De același autor
Aceste baliverne - vanturate, aproape cu obraznicie, de FMI sau Banca Mondiala, cu ipocrizie de Uniunea Europeana (caci popa nu face el insusi ceea ce zice!) si, de nevoie, de guvernul roman - sunt sustinute pe ideea ca, prin "demonopolizarea" sectorului energetic si prin deschiderea acestuia pentru concurenta, activitatea se va eficientiza si, in cele din urma, facturile la consumator vor putea fi mai mici. Aceasta judecata este foarte frumoasa, este poate pe plan general si adevarata, dar, din pacate, este numai un mit ce priveste sectorul energetic. Este cert ca "demonopolizarea" poate introduce concurenta si, deci, preocupare pentru reducerea costurilor, caci in prezent tocmai pozitiile monopoliste pe piata permit companiilor nationale din energetica sa excluda din aria preocuparilor lor reducerea costurilor, in masura in care isi pot transfera asupra consumatorului toate problemele lor (de la ineficienta activitatii interne, la neplata facturii de catre unii mari consumatori). Dar problema problemelor in sectorul energetic romanesc consta in reabilitarea si modernizarea infrastructurilor de productie si a retelelor de transport si distributie. Si toate acestea costa bani, bani foarte multi. Bani pe care, oricine i-ar pune la bataie, ii vrea inapoi, si inca cu un anumit profit. Si, din acest punct de vedere, privatizarea in sine nu duce nicidecum la scaderea facturilor. Oricum, nu la un orizont "tangibil", ci doar peste 10 ani, poate si mai mult! Adevarul despre privatizarile din sectorul energetic continua sa nu fie rostit raspicat. Acestea se fac strict la presiune externa, spre a trece treptat sectorul sub control strain, si nu ca modalitate de a rezolva principalele probleme care il confrunta: respectiv, invechirea infrastructurii si lipsa de eficienta, care impun obligatorii reabilitari si modernizari, si cresterea continua a tarifelor, carora economia le face mereu mai greu fata si carora o treime din populatia urbana deja nu le mai face fata deloc.
Experienta mondiala nu probeaza ca privatizarea in sectorul energetic atrage de la sine reabilitarea si modernizarea acestuia si, inca si mai putin, ca duce la o scadere a tarifelor. Dimpotriva, experienta arata ca in tarile in care sectorul energetic este dominat mai de mult timp de firme private, acesta se confrunta cu o ramanere in urma, fizica si morala, a infrastructurii, o serie de accidente, care au facut de altminteri valva, fiind puse exact pe seama "neaducerii la zi", care costa imens si pe care capitalul privat are, din pure ratiuni financiare, retineri in a o intreprinde la timp. Necum sa existe vreun exemplu de scadere a tarifelor in urma privatizarii. Dimpotriva, nu exista decat cazuri inverse, de crestere a tarifelor in urma privatizarilor. Ceea ce experienta mondiala a dovedit cu pregnanta a fost faptul ca privatizari cu obligatia impusa cumparatorului de a plafona tarifele lasa consumatorii fara energie electrica, asa cum a fost cazul nu in vreo alta parte decat in inima economiei mondiale de piata: California. Nu trebuie sa mire ca, in Franta, una din tarile de marca ale Uniunii Europene, care preseaza Romania sa-si privatizeze sistemul energetic, acesta este in continuare in mana companiilor de stat si situatia, din punctul de vedere al privatizarii sectorului, nu este mai breaza in alte tari ale Uniunii Europene.
In orice caz, daca este vorba de reabilitari si modernizari, nu sunt de asteptat in urma privatizarii decat cresteri, si nu reduceri, de tarife, pentru ani si ani. Fabulos fiind, costul reabilitarilor si al modernizarilor in sistemul energetic nu poate fi finantat doar din resurse proprii disponibile, fiind necesar sa se recurga la resurse atrase (imprumutate), indiferent daca operatiunea este intreprinsa de actualul proprietar (in cazul in speta, statul roman) sau de noul proprietar privat, iar banii trebuind sa fie dati inapoi, singura sursa de rambursare o constituie cresterea tarifelor. De altminteri, dupa exemplul californian si altele asemenea (precum in Ucraina), nici o privatizare in sistemul energetic nu se mai face pe plan mondial fara primirea de garantii de catre cumparator ca are liber la cresteri de tarife. Totusi, privatizarea in sectorul energetic este necesara. Este singura posibilitate de a introduce regulile economiei de piata in acest sector, prin ruperea actualului cerc vicios al consumului de energie de catre cei ce nu platesc.
Deci, lucrurile nu trebuie amestecate, pentru ca apele sa fie limpezi. Privatizarea in sistemul energetic este necesara, dar numai si numai pentru ca s-a dovedit practic ca nu exista o alta cale de a introduce regulile economiei de piata in acest sector crucial care ofera seva intregului angrenaj economic. Dar, in nici un caz, pentru ca obligatoriile reabilitari si necesarele modernizari in sistemul energetic n-ar putea fi altfel intreprinse! Si actualul proprietar, statul roman, le-ar putea intreprinde. La fel de bine si poate chiar mai putin costisitor decat punand sistemul energetic la dispozitia capitalului privat, indiferent daca strain sau romanesc! Aceeasi sursa - cresterea tarifelor - va finanta restructurarea, indiferent daca aceasta va fi facuta de catre statul roman prin apel la imprumuturi externe ce vor trebui restituite cu dobanda sau de catre investitorul strain, care in mod firesc va dori sa-si recupereze cat mai rapid investitia, pentru ca apoi sa realizeze profiturile vizate.
Cu sau fara privatizare, restructurare in energetica fara cresteri de tarife nu exista! Scaderea tarifelor este un basm sau o pura abureala!
