De același autor
Ca si in alte momente ale vietii publice romanesti, mizele autentice au fost impinse in plan secund de expansiunea discursului mediatic. In locul unei dezbateri moderate si orientate in directia identificarii solutiilor destinate sa amelioreze designul institutional, discutia pe marginea referendumului consultativ initiat de seful de stat a fost dominata de tema implicarii in campania de europarlamentare a "presedintelui-jucator". In absenta unui cadru de negociere/dialog public, alternativa de scrutin majoritar sugerata de seful de stat a fost, cu rare exceptii, ignorata de media. Cazul televiziunilor este, in aceasta ordine de idei, unul relevant in cel mai inalt grad.
Ceea ce reflectia mediatica a refuzat sa distinga este autentica semnificatie a gestului presedintelui: miza apelului la popor nu este subminarea rolului parlamentului sau facilitarea implicarii neconstitutionale in campania electorala, ci stimularea unei examinari critice a manierei in care organizarea regimului de reprezentare va fi realizata. Teme centrale, de la schimbarea accentului in relatia dintre partide si alesi pana la modificarea comportamentului parlamentarilor insisi, sunt inseparabile de interogatia pe care seful de stat a adresat-o natiunii.
In egala masura, intervalul ce a precedat referendumul este semnificativ pentru ostilitatea cu care o parte a campului politic intampina ideea insasi de democratie directa. Recursul la natiune, fie si in forma unei consultari fara efecte juridice obligatorii, este contrapus suveranitatii nationale, intruchipate de parlament. Si aceasta ca si cum cadrul si mizele initiativei prezidentiale ar fi fost asimilabile unei tentative de instituire a unui regim autoritar. Reticenta fata de controlul popular, vizibila si pe 19 mai, in situatia demiterii, este una dintre dimensiunile pe care o expune aceasta conduita.
Si daca democratia directa este una dintre modalitatile de exprimare a suveranitatii, contextul in care aceasta vointa populara se manifesta este un indiciu lipsit de ambiguitate al maturitatii civice a unei democratii. Distanta dintre tacerea din spatiul public si relevanta intrebarii de pe buletinul de vot este frapanta. In joc nu se afla orgoliul unui sef de stat de a fi invitat in prime-time, ci imperativul ca natiunea sa se poata pronunta cu luciditate, fara ca ignoranta sa devina numitorul comun cultivat de guvern si de media.
Mentinerea natiunii intr-o pozitie de minorat intelectual, ghidata etern de sefi de stat sau de adunari, traduce refuzul de a intelege dinamica procesului democratic. Fara informatie oferita in vederea alegerii democratice, sensul democratiei constitutionale este definitiv pervertit. Democratia nu este echivalenta cu domnia tiranica a majoritatii, dupa cum nu poate fi imaginata prin reducerea cetateanului la postura de martor irelevant, chemat sa intervina mecanic in zilele de vot.
Evenimentele referendumului de fata au probat, pentru a cata oara?, natura cheie a unei institutii nereformate in compozitie si in jurisprudenta: Curtea Constitutionala. Solicitarea adresata Curtii de catre presedinte, in vederea examinarii constituirii constitutionalitatii Legii electorale asumate de guvern, aduce tribunalul constitutional in postura de a transa, ca arbitru, in chestiuni delicate politic. Dificultatea rezida, insa, in lipsa de credibilitate legala si simbolica a organismului evocat. Curtea nu se poate substitui natiunii, dupa cum nu pot fi trecute in plan secund ezitarile trecute, generate de obedienta politica manifesta.
S-ar putea spune ca actuala campanie referendara releva urgenta procesului de reformare legala. O serie de puncte institutionale nu pot fi eliminate de pe agenda, de la modificarea pragului de validare a unui referendum national consultativ pana la amendarea Constitutiei insesi. Esecul dezbaterii in jurul scrutinului majoritar nu este unul accidental. Fara o regandire a cadrului de exercitare a suveranitatii de catre natiune, schimbarile izolate nu pot avea decat efecte limitate.
Inlocuirea regimului de reprezentare proportionala poate fi benefica, stimuland un reflex critic in conduita electorala. Dar miza ultima este plasarea cetateanului in centrul procesului democratic. Civismul republican este caramida pe care se intemeiaza ordinea libertatii. Consultarea referendara este parte din acest proces de edificare intelectual.
