randurile intreprinderilor producatoare de pierderi, care sa ajute la despovararea economiei, bugetului si populatiei, nu sunt de consemnat. Sporirea fabuloasa a datoriilor restante in economie, precum si accentuarea indisciplinei financiare, sumele neonorate de rau-platnici fiind mereu mai mari, sunt realitati grave pe care Raportul nu le poate ocoli. Ca si rolul contraproductiv al climatului neprietenos de afaceri, afectat de dispozitii juridice si administrative greoaie si de birocratie.
Culorile cele mai negre sunt rezervate in Raport - si pe buna dreptate - situatiei din domenii conexe economiei, dar cu impact major asupra acesteia: coruptia institutionalizata, absenta unei reglementari minime a conflictului de interese in activitatile depuse de demnitari si functionarii publici, starea jalnica a justitiei, clientelismul politic, subordonarea politica si incapacitatea administratiei publice.
O bila alba cucerita de Romania prin respectivul Raport de tara este consemnarea datei-tinta 2007 pentru aderarea la Uniunea Europeana. Aceasta data-tinta este, fara indoiala, in principiu importanta, pentru ca ofera o perspectiva, desi nu este vorba de un angajament al UE, ci doar de a se lua act de o dorinta a partii romane, careia ii revine integral misiunea de a si-o respecta.
Oferindu-i o perspectiva, Romania are a se bucura de pe urma acestui punct castigat. Prin comparatie insa cu obiectivele in ce priveste celelalte tari central si est-europene este un motiv de mahnire si preocupare. Caci, prin actualele Rapoarte de tara, UE confirma primirea inca in 2004 in randurile ei, practic cu exceptia Bulgariei si Romaniei, a tuturor fostelor surate comuniste ale acestora. Un prim val al extinderii UE spre Est, din care Romania nu face parte! Desigur, mentionarea, desi neangajanta, a unei date-tinta si in cazul Romaniei ar sugera ca va fi si un al doilea val care va antrena si Romania!
Ramane de vazut! Intrucat s-ar putea ca problemele pe care primul val le va pune UE sa fie atat de coplesitoare, incat actualilor membri ai acesteia sa le treaca, intr-un fel sau altul, cheful nu numai economic, dar si politic pentru un al doilea val.
Si ramane o problema atitudinea pe care insisi noii membri o vor avea fata de o alta extindere, cunoscandu-se din experienta ca nou-venitii, dupa ce au reusit cu chiu, cu vai sa ocupe anumite pozitii, devin primii refractari la eventuale noi sosiri, care le-ar putea periclita aceste pozitii.
Prin dimensiunile tarii si populatia ei - mult mai mari decat ale tuturor celorlalti candidati la un loc -, precum si prin amploarea problemei agricole, in cazul in speta, Polonia este cheia primului val. Prin dimensiunile tarii si populatiei ei, precum si prin amploarea problemei agricole, in cazul respectiv, Romania este cheia celui de-al doilea val. Era exclus ca aceste doua tari sa faca parte din acelasi val de extindere, prezenta ambelor deodata putand genera instabilizari nedorite in UE. Numai ca, daca Polonia va crea UE probleme pe care aceasta nu le va absorbi lesne, atunci s-ar putea ca aderarea Romaniei, aproape indiferent de performantele obtinute de aceasta intre timp, sa ajunga a fi proiectata la un termen nedefinit. Ca si in cazul Turciei!
