De același autor
In fapt, prin respectiva ordonanta, se reglementeaza regimul esalonarilor si scutirilor la plata datoriilor restante ale agentilor economici.
Inlesnirile la plata se vor acorda pe baza unui punctaj rezultat din analiza unor criterii de performanta economico-financiara si de disciplina fiscala. Si va face obiectul unei conventii incheiate intre debitori (rau-platnicii) si creditori (respectiv Ministerul de Finante pentru impozite si taxe si Casele de asigurari, in cazul restantelor la sistemele de asigurari, de pensii, de sanatate, de ajutor de somaj). Esalonarile pot fi acordate pentru o perioada de cel mult 5 ani, cu un termen de gratie de cel mult 6 luni. De subliniat ca, pentru datoriile restante la 31 decembrie 2001, pot fi acordate reesalonari sau scutiri la plata pentru orice societate, indiferent de forma de proprietate si modul de organizare. Sub un anumit punctaj, nu se poate beneficia, in principiu, de esalonari sau scutiri, desi, daca agentul economic este considerat de importanta, poate primi un "bonus" de puncte suficient pentru a intra in carti ("bonus" prevazut de fapt pentru mamutii industriali de stat, care altminteri n-ar fi eligibili in nici un fel pentru inlesnirile prevazute in punctaj).
Un act normativ care reglementeaza esalonari sau scutiri la plata datoriilor ajunge sa poata fi denumit "de recuperare" a arieratelor bugetare doar in masura in care, asa cum fac guvernantii romani, se considera ca banii neincasati de la rau-platnici nu mai pot fi vazuti vreodata si ca, daca rau-platnicilor cu pricina li se vor acorda anumite inlesniri, acestia, pe de o parte, vor mai da si ei macar ceva din ceea ce aveau de dat si, pe de alta parte, vor plati la timp si integral ce au de dat de aici incolo. Toate acestea sunt insa biete povesti. Cu unele exceptii, cine n-a platit pana acum nu o sa plateasca nici de acum incolo, mai ales daca este vreo intreprindere de stat care stie prea bine ca patronul, adica statul, nu-i va face nimic. Cu atat mai mult, cu cat cea mai mare parte a rau-platnicilor, oricum cei cu ponderea de departe cea mai importanta in totalul datoriilor restante, sunt intreprinderi producatoare de pierderi, care inregistreaza aceste pierderi nu in virtutea poverii pe care o reprezinta datoriile asa-zis "istorice", adica cele venind din trecut, ci, pur si simplu din activitatea curenta. Ceea ce face din noile conventii intre debitori si creditori, cel putin in cazul respectivelor intreprinderi, niste petice de hartie fara nici o valoare practica, in ciuda esafodajului de punctaje, termene si alte abtibilduri.
Ca este asa o dovedeste clar faptul ca documentul cu pricina nu stipuleaza catusi de putin ca debitorul care nu respecta conventia va fi scos din joc prin declararea in stare de faliment. Si atunci, fara aceasta amenintare clara si care trebuie probata in practica, de ce debitorul sa respecte conventia si de ce sa-si plateasca datoriile mai vechi sau mai noi?! Evident, nu esalonarile si scutirile sunt solutia! Singura solutie adevarata este scoaterea din joc a rau-platnicilor prin operationalizarea institutiei falimentului, indiferent de forma de proprietate sau modul de organizare a societatii. Nu este de respins in sine procedura esalonarii, dar aceasta, fara amenintarea precisa si faptica a declararii in stare de faliment, nu foloseste de fapt la nimic. Mai precis, la nimic bun!
La nimic bun, pentru ca nu e tocmai potrivit sa se spuna ca n-ar folosi chiar la nimic! De pilda, fara a suspiciona cazuri anume, reglementarile din ordonanta respectiva vor putea fi folosite spre a face "fete mari" din diferiti rau-platnici, nu numai de stat dar si privati, pentru a caror iertare de datorii trebuia, pana acum, ca guvernul sa se adreseze in ultima instanta Parlamentului. Si mai existau parlamentari care se opuneau! Acum, guvernul, prin ordonanta respectiva capata mana libera si un cec in alb pentru "rezolvarea" unor asemenea probleme, cu atat mai mult cu cat conventia dintre creditori si debitori nu este publica. De ce nu este publica reprezinta un mare semn de intrebare, caci este vorba totusi de banul public?! Ban public care nici macar nu urmeaza a fi incasat, ci la care de fapt urmeaza a se renunta sa fie incasat.
Cea mai grava consecinta a acestei ordonante este ca orice agent economic devine "eligibil" sa primeasca esalonari si scutiri, ceea ce ii va face pe multi acum bun-platnici, care asuda din greu sa fie la zi si integral cu platile, sa experimenteze bunavointa guvernamentala de a-i lasa sa plateasca mai putin la stat decat le-ar reveni!
Trebuie sa fim constienti ca rau-platnicii au putut trai pana acum pe seama bugetului tocmai in masura in care existau buni-platnici care isi onorau obligatiile. Prin aceasta ordonanta, rau-platnicii capata adeverinta de curatenie si toti buni-platnicii vor dori sa fie in posesia unui asemenea certificat. Astfel se da o lovitura de gratie intregului sistem bugetar, statul riscand sa ramana pur si simplu fara buget!
Singurul lucru in principiu bun pentru economie, care ar rezulta eventual din prevederile ordonantei cu pricina, ar fi ca societatile care au datorii esalonate nu pot participa in calitate de cumparatori la privatizari. Desi, daca tot sunt confidentiale conventiile lor ca debitori cu creditoriul stat, de ce n-ar si participa, ca tot n-ar sti nimeni?!
