De același autor
Daca ar fi sa definesc cu un singur cuvant scena politica actuala, as spune brambureala. Cu exceptia lui Victor Ponta, foarte clar asezat pe o strategie, restul actorilor principali mi se pare ca bajbaie, cauta, emit mesaje contradictorii, confirmand parca vorba ca e mai usor de gestionat o infrangere decat o victorie.
PNL a transmis oficial, prin cei doi copresedinti, ca intentioneaza sa depuna o motiune de cenzura si sa rastoarne Guvernul Ponta. Premierul desemnat, Catalin Predoiu, trebuie sa prezinte programul de guvernare pana pe 28 februarie. Alina Gorghiu a declarat in interviul acordat Ziare.com ca: "Orice zi la guvernare a PSD in frunte cu Victor Ponta e toxica pentru Romania". Pana aici pare clar. Dar nu pentru toata lumea.
Pentru ca, in acelasi timp, sunt voci, deloc neglijabile, precum a lui Mircea Ionescu Quintus, care pledeaza pentru ramanerea in Opozitie cel putin pana in toamna. Este o viziune impartasita, se pare, si de Anca Boagiu, desi PDL este un partid foarte disciplinat, iar Vasile Blaga a dat deja un semnal clar.
Eu inteleg democratia de partid, dar ceea ce vad eu nu este diversitate de opinii, ci de-a dreptul contradictorialitate, in care viziunile, poate chiar interesele personale, nu se armonizeaza, si, repet, nu vorbesc doar despre contradictii intre fostul PNL si fostul PDL. Sunt falii si in interiorul celor doua tabere. Fiecare vorbeste pe limba lui, dupa urechea lui, rotile carutei par a merge in directii diferite.
Este exact ceea ce mi se pare ca puncteaza foarte corect si profesionist din punct de vedere politic presedintele UDMR Kelemen Hunor, intr-un interviu pentru Ziare.com pe care il veti putea citi maine: "As vrea sa inteleg ce vor sa faca totusi colegii din noul PNL. Unii spun: vrem motiune de cenzura ca sa schimbam Guvernul. Altii spun ca vor alegeri anticipate. Altii vor amendarea Constitutiei, altii spun ca vor amendarea legislatiei electorale, regionalizare, descentralizare. Aceste proiecte se bat cap in cap. Ar trebui sa stim exact ce vrea aceasta forta puternica din Parlament, ca nu le putem face pe toate intr-un singur an".
E foarte bine ca se lucreaza la un program de guvernare, dar pana la urma el este doar o bucata de hartie. PNL nu pare sa se fi hotarat ce vrea sa faca si incotro s-o apuce, nu pare o forta politica unitara, coerenta si determinata, ci o magma din care tot ies din timp in timp bulbuci.
Una dintre sursele acestei bajbaieli este, cred, la Palatul Cotroceni, pentru ca presedintele Iohannis pare primul dintre cei care nu se regasesc in noua postura. Primul dintre cei contradictorii. Eu am inteles ca nu vrea fi presedinte jucator, ca nu va urma modelul Traian Basescu. Dar a nu fi jucator nu inseamna sa nu ai o linie coerenta si mai ales transparenta.
Eu nu inteleg, si nu cred ca sunt singura, care sunt coordonatele reale ale colaborariii institutionale dintre Klaus Iohannis si Victor Ponta. Pe de-o parte, dl Iohannis a lansat de mai multe ori mesajul ca lucrurile nu vor intra in normalitate pana cand la Palatul Victoria nu va avea un guvern partener. Pe de alta parte, insa, ii ofera pe tava lui Victor Ponta ocazii de relansare.
Nu numai ca nu are nicio pozitie clara in privinta deciziilor guvernamentale controversate, cum a fost ordonanta privind renuntarea la plagiat, dar ii lasa lui Victor Ponta spatiu mare pentru a se manifesta, intr-un fel, chiar prezidential. Va dau un exemplu recent: vizita la Chisinau. Presedintele nu a explicat foarte clar de ce aceasta vizita nu va mai avea loc.
Eu cred ca ea era chiar mai importanta in conditiile de instabilitate politica din Republica Moldova. Klaus Iohannis putea sa actioneze ca un mediator pentru ca este in interesul Romaniei ca Republica Moldova sa se aseze pe un traseu politic stabil si proeuropean.
Si sigur ca Victor Ponta s-a grabit sa ocupe spatiul lasat liber de presedinte. Marti dimineata a aparut informatia pe surse ca premierul va pleca la Chisinau, pentru a juca rolul mediatorului. Apoi, dupa vizita la Cotroceni, pe tema francului elvetian, si ea inexplicabil de netransparenta, pare sa se fi razgandit. Sa fi fost "razgandit" la Cotroceni? Se poate.
Dar pentru multi prima impresie - Ponta mediatorul - a ramas. Chiar renuntarea ii poate da o aura de pacifist in detrimentul lui Klaus Iohannis, care nici nu face, nici nu lasa pe altii sa faca, nu-i asa?
Cum spuneam, dl Ponta este singurul care are o evidenta strategie coerenta. Lucreaza intens la rebranduirea personala, este conciliant, apasa pe mesajul de consens, invita la tot felul de pacte si mese rotunde, cu substrat gaunos, cat timp, fara o reala substanta in spate sunt doar exercitii de imagine.
Preia, generos, nu-i asa?, initiativele Opozitiei, chiar daca dupa aceea le dilueaza prin tergiversare, cum este cazul sesiunii extraordinare pentru legea falimentului personal.
Fapt este ca face agenda publica si este in centrul atentiei, controleaza partidul cu ramanerea la guvernare, se reconsolideaza pas cu pas.
Ceea ce cred ca ar trebui sa inteleaga PNL si Klaus Iohannis este ca PSD este cel mai experimentat partid din Romania. I s-a cantat de multe ori prohodul degeaba, pentru ca mai apoi sa-l vedem si mai solid in picioare. Ceea ce, desigur, nu e neparat rau. Rau este ca vorbim despre revigorarea unui partid cu potential foarte periculos cel putin pentru statul de drept, dupa cum istoria recenta ne-a aratat-o cu prisosinta.
Daca PNL si presedintele Iohannis nu vor reusi sa-si gaseasca o cadenta, nu isi vor clarifica o strategie si nu isi vor gasi coerenta, nu vor face decat sa contribuie foarte eficient la salvarea lui Victor Ponta si a PSD. Si ma intreb uneori daca nu chiar asta si doresc de fapt cel putin unii dintre ei.
Articol publicat de ziare.com
