Atenție, prof online!

În clasă, sunt precum un actor de teatru; online, trebuie să fiu actor de cinema. Despre cum se face școală online în Luxemburg.

Ioana Moldovan 19.01.2021

De același autor

În 13 martie, conducerea școlii a convocat o ședință după ore, în care ni s-a adus la cunoștință tuturor că de luni rămânem acasă și până la finele trimestrului al II-lea - adică următoarele trei săptămâni - vom ține orele de acasă. La momentul respectiv, nimeni nu a fost instruit cu privire la efectuarea de videoconferințe cu elevii, indicațiile fiind mai degrabă să facem recapitulări. În fiecare zi pregăteam câte un document pentru fiecare clasă și fiecare oră din orar. Documentul avea între 3 și 5 pagini. Elevii erau obligați să-mi trimită documentul completat în următoarea zi, când în orar aveam ore împreună. Eram responsabilă de 9 clase. Cu unele mă vedeam de patru ori pe săptămână, cu altele, o dată. Prima parte a zilei, până în prânz, concepeam documentele de lucru. Scanam fotografii, căutam exerciții care să semene a joc, înregistram video-uri și fișiere audio. Munca semăna mult cu cea de jurnalist - să caut să am conținut interesant, atrăgător, documentul de lucru să fie colorat - ca paginile unei reviste pentru copii și adolescenți. După masa de prânz începeam partea a doua - corectarea temelor, întocmirea de liste cu cine a trimis și cine n-a trimis temele, corespondență cu elevii - ca să-i informez că nu am primit temele, corespondență cu diriginții, corespondență cu părinții, corespondență cu ceilalți colegi profesori. În a doua zi am lucrat de la 8 la 18. Și, deși deveneam din ce în ce mai bună la crearea temelor, corectarea lor și corespondența începeau să ia din ce în ce mai mult timp. Chiar lucrând 8 ore și sâmbăta, și duminica, nu ajungeam să fiu la zi. După 3 săptămâni s-a încheiat trimestrul II, iar cele două săptămâni de vacanță le‑am folosit să ajung la zi cu corectatul.

În ultimele zile de vacanță am aflat că vom continua la fel cel puțin în primele trei săptămâni din trimestrul al III-lea. Numai că de data aceasta ni s-a spus că trebuie să avansăm, deci să predăm. Predatul tot prin documente word a însemnat o altă modalitate de a concepe temele. Diriginții de clasă au început să facă videoconferințe cu clasele, dar nu atât să predea, cât să facă dirigenție, să ridice moralul copiilor, să lase clasa să se vadă și să fie împreună chiar și pentru o oră, pe un ecran. În aceste trei săptămâni, ritmul a devenit și mai accelerat. O zi lucram în fața calculatorului 14 ore, iar a doua zi, 18 ore. De ce atât de mult? Elevii în mare parte imprimau documentul, scriau pe el, iar eu primeam fotografii cu fiecare pagină în parte. Aceste fotografii le aranjam într-un document word pe care-l corectam cu ajutorul unui program de desen, care îmi oferea un stilou roșu pe care îl mișcam cu ajutorul mouse-ului. Nu e dificil dacă tot ce ai de făcut e să bifezi. Dacă trebuie să scriu ceva, devine un exercițiu destul de dificil. În funcție de elev, o temă îmi lua între 10 și 20 de minute. Cu 170 de elevi pe săptămână, timpul a devenit insuficient, oricât de mult am încercat să stau în fața ecranului.

Pe 11 mai ne-am întors în sala de clasă, iar colectivele au fost înjumătățite. Am lucrat în săptămâna A și săptămâna B, ceea ce a însemnat pregătirea cursurilor pentru în clasă, ca de obicei, dar combinat cu trimiterea și corectarea temelor pentru elevii rămași acasă. Când anul școlar s-a terminat, eram atât de obosită că nu mă interesa nimic altceva decât să zac. Peste vară plătisem un curs care intra în pregătirea mea pedagogică continuă. Urma să dureze patru săptămâni, câte opt ore pe zi. Prin iunie am primit un mesaj cum că specializarea se transformă în curs online, opt ore pe zi timp de cinci săptămâni. Am refuzat noul format, spre uimirea organizatorilor. N-aș fi fost în stare să petrec încă 200 de ore în fața unui ecran, știind că septembrie s-ar putea să debuteze iar online. După o vară în care toată lumea va încerca să plece de acasă, era firesc să anticipezi o creștere a numărului de cazuri de COVID-19.

Când am început anul 2020/2021 la școală, cu clase întregi, am trăit fiecare săptămână cu frica că voi fi anunțată că de săptămâna viitoare rămânem și continuăm de acasă. Dar lucrurile au avansat bine. Câteva lucruri s-au schimbat în derularea unei ore, dar am integrat totul rapid. În primul rând, la începutul fiecărei ore, atât eu, cât și elevii ne spălăm bine pe mâini. Fiecare clasă are o chiuvetă, săpun și prosoape de hârtie, de unică folosință. În timp ce copiii își așteaptă rândul la spălatul mâinilor, pulverizez pe fiecare bancă și la catedră o substanță dezinfectantă. Le șterg cu hârtie de unică folosință. O fac înainte de oră, dar și după oră. Regulamentul interior al școlii, conceput pentru perioada de pandemie, stipulează că fiecare elev se ocupă de banca lui. Prefer să mă ocup eu de asta. Consider că o fac mai bine și mai responsabil. În două clase am avut doi elevi care au avut COVID, dar niciun alt coleg nu s-a îmbolnăvit. Băncile respectă distanța de un metru, elevii poartă măști și se spală pe mâini de două ori pe oră, la începutul fiecărei noi ore de curs. Predatul se face în săli cu geamurile și ușa de la clasă deschise. Da, e frig în clasă, dar niciodată sub 15 grade. Unii colegi aleg să rămână în paltoane în timpul orelor, alții pun un pulover în plus. Echipa de curățenie a școlii intră să dezinfecteze băile o dată la două ore. Coridoarele au sens unic sau sunt împărțite în două - sens de dus și întors - iar copiii merg în șir indian. În toate pauzele, copiii ies in curte, chiar dacă plouă și e frig. Părinții nu mai au voie în incinta școlii. La finalul orelor, elevii ies pe clase, într-o precizie militară. Clasele nu se întâlnesc sau, dacă se întâlnesc, distanța e respectată.

Cu toate acestea, trimestrul al II-lea a început cu o săptămână online. Între timp însă, Ministerul Educației a creat o platformă TEAMS în care au fost adăugați toți profesorii și toți elevii din Marele Ducat (Luxemburg). ID-ul și parola au fost concepute de minister pentru fiecare elev și profesor în parte. Încă înainte de sărbători, fiecare profesor a avut un orar de videoconferințe, în medie 2-3 ore pe zi. Orele de la clasă au fost împărțite în două: jumătate au fost ținute în videoconferință și jumătate clasicele documente de lucru (teme pe hârtie) trimise tot prin TEAMS. De data aceasta, platforma oferea posibilitatea ca temele să fie depuse până la o oră-limită, după care înregistrarea temei era imposibilă. Elevii mai puțin serioși și-au dat seama că nu mai pot trage de timp și trimite temele cu zile întârziere. În plus, fiecare profesor avea acces la temele propuse de un alt profesor, deci niciun elev nu putea să se plângă că n-a putut face tema la matematică pentru că a avut prea multe la istorie. Pentru clasele primare, elevii au avut o singură oră de videoconferință o dată la două zile (luni, miercuri și vineri), restul fiind fișe de lucru, în special recapitulări. Cursurile s-au reluat săptămâna trecută în condiții normale, dar sentimentul că există un sistem care face posibilă comunicarea mult mai rapid și mai simplu a reasigurat pe toată lumea. Teams e ca un fel de Facebook în care apar toți elevii și profesorii. Videoconferințele sunt organizate prin intermediul unui orar în care sunt introduse ora de început, ora de sfârșit și lista participanților. Nu mai e nevoie de trimis e-mailuri.

Statisticile și modelele de anticipație cu privire la evoluția pandemiei arată că varianta britanică a virusului va fi majoritară în vestul Europei începând cu martie-aprilie. Deși nici un stat nu dorește închiderea școlilor, s-ar putea să se recurgă din nou la o asemenea măsură, dar de data aceasta cu mai puține necunoscute pentru profesori, elevi și părinți, căci există un sistem care asigură o coerență în felul în care sunt ținute orele.

In plin al doilea val pandemic, cercetătorii din domeniul medical afirmă că al treilea val va fi în primul rând psihologic. Consultațiile în domeniul psiho-psihiatric au crescut cu 20% în ultimele luni, dar cifrele nu sunt încă de natură să îngrijoreze, căci 20% din populație e susceptibilă - pe parcursul unei vieți - să recurgă la ajutorul unui psiholog sau psihiatru. Însă sunt lung mediatizate cazurile de precaritate ale studenților, grup social care de la începutul anului academic își desfășoară activitatea strict online. Săptămâna trecută, Universitatea din Lyon s-a confruntat cu un suicid (un student la Drept s-a aruncat de la etajul cinci al reședinței universitare unde locuia, iar o studentă a avut o tentativă de suicid).

Profesorii au și ei îndoielile lor. Un profesor care nu se descurcă online înseamnă că nu e un bun profesor? Făcând probe de video, înainte de videoconferințe, m-am văzut nevoită să recurg la tehnici de platou de filmare: cum și unde să plasez sursa de lumină ca imaginea mea să fie plăcută. M-am trezit folosind machiaj, ceea ce în general refuz. Mi-am ales bluzele cu foarte mare atenție. A vorbi pe un ecran e o altă meserie și a ignora acest aspect înseamnă a rata jumătate din mesajul pe care vrem să-l trimitem. The medium is the message. În clasă, sunt precum un actor de teatru; online, trebuie să fiu actor de cinema. Doar că tranziția de la una la alta nu e nici naturală și nici facilă. Și trebuie să mă descurc cu instrumentele de la bord. //

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2021 Revista 22