De același autor
Victor Ponta a sarbatorit 3 ani de la caderea Guvernului MRU si deschiderea drumului spre preluarea puterii. Cum n-am mai vazut asemenea aniversari nici la un an, nici la doi ani, suspectez ca singurul motiv al celei de luni a fost sa puncteze un artificiu de imagine: USL traieste!
Si Victor Ponta a subliniat apasat acest mesaj, infatisand o imagine cu domnia sa si presedintele Iohannis pe care a comentat-o asa: USL a promis presedinte PNL si premier PSD, ne-am tinut de cuvant. Si adevarul este ca din acest punct de vedere premierul chiar are ce aniversa.
Sub aspectul bilantului efectiv al celor trei ani, multe motive de mandrie nu sunt: milionul de locuri de munca promis nu e, 1.000 de km de autostrada n-au aparut, nici 50 de mii de locuri in gradinite, copiii mor prin spitale pentru ca nu li se pot face banale analize la timp, iar despre integritate ce sa vorbim? "Cel mai cinstit dintre guverne" a trimis pana acum marfa DNA cat de-abia mai au timp procurorii sa instrumenteze, basca un ministru condamnat in exercitiul mandatului. Si vorba ceea, "still counting".
Dar Victor Ponta se bucura de faptul ca guverneaza, practic, fara Opozitie. Nici de la Cotroceni, nici din partea PNL. Si este normal, in opinia mea, sa puncteze acest lucru apasat, ironic, chiar sarcastic, razand in fata nu numai unor politicieni care deocamdata isi dovedesc mai mult impotenta, ci si unui electorat care, desi l-a trantit la prezidentiale, nu-l poate ajunge la Guvern.
Iata-l tot acolo, tot pe val, cu coliva politica nemancata, desi dupa 16 noiembrie i se canta prohodul.
PNL mi se pare acum un partid magmatic, inert, fara suflu si intr-o criza de autoritate. Fuziunea nu este inca cicatrizata. Doua partide mari, cu un trecut complicat, nu devin una peste noapte. La centru mai e cum mai e, dar in teritoriu e destul de complicat de gestionat lupta pentru suprematie, filiala cu filiala.
Vechiul PDL nu pare a reusi sa depaseasca pe deplin criza copilului abandonat de parintele ultraautoritar care i-a anihilat mare parte dintre reflexele esentiale. Un copil, caruia ani de zile cineva ii spune cand sa se culce si cand sa se trezeasca, cand si ce sa manance, cum sa se imbrace, il trece strada si il suie in metrou, odata ramas de capul lui este complet debusolat si nu mai stie cum sa faca lucruri simple.
Asa si PDL, dupa ce s-a rupt de Traian Basescu, nu si-a mai gasit niciodata cadenta si reflexele de cel mai agil, candva, partid de pe scena politica.
In plus, dosarul finantarilor campaniilor planeaza ca un nor negru deasupra capului democrat liberalilor. Nu exclud deloc, dar chiar deloc, ca unii sa fi inceput preventiv spovedania. Nimeni nu stie daca trasnetul va lovi, cand va lovi, pe cine va lovi, si prima grija este sa fie cat mai la adapost, nu la lupta in camp deschis, ma tem ca in frunte cu Vasile Blaga.
Prea fericit din acest punct de vedere nu e nici vechiul PNL. Dupa George Scutaru o pot lua multi si nu pentru toti se va gasi mirul lui Vosganian.
In plus, vechiul PNL nu poate fi foarte vocal in atacarea guvernarii Ponta. Jumatate din cei 3 ani aniversati acum de Victor Ponta i-a impartit cu PSD. In 2012, PNL punea la cale suspendarea cot la cot cu PSD. Si din ce mi-am dat eu seama mai sunt destui liberali care suspina dupa bunele vremuri de atunci. Nu stiu daca la o oferta concreta ar spune "nu" chiar din prima, poate nici din a doua.
Apoi PNL, un partid mereu indisciplinat si oarecum boem, nu a performat decat atunci cand a avut in frunte o mana forta. Am tot respectul pentru efortul constant si vizibil al dnei Gorghiu, dar nu stiu cata autoritate reala are asupra unor grei liberali, unii care poate chiar visau la sefia partidului.
Teoretic, are in spate autoritatea lui Klaus Iohannis, insa nu trebuie uitat ca actualul presedinte nu a fost decat foarte putin lider de jure al PNL si nu stiu daca vreodata de facto.
Coagularea in jurul domniei sale din 2014 a fost determinata mai mult de o necesitate electorala, dar, dincolo de ea, am mari indoieli ca insusi dl Iohannis, venit direct prim-vicepresedinte sub aripa lui Crin Antonescu, fara trecut de lupta si fara camaraderii sudate pe baricade de toate felurile, a avut intr-adevar autoritate reala asupra PNL.
Dar toate acestea probabil ca ar fi fost cumva compensate si depasite daca dl Iohannis ar fi fost macar acum un autentic comandant de oaste. Daca noul PNL ar simti acea autoritate centrala, care detine comanda, stabileste strategia, controleza jocul, poate ca ar reusi sa se adune.
Dar nu prea se simte asa ceva. Dimpotriva, pare ca dl Iohannis este foarte serios cand spune ca nu va face treaba Opozitiei. Iar Opozitia orfana de lider nu este in stare sa si-o faca.
Si, atunci, cum sa nu aniverseze Victor Ponta? Are toate motivele. Si probabil ca singurul care ii poate strica cheful, rau de tot, e adevarat, este DNA. In rest, da, poate deschide linistit sampania. Este un supravietuitor. Iar daca PNL nu se trezeste, in 2016 ar putea deveni chiar un invingator.
Articol publicat de ziare.com
