De același autor
desigur temei in dezordinea din domeniu, la adapostul careia se putea face trafic de copii cu acte in regula. Dar, a fost o realitate ca, pe usa din spate, s-au cerut apoi, dinspre aceeasi parte a lumii, si exceptii. Si inca de la ce nivel! Si, slava Domnului, cand e vorba de exceptii, autoritatile romane sunt primele! Mai ales ca nu puteau sa nu fie sensibile la cereri venind de la "il fratello romano", "le frère français" sau "hermano espagnol". Nemaipunand la socoteala ca "the big brother" de peste Ocean soma pur si simplu Romania sa reia adoptiile, in ciuda pozitiei oficiale a Uniunii Europene. S-a suparat insa "sister" Nicholson si ne-a pus la zid! Pe noi, caci doar nu era sa-i puna pe Bush, Prodi, Berlusconi sau Aznar. Doamne pazeste, de-a incerca sa scoatem basma curata autoritatile de la Bucuresti, dar realitatile sunt asa cum sunt! Nimeni nu prea este, in aceasta problema care evident nu se dovedeste a fi doar una a adoptiilor de copii, usa de biserica. Dar chiar si cu referire numai la adoptii, nu se poate trece peste saracia grava din Romania. Nu doar copiii institutionalizati constituie problema in Romania, ci masa de copii neinstitutionalizati care, vai!, in atatea cazuri, cu sutele de mii, daca nu chiar cu milioanele, nu se pot bucura, la ei acasa, nici macar de atat cat cei de care statul este obligat sa aiba grija. Si care nu prea se poate vedea de ce nu ar avea dreptul la o soarta mai buna, in caz ca gasesc parinti adoptivi, cu bonitate legala verificata, prin America sau Europa Occidentala, adica pe unde le-ar putea fi mai bine.
Din pacate, lucrurile nu stau altfel nici in materie de privatizari. Cei de pe la FMI, Banca Mondiala sau Uniunea Europeana care insista si iar insista in ce priveste "accelerarea" sau "urgentarea" privatizarii, nu prea se gandesc, atunci cand folosesc formula, la ansamblul procesului, ci vizeaza tinte precise: BCR, Petrom si utilitatile energetice! Si astfel, in timp ce, in ce priveste privatizarea acestora, autoritatile romane - indiferent care ar fi - trebuie, intre diferite presiuni externe, sa faca politica sau echilibristica, si oricum nu economie, in ce priveste restul privatizarilor capata un fel de mana libera pe care nu intarzie s-o utilizeze dand iama in banul public, prin stergeri de datorii si vanzari subevaluate la adapostul nevoii, chipurile, de a se conforma "accelerarii" sau "urgentarii" privatizarii. Daca sunt trecute in revista documentele FMI, Bancii Mondiale si, mai nou, Uniunii Europene cu privire la Romania (rapoarte, memorandumuri, studii) se poate consemna invariabil prezenta sintagmei "urgentarea" sau "accelerarea" privatizarii. Nimeni prin Romania nu o discuta, poate doar pe la colturi. Aflate sub presiunea atat a organismelor respective in sine, cat si a timpului in vederea indeplinirii conditiilor prevazute pentru anumite etape (cum ar fi incheierea acordurilor cu FMI sau respectarea calendarului de negocieri cu Uniunea Europeana), autoritatile de la Bucuresti isi asuma fara comentarii formula respectiva si cauta s-o amendeze doar in practica, dupa cum pot sau le convine. Opozitia tace sa nu cumva ca deschizand gura sa sparga vreun bibelou din vitrina cerintelor FMI sau Uniunii Europene. Analisti politici si economici care tin fara nuantari isonul "globalismului" si "europenismului" iau formula ca sacrosancta si acuza in dreapa si in stanga ca nu este tradusa realmente si integral in fapte.
Realitatea este ca formula cu pricina - care a corespuns cu totul si cu totul pertinent o perioada indelungata a tranzitiei romanesti, exprimand o necesitate obiectiva, atat de mult tergivesata, din pacate, in procesul de aplicare - nu mai are o asemenea semnificatie. Nefacuta la timp - nu mai discutam acum de ce si cum, aceasta fiind deja o alta problema! - privatizarea ca proces de ansamblu in Romania se confrunta cu lipsa de investitori, indeosebi seriosi, care nu-si iau pe cap datorii si vechituri. Si a "urgenta" vanzari fara cumparatori este mai degraba teatrul absurdului decat o treaba serioasa! Ce poate face "urgentarea"? Nu altceva decat de a incuraja privatizari catre te miri cine si vanzari la preturi ridicole, inca si mai mici decat cele oricum mici care ar putea fi obtinute in conditii normale, fara presiunea bifarii de privatizari in perspectiva scadentei prevazute in vreun acord cu FMI sau Banca Mondiala. Toate acestea se intampla in mod real, le vedem cu ochii nostri. Trebuie doar sa-i deschidem si sa-i atintim asupra problemei, facand o distinctie intre privatizarile numite BCR sau Petrom si restul privatizarilor.
Formula "urgentarii" privatizarii face inca si mai rau decat atat. Autoritatile romane au invatat lectia si s-au pliat. Sub motivatia ca trebuie musai privatizata cutare sau cutare intreprindere - pentru ca asa a spus nu se stie cine de pe la FMI, Banca Mondiala sau Uniunea Europeana - se monteaza privatizari fictive, acolo unde exista interese politice ori electorale, sau, si mai grav, se fac diferite aranjamente numite doar formal privatizari, prin care sunt plasate catre clienti politici facilitati industriale pe preturi de nimic, sub paravanul "scaparii" de intreprinderi "cu probleme"!
