De același autor
2007 a fost anul unei rupturi - in limbaj economic, se spune al unui punct de inflexiune - in actualul ciclu traversat de economia din Romania. Este o ruptura, chiar daca place sau nu si chiar daca, e drept, apare mai mult ca o simpla fisura, produsa de altfel lin si fara mare tamtam si imediate implicatii. 2007 este anul in care cursul leului, dupa un mars ce parea mereu triumfator, a luat-o din nou in jos, iar inflatia, dupa un trend sistematic descrescator, a revenit luand-o in sus. Si este anul in care - chiar daca sunt atatia care nu se mai uita la asa ceva considerand ca ar fi demodat - cei doi piloni ai sectorului real al economiei (industria si agricultura) au dat, pe ansamblul lor, inapoi. Industria a incetinit - foarte ingrijoratoare fiind scaderea de puls in industria prelucratoare -, iar agricultura s-a prabusit pur si simplu, in conditiile absentei oricarei pregatiri in fata catorva saptamani de seceta.
Intr-o asemenea situatie, cresterea economica obtinuta - mai mica de altfel decat in anul precedent, dar nu acest lucru fiind important - n-a putut decat sa adanceasca dezechilibrele structurale profunde din economie, pentru ca necesara dezvoltare din sectoarele imobiliar, financiar si de retail, de altminteri foarte dinamice, n-are de fapt pe ce sa se articuleze. In absenta unui sector real al economiei, solid si in dezvoltare, care sa ofere bazele - acesta, dimpotriva, continuand sa dea inapoi, desi este subdezvoltat -, sectoarele dinamice precum cele mentionate se asaza aproape exclusiv pe import. Se asaza pe import pana si sectorul de constructii imobiliare, care, in Romania, incepe sa faca, din acest punct de vedere, exceptie de la regula "dimensiunii interne intrinseci" (prin localizare, destinatie, aprovizionare), specifica acestui sector. In general, la constructiile imobiliare actuale (rezidente de lux, cvartaluri de birouri), componenta interna in aprovizionare si utilare este din ce in ce mai mica, in unele cazuri absolut derizorie. Ce sa mai vorbim de componenta interna in dezvoltarile din retail si servicii financiare, care este aproape nula. Vorba lui Caragiale, minunata, dar lipsind cu desavarsire!
Sa nu ne miram in aceste conditii ca, in ciuda fisurilor intervenite in angrenajul economic, inclusiv la motor, importurile totusi au crescut si iar au crescut, ramanand singurul segment care mai "duduie". Si duduie rau, amenintand sa gripeze totul in economie, la un moment care este greu de prevazut, dar care va veni inevitabil. Mai ales ca, la fel fara de mirare, exporturile tarii - pe care nu le face nici imobiliarul, nici financiarul, nici retailul - s-au incetinit sever in 2007, cascand si mai violent deficitul din contul curent extern al tarii. 14% echivalent PIB constituie un dezastru!
Acest deficit a ajuns in 2007 atat de mare incat, cu toate ca investitiile straine directe n-au slabit prea mult fata de nivelul din anul precedent, contributia lor de 90% in 2006 la finantarea acestui deficit a coborat dramatic la numai 40%, locul lor in finantare fiind luat de imprumuturile externe si transformand astfel 2007 in campionul postdecembrist al exploziei datoriei externe. Depasind, potrivit preliminarilor, 58 de miliarde de euro la sfarsitul anului, datoria externa ajunge la 50% echivalent PIB, o cota enorma! Datoria externa pe termen scurt intrece orice masura, creand vulnerabilitati extreme, iar datoria pe termen lung si mediu a spulberat in 2007 nivelul incasarilor din exporturi, singura sursa de rambursare.
Ca toate acestea s-au petrecut in primul an al apartenentei la UE este un fapt, dar nu apartenenta la UE este cauza. Dezechilibrele se acumulasera de mult si coarda trebuia sa se rupa la un moment dat. Mai devreme sau mai tarziu, deficitul extern nesanatos si nesustenabil isi va fi cerut nota de plata. Legatura cu apartenenta la UE este ca, daca aceasta nu exista, probabil fisura intervenea mai de mult si era deja o ruptura de-a binelea.
In situatia creata este greu de intrevazut ce se va intampla in continuare. Totul este pe muchie de cutit. Lucrurile o pot lua in orice directie. Spre deosebire de pana acum, incepe foarte mult sa depinda de politicile economice care vor fi derulate.
Cert este insa ca frenezia care paruse in prima jumatate a anului sa cuprinda Romania - in ideea ca inflatia doar scade, economia doar infloreste, leul doar se intareste si investitiile straine doar cresc - si care risca sa ingroape Romania s-a sfarsit si nu va mai reaparea. Si acesta este un lucru bun.
