De același autor
Putini ar fi avut temeritatea sa imagineze, la finele anului 2004, un scenariu institutional de natura celui pe cale de a se contura, acum: ruperea, de facto, a Aliantei D.A. Si refacerea la nivelul adunarilor a majoritatii ce permitea existenta cabinetului Adrian Nastase. De la blocarea initiativelor in parlament pana la declansarea initiativei de suspendare din functie a sefului de stat, evolutia nu face decat sa transcrie aparitia unei noi mecanici in campul politic. Pe termen mediu si lung, actuala ofensiva impotriva presedintelui are drept consecinta plasarea institutiei prezidentiale insesi intr-o pozitie extrem de delicata.
Sensul bataliei purtate de deputati si senatori este departe de a fi unul inocent si altruist: victoria ipotetica impotriva sefului de stat va fi repurtata de o coalitie ad-hoc a carei onorabilitate democratica este departe de a putea fi sustinuta cu argumente credibile. Imaginea unei confruntari intre alesii natiunii, ca garanti ai democratiei constitutionale, pe de o parte, si seful de stat, portretizat ca dictator in ascensiune, este una inselatoare in cel mai inalt grad. A atribui calitatea de intransigenti avocati ai drepturilor constitutionale domnilor Geoana, Vadim Tudor si Dan Voiculescu ar fi o proba de cecitate politica.
Comisia de ancheta si suspendarea din functie
Rezultatul, deloc surprinzator, al sedintei comune a celor doua Camere a fost votarea constituirii unei comisii destinate anchetarii sefului de stat. Complicitatile transpartinice au iesit la iveala si, gratie lor, presedintele conservatorilor a fost investit cu oficiul de conducator al acestui organism parlamentar. Dincolo de latura procedurala, semnificatia politica a gestului realizat de membrii comisiei nu poate fi ignorata: cariera d-lui Dan Voiculescu se afla la apogeu, de vreme de domnia sa beneficiaza de sansa de a salva democratia autohtona, in numele mandatului incredintat chiar de catre alesii natiunii. De la uzurparea unui patrimoniu ideologic, cel al conservatorilor istorici, pana la oficializarea unui rol institutional esential, parcursul domniei sale este ilustrativ pentru avansul europenizarii vietii noastre publice.
Prin constituirea acestei comisii, partidele dominante in adunari impun o noua abordare legala a confruntarii cu seful de stat. Avand drept punct de referinta Regulamentul sedintelor comune al celor Camere, parlamentarii au optat pentru o tactica ce mizeaza pe efortul de durata: in locul unui vot care sa clarifice pozitia Camerelor in chestiunea suspendarii din functie, s-a preferat institutionalizarea unei comisii a carei menire ar fi aceea de a documenta capetele de acuzare formulate impotriva sefului de stat.
Fundamentul normativ si procedural al acestei raportari a Camerelor este de gasit in actul evocat: Regulamentul sedintelor comune adauga la textul constitutional, detaliind mecanismul gratie carui se pune in opera actiunea de suspendare. In acord cu acest text, daca parlamentarii socotesc ca insuficiente probele din memoriul inaintat Birourilor permanente, ei pot recurge la comisia de ancheta speciala, in vederea elaborarii unui raport ce va fi inaintat Curtii Constitutionale. In acest mod, votul din parlament pe tema suspendarii din functie este precedat de actiunea unei comisii a carei vocatie este elucidarea punctelor identificate ca fiind problematice.
Dincolo de nivelul juridic al Regulamentului, interogatia in marginea constitutionalitatii acestei initiative nu poate fi evitata. Si aceasta cu atat mai mult cu cat textul constitutional referitor la suspendare nu evoca posibilitatea anchetarii presedintelui de adunari prin intermediul acestei comisii mandatate de plenul Camerelor reunite. De aici, si riscul ca intreaga actiune girata de adunari sa se situeze pe un teren contrar Constitutiei.
Evocata in dezbaterile politice de dinaintea votului, controversa legala depaseste domeniul tehnic, pentru a intra pe fondul constitutional. Astfel cum este ea imaginata in legea fundamentala, suspendarea sefului de stat implica o judecata a Camerelor, exprimata prin vot. In lectura Regulamentului sedintelor comune, comisia de ancheta are vocatia de a se converti in organ ce examineaza, din unghi de vedere penal, cum sugera chiar presedintele ei, d-l Dan Voiculescu, activitatea sefului de stat. Pe aceasta cale, adunarile isi asuma rolul de a investiga bilantul mandatului prezidential. Locul votului politic este luat de o misiune situata in vecinatatea unei anchete criminale. Dificultatea este accentuata si de ineditul procedurii: convocata ca urmare a unui gest politic, comisia este redusa la o postura de cenzor al sefului de stat.
Excedand cadrul constitutional, procedura evocata nu este neconstitutionala in sens strict tehnic, de vreme ce nu exista nici o decizie a Curtii Constitutionale prin care sa se transeze conflictul de principiu dintre Regulament si Legea fundamentala. Inca o data, Curtea este invitata sa arbitreze un conflict a carui semnificatie politica o depaseste pe cea pur juridica. In fapt, odata cu eventuala pronuntare pe fond, Curtea va invalida sau va cautiona un efort al majoritatii antiprezidentiale din adunari de a-si oficializa ascendentul institutional asupra lui Traian Basescu. Ambitia acestei comisii, pe cat se poate anticipa, este de a-i convoca, in calitate de martori, pe cei implicati: se poate imagina si un caz in care insusi presedintele ar fi invitat sa dea explicatii. In aceasta ultima ipoteza, insasi separatia puterilor in stat ar fi pusa in chestiune, prin afectarea imunitatii sefului de stat.
Fragilitatea Constitutiei actuale, ca si limitele angajamentului democratic al celor chemati sa o aplice sunt expuse, dramatic, in contextul unei noi crize autohtone. De domeniul urgentei tine identificarea unui sens autentic al democratiei constitutionale insesi, ca set de valori asumat de intreaga natiune si de reprezentantii ei. Recursul la invective, demonizare si trivialitate mediatica nu poate diminua gravitatea deciziilor politice ce urmeaza a fi luate.
