Tin cont prognozele de dezarticularea economiei?

Nu stim pe ce se bazeaza optimismul de­bordant al Comisiei Nationale de Prog­noza (CNP) in privinta cresterii economiei din Romania pana in 2014 (ca prag de tre­ce­re la euro) si apoi pana in 2020, pentru ca situatia actuala, ca baza de pornire, aproape exclude o extrapolare pur si sim­plu a performantelor din ultimii ani.

Economia a ajuns actualmente com­plet dezarticulata. Dezarticulata de demo­la­rile fara constructii noi din perioada pri­mu­lui deceniu si jumatate postdecembrist, dezarticulare accentuata periculos insa toc­mai de cresterea economica din ultimii patru-cinci ani, bazata disproportionat pe consum din import, pe insertie de eco­no­mie financiara intr-o articulatie precara de economie reala. Consum fara pro­duc­tie, importuri fara exporturi, case fara fun­datii, masini fara sosele sunt fiecare in parte si toate impreuna caracteristicile eco­­nomiei actuale din Romania.

In mod evident, daca ceva radical nu se va schimba in structura acestei eco­no­mii, cresterea economica o va dezarticula si mai tare in continuare. Dar, in mod clar, prin faptul ca asa-numitele funda­men­te economice isi vor cere drepturile, cres­tere economica de la un moment dat nu se va mai obtine, nemaifiind posibil.

Este foarte greu, in aceste conditii, sa se faca prognoze. Pur si simplu pentru ca, din cauza unor anumite conjuncturi, fun­damentele economice inca nu si-au ce­rut drepturile, dar o vor face tocmai in anii urmatori care fac obiectul previziunii. Si cand o vor face, in mod evident, ten­din­te­le actuale se vor da peste cap. Ceea ce ex­clude extrapolarile tendintelor de pana acum.

O prognoza ar trebui sa ia in consi­de­ra­re o diminuare, daca nu o lichidare, a ac­tualei dezarticulari a economiei. Si, de­si­gur, nimeni nu ar pretinde sa fie avuta in vedere o echilibrare care sa se produca prin caderea consumului si comprimarea abrupta a cresterii economice, desi aces­ta este un scenariu perfect posibil. Dar o echilibrare pe baza de crestere eco­no­mi­ca este obligatoriu de avut in vedere. Desigur, daca dezarticularea actuala este recunoscuta ca atare si deci devine baza de pornire pentru prognoze. Dar daca nu este recunoscuta, devine aproape ine­vi­ta­bil scenariul de cadere anterior mentio­nat.

Nu stim daca guvernul - caci Comisia Na­tionala de Prognoza se afla sub juris­dic­tia guvernului - recunoaste sau nu si­tua­tia actuala a economiei ca o dezar­ti­cu­lare. S-ar putea sa nu o recunoasca ast­fel si, ca atare, singurul lucru pe care sa-l aiba in vedere prognoza sa fie "moder­ni­za­rea" economiei, pornind de la premisa ca acum aceasta este sanatoasa, robus­­ta, in expansiune si nu mai are nevoie de alt­ceva decat de "modernizare".

Din pacate, asa s-ar parea ca este tra­ta­ta problema, de vreme ce economia din Romania este prevazuta a creste in con­ti­nuare bazandu-se pe cresterea servi­cii­lor, cu o dare inapoi a sectorului real al eco­nomiei, pentru a atinge parametrii de "mo­dernitate" din nucleul dezvoltat al Uniunii Europene luat ca reper. Acolo ser­viciile au contributii la PIB de peste 60% si prognoza romaneasca prevede ca si Romania trebuie sa ajunga la acesti pa­rametri. Detaliat, industria, care si-a pra­busit contributia la PIB prin distrugere sis­tematica fara inlocuire sau reala mo­der­nizare, ar urma sa-si pastreze actuala pon­dere. Ceea ce inseamna ca activi­ta­tea industriala sa tina macar pasul cu cres­terea pe ansamblu a PIB. Este pre­vazut insa ca agricultura sa continue a-si diminua contributia la PIB. Asa-i "mo­dern"! Asa cere Uniunea Europeana! Aceas­­ta in­­seamna insa ca in agricultura cres­terea sa fie sub cea a ansamblului PIB, daca nu cumva sa continue a da ina­poi si in cifre absolute (in volum) ca pana acum!

Nimic de spus! Asa-i "modern", asa-i in Uniunea Europeana! Numai ca o dare ina­­poi a sectorului real al economiei (indus­trie plus agricultura) s-ar justifica doar daca acesta ar fi cumva supradimensionat. Din pacate, acesta este insa pur si simplu sub­dezvoltat! Industria nu face fata nici macar cerintelor minime de consum ale ro­manilor, ce sa mai vorbim de export, iar agricultura nu reuseste de pe pamanturile dintre cele mai bune din Europa sa hra­neas­ca populatia tarii, recurgandu-se la im­porturi agroalimentare pe cat de dra­ma­ti­ce, pe atat de jenante! Are nevoie agri­cul­tura de dari inapoi sau de cresteri?!

Daca industria nu va creste serios ani buni - de fapt peste media ansamblului -, nu se poate echilibra nici macar cat de cat dezarticularea interna a consumului fara productie si cea externa a impor­tu­ri­lor fara exporturi. Si daca industria nu va creste, pe ce baza vor creste serviciile spre a se intra in modernitate, caci de fapt jumatate dintre servicii, intr-o eco­no­mie moderna, sunt servicii industriale?! De fapt, pana la urma, daca industria nu va creste, nimic nu va mai creste, in­­ce­pand de la un moment dat! Credeti ca va putea dura la nesfarsit cresterea eco­no­mi­ca obtinuta pe retail, pe financiar si pe imobiliar asezate toate pe import?!

Chiar prognoza guvernamentala simte nevoia, intr-o anumita masura, a unui echilibru in economie. Se prevede o redu­ce­re a superdeficitului de cont curent ex­tern, expresia cea mai notorie a dezar­ti­cu­la­rii actuale a economiei. Aceasta redu­ce­re este prevazuta in termeni relativi (in echi­valent PIB) chiar din anii imediat ur­ma­tori si, apoi, inclusiv in termeni absoluti (ca diferente intre importuri si exporturi)! Prognoza intra astfel in contradictie cu ea in­sasi. Caci, daca sectorul real al econo­miei (industrie si agricultura), care este singurul izvor serios de produse pentru pia­­ta interna si externa, nu va creste mai pu­ternic decat ansamblul PIB, atunci cum ar putea spori mai repede si mai substan­tial exporturile decat importurile si deci re­stran­ge, asa cum se prevede, deficitul ex­tern?!

Marea problema a prognozelor guver­na­mentale romanesti este insa alta. Ce ar urma sa intervina pentru ca lucrurile in eco­nomie sa se petreaca precum le pre­fi­gu­reaza prognozele, pentru ca, de pilda, sa existe cresterea economica solida avu­­ta in vedere sau pentru ca discrepanta din­­tre productie si consum sa se reduca, in ciuda faptului ca cresterea economica ar urma sa se bazeze pe cea a serviciilor, si nu pe cea a sectorului real al econo­mi­ei, sau pentru ca exporturile sa sporeasca mult mai puternic decat importurile, iar de­fi­citul extern sa scada, in ciuda cresterii modeste a industriei si relativei dari ina­poi in continuare a agriculturii?! Va face cineva ceva intr-o anumita directie? Va sti­mula cineva ceva sau va descuraja ci­neva altceva? Se va cheltui vreun ban in­­tr-o atare directie, si nu in alta?! Sau spu­nem asa, si nu altfel, pur si simplu doar pentru ca asa s-a intamplat pe la altii sau ca asa ar fi drumul spre "modernitate"?! Atata doar ca altii - si mai ales cei pe care ii luam ca reper - au facut ceva! Nu au lasat totul la voia intamplarii si a for­te­lor spontane ale pietei, chiar daca, in mod aburitor, au facut mare caz de aces­tea din urma!

Este cumva ceea ce s-a intamplat in eco­nomia din Romania in ultimii ani rodul vreunei strategii?! Sau mai degraba al unei conjuncturi?! Totul a depins de fapt de o combinatie de factori exogeni! Aproa­pe nimic endogen! Nici chiar in urma cu nu­mai doi-trei ani, nimeni n-a anticipat - si oricum n-a prognozat "strategic" - dez­ar­­ticularea economiei ca instrument pentru realizarea cresterii economice relativ inal­te obtinute! Totul s-a produs ca rod a di­ferite si contradictorii influente si presiuni externe. Si, indiferent daca apocalipticul deficit extern existent este interpretat sau nu ca o dezarticulare a economiei, acesta re­prezinta deja un handicap imens pentru dez­voltarea viitoare. Un handicap pro­ba­bil imposibil de recuperat, chiar si cu o stra­tegie, daramite lasand totul la voia in­­tam­plarii!