De același autor
Mai bine mai tarziu decat niciodata, in ce priveste demersul AOAR! Mai ales ca, spre cinstea sa, a fost, dupa cunostintele noastre, singura organizatie patronala care s-a exprimat impotriva unui asemenea proiect abominabil al guvernului. Exponenti ai AOAR - de la presedintele Florin Pogonaru la membrul fondator Dan Voiculescu - au subliniat, in mod corect, inadmisibilitatea unei asemenea amnistii decurgand din faptul ca aceasta i-ar pune pe acelasi plan pe cei care nu si-au platit ani si ani obligatiile financiare la bugetele publice cu cei care, din greu, au facut aceste plati si care ar fi, printr-un asemenea act, pusi in postura ridicola de fraieri.
Hazardul moral determinat de o astfel de amnistie ar risca sa puna pe butuci intreaga economie, intrucat, in loc sa-i forteze pe rau-platnici sa-si achite obligatiile, ii incurajeaza de fapt pe bun-platnici sa devina rau-platnici. In context, s-a accentuat asupra absurditatii impactului unui asemenea act normativ. Chiar daca bun-platnicii, desi frustrati si umiliti, si-ar mentine, sa zicem, comportamentul de plata, statul nu se va alege cu nimic in plus de la rau-platnicii de pana acum, caci acestora li se va intari convingerea ca nu le va misca in continuare nimeni vreun fir de par, daca, in loc de a fi scosi din joc, li se administreaza o iertare a pacatelor.
Ceea ce nu s-a putut gasi insa in rechizitoriul AOAR a fost vreo opinie in legatura cu probabil cea mai grava dintre implicatiile unei amnistii fiscale precum cea cu pricina. Proiectul de ordonanta, nefiind de fapt foarte explicit, referirile AOAR s-au putut limita la o amnistie fiscala pentru firmele de stat, dandu-i-se astfel interpretarea ca ar fi vorba de o concurenta neloiala fata de sectorul privat. Numai ca tocmai absenta unei explicitari in privinta subiectilor amnistiei propuse lasa loc presupunerii ca aceasta ar urma sa fie, de fapt, generala. Si ca vizata ar fi stergerea si a datoriilor acelor firme private cu acoperire clientelara, ceea ce ar insemna prescrierea unor furturi si devalizari din banul public, legitimarea unor hotii camuflate ani de zile sub paravanul neplatii obligatiilor la bugetele publice, onorabilizarea capitalista a unor clienti politici ai puterii. Fara exagerare, ca amnistie fiscala generala, operatiunea s-ar transforma in cea mai mare spalare oficiala de bani murdari. Si acest fapt trebuie, inainte de toate, acuzat in cazul in care actul normativ cu pricina ar lasa macar intredeschisa o portita pentru o amnistie fiscala generala si nu ar urma sa priveasca doar firmele de stat.
In mod raspicat, amnistia fiscala preconizata de guvern a fost considerata de AOAR ca neavand ce cauta intr-o economie de piata, fiind ca atare prezentata ca un impediment major in dobandirea de catre Romania din partea Uniunii Europene a statutului de tara cu o economie de piata functionala. Interesant, AOAR a avansat o alternativa partiala, dar de piata la amnistia propusa, anume scoaterea spre vanzare la bursa a creantelor comerciale din economie. Acestea s-ar putea negocia in piata la valorile reale pe care proprietatile datornicilor le mai reprezinta, astfel incat cei ce ar prelua datoriile la aceste valori le-ar putea si achita.
Or, tocmai in legatura cu acest aspect al incompatibilitatii cu o economie de piata se ridica cele mai tulburatoare intrebari. Este avizat un asemenea proiect de amnistie fiscala (generala sau numai pentru firmele de stat) de FMI ori de Comisia Uniunii Europene? Este greu de presupus ca guvernul Nastase, aflat pe ultima suta de metri in ducerea pana la capat a unui acord cu FMI, s-ar apuca sa-si taie singur craca de sub picioare cu o asemenea tentativa, daca aceasta nu ar avea un fel de blagoslovire (macar de principiu) din partea institutiei financiare de la Washington. Evident, daca erau de sters datoriile fiscale ale clientilor politici ai puterii, operatiunea trebuia facuta acum, caci dupa o eventuala aderare la Uniunea Europeana nu se mai putea. Dar, nu este deloc plauzibil ca, fara macar un aviz de principiu din partea Comisiei de la Bruxelles, guvernul Nastase sa proiecteze o amnistie fiscala tocmai cand urmareste sa obtina din partea acesteia pentru Romania statutul de economie de piata functionala. Daca FMI sau Uniunea Europeana au dat asemenea avize - chiar si sub forma ca se vor face ca nu vad! - atunci ramane sa ne intrebam ce fel de economie de piata promoveaza de fapt aceste institutii, despre care exista impresia ca dau pe de laturi de economie de piata, de vreme ce fac atata caz de aceasta. Si, oricum, in numele careia cer, de altfel, disponibilizari de personal din sectorul neperformant, lichidari de intreprinderi producatoare de pierderi, incetarea subventionarii anumitor sectoare industriale, decuplarea rau-platnicilor de la aprovizionarea cu utilitati publice, limitarea deficitelor bugetare etc. Sa consideram trecerea in umbra a proiectului de amnistie fiscala efectul unei reactii negative din partea FMI sau a Uniunii Europene?
In orice caz, daca proiectata amnistie fiscala (generala sau doar pentru firmele de stat) va ajunge sa fie si aplicata, hotiile din Romania - cu contributia FMI si Uniunii Europene - vor capata un nou imbold. Parca nu era suficient si cel existent pana acum!
