De același autor
Inalta Curte de Casatie si Justitie a decis ca angajatii sistemului public de sanatate nu pot primi atentii sau donatii de la pacienti fara a cadea sub incidenta infractiunii de luare de mita sau primire de foloase necuvenite, avand in vedere ca sunt asimilati functionarilor publici.
Raman fidela principiului potrivit caruia deciziile justitiei se executa, nu se comenteaza. Este putin probabil ca o persoana, chiar daca are, sa zicem, studii juridice, sa aiba aceeasi privire completa asupra unei spete ca magistratul cu dosarul in fata.
Dar ma voi opri putin asupra contextului si consecintelor acestei decizii, adica asupra sistemului in care cadrele medicale din Romania profeseaza.
Pe de-o parte, continua sa mi se pare aberanta includerea medicilor in categoria bugetarilor si a functionarilor publici, asa cum se intampla conform legislatiei in vigoare. Medicina este prin excelenta o profesie liberala si ea ar trebui exercitata in virtutea unor contracte de prestari servicii, exact la fel cum se intampla, de exemplu, cu avocatura sau, ca sa ramanem mai aproape de domeniu, cu medicina de familie.
Medicul din spital ar trebuie sa fie platit printr-un contract cu institutia, in functie de cat munceste, de performanta, de valoarea reala, nu intr-o grila fixa care egalizeaza totul cu tavalugul conform unor criterii contabile.
Apoi, cu siguranta ca nu sunt de acord cu conditionarea actului medical. Asa ceva este de neacceptat si cred ca sanctiunea, inclusiv penala, trebuie sa fie pe masura. Dar, atunci cand vorbim despre recompensarea medicului de catre pacient, prin vointa lui, fara sa fie conditionat, ca un gest de recunostinta, cred ca ne aflam in zona in care pacientul intelege sa compenseze un viciu grav de sistem.
Nu cred ca e un secret pentru nimeni ca medicii din Romania sunt printre cei mai prost platiti, daca nu cel mai prost platiti din UE. Un rezident ar trebui sa poata trai din mai putin de o mie de lei pe luna. Un medic primar cu vechime maxima nu ajunge la un salariu lunar de 4.000 de lei pe luna.
Ca unii se spetesc cu garzile, ca unii mai au activitate didactica sau contracte in zona privata, e altceva. Eu vorbesc despre leafa de functionar public. Daca ne ducem mai jos, spre medicii specialisti si cu vechimi mai mici situatia e, desigur, si mai proasta.
Este o discrepanta uriasa intre aceste sume si raspunderea unui medic precum si anii de studiu pe care ii are in spate pentru a ajunge la varful piramidei profesionale. Facultate 6 ani, rezidentiat 5-7 ani in functie de specialitate si alti 5 ani pana la primariat. Ca sa ajungi unde?
Apoi, medicina este un domeniu in care ce ai invatat in facultate devine repejor istorie. Un medic cu adevarat bun este cel care ramane conectat in permanenta la evolutia specialitatii sale. Asta inseamna abonamente la publicatii relevante, inseamna participari la congrese, inseamna carti noi.
O carte buna editata in strainatate costa cateva sute de euro, un congres in Romania cateva sute de lei, in straiantate cateva sute de euro. Dar cred ca fiecaruia dintre noi i-ar placea sa fie tratat de un medic cu acces la asemenea surse de perfectionare.
Si apoi, nu cred ca poate performa in medicina un om apasat de grija zilei de maine, care in timp ce consulta sau opereaza se gandeste la rata de la banca, la masina care nu mai porneste sau la incaltarile copilului.
Atentiile despre care nu pretind ca ar fi legale compensau cumva aceste nevoi pe care din leafa medicul nu le poate satisface si de care depinde in mare masura performanta sa profesionala. Si nu va imaginati ca exista prea multi medici care sa fie fericiti ca trebuie sa recurga la compromisul plicului strecurat in buzunarul halatului. El implica o doza de umilire si o recunostere implicita a unui statut incorect.
Ei bine, de acum ii vom baga la puscarie pentru acest plic. Si ce credeti ca se va intampla? Vor pleca tot mai multi, cel putin din sistemul public daca nu din tara, si in general cei mai buni. Cei ramasi vor fi mai haituiti, mai nemultumiti, mai dezinteresati, toate pe pielea pacientului pana la urma.
Ii platim mizerabil, ii ardem cu legea, ii demonizam periodic si ne miram ca ramanem fara ei. Sa nu ne miram apoi nici ca se inmultesc dramele in spitale, cazurile de la malpraxis si suferintele pacientilor.
