De același autor
În urmă cu o săptămână, Meghan Markle și soțul său, Harry, duce de Sussex, au acordat un interviu prezentatoarei TV Oprah Winfrey. Emisiunea a fost difuzată duminică seara, pe canalul american CBS. Potrivit datelor de rating, emisiunea a ținut în fața micului ecran în medie 17,1 milioane de telespectatori americani, când de obicei pentru același interval orar emisiunile programate beneficiază de o audiență în medie de doar 6 milioane. De atunci și până acum însă, peste 50 de milioane de telespectatori din întreaga lume au văzut interviul, iar comentariile nu contenesc.
Programat cu câteva ore înaintea celebrării zilei de 8 Martie, ziua drepturilor femeii, interviul și-a propus să clarifice aspectele care au determinat cuplul H&M să abandoneze precipitat viața publică în sânul monarhiei britanice. Anunțul făcut în 18 ianuarie 2020, pe contul de Instagram al cuplului, mulțumea pentru privilegiul de a fi servit Coroana și informa că viețile lor vor continua altfel, în serviciul altor cauze. Mesajul a surprins pe toată lumea, căci această luare de poziție radicală nu a fost nici anunțată și nici pregătită cu ajutorul personalului care girează comunicarea la nivelul Casei Regale Britanice. Harry avea 36 de ani, aproape aceeași vârstă ca mama sa când și-a pierdut viața într-un teribil accident de trafic la Paris. Harry însă și-a pus singur capăt vieții de palat. Demersul său însă n-a fost apreciat de ceilalți membri ai Casei Regale. Regina Elisabeta a II-a, mai mult din calitatea sa de bunică și nicidecum de monarh, a dat dovadă de mult tact și diplomație, încercând să aplaneze valul de resentimente din sânul propriei familii, care ar fi putut duce la poziții ireconciliabile, la nivel public și personal.
Spre deosebire de fratele său mai mare William, Harry avea doar 13 ani când și-a pierdut mama și, deși a fost înconjurat și protejat cu toate resursele de care putea dispune cea mai bogată monarhie din lume, tinerețea lui a avut multe conuri de umbră. De la balul mascat în care a apărut îmbrăcat în uniformă nazistă, la poze nud de la petreceri cu prietenii, în stare de ebrietate. Tabloidele britanice în special n-au ratat nicio șansă de a-l arăta cu degetul. La începutul celei de-a treia decade a vieții, Harry a suferit de depresie. Atunci, fratele său a vegheat asupra lui și cei doi au construit o relație solidă, care însă a început să se fisureze odată cu apariția domnișoarei Markle.
Oprah a fost una dintre invitatele de marcă la nunta H&M, deși magnatul american de media nu-i cunoștea personal pe niciunul dintre miri. Oprah însă nu este străină de Casa Regală Britanică. În 1995, anul în care prințesa Diana acorda celebrul interviu emisiunii Panorama și jurnalistului britanic Martin Bashir (BBC), Oprah a încercat să intre în competiție pentru obținerea interviului istoric. Diana însă, așa cum își amintește fostul său majordom Paul Burrell, contactat să comenteze interviul incendiar dat de cuplul de Sussex, a dorit să colaboreze cu un jurnalist, o emisiune și un canal TV care să-i ofere control absolut asupra conținutului jurnalistic. Diana n-a fost plătită pentru interviu, iar emisiunea nu a fost întreruptă de pauze publicitare. Diana a regretat mai târziu acest decont public, dar cel puțin emisiunea n-a avut nicio clipă aerul de divertisment și mise-en scene. De partea cealaltă a istoriei, interviul H&M s-a întins pe o durată de două ore, o bună parte reprezentând-o pauzele publicitare care au punctat dezvăluiri ce se doreau serioase, istorice și demne. Cuplul de Sussex ar fi fost recompensat cu o sumă de bani, între 6 și 9 milioane de euro, potrivit surselor și platformelor media care au publicat informația lucrativă.
Prima parte a interviului se desfășoară într-un tête-à-tête între două doamne puternice, vocale și mereu angajate de partea cauzelor juste și morale. Spusele lui Meghan Markle sunt însă inexacte și pe alocuri ridicole: că nu cunoștea nimic despre Casa Regală Britanică, că a crezut că regulile de protocol sunt doar pentru ceremoniile publice, nu și pentru cele private; că reverențele datorate celui cu rang aristocratic mai înalt sunt literatură... Ceea ce vrea să spună, de fapt, e că instituția e demodată și că e inadmisibil să ceri unei femei moderne de secol XXI să se preteze la un asemenea joc. Că Meghan Markle nu e interesată de protocol a fost vizibil de la prima ieșire publică, alături de regină, imediat după căsătorie. Pe 14 iunie 2018, regina și-a invitat noul membru al familiei la primul eveniment public. Meghan servea ca damă de companie a reginei. Veniseră să inaugureze Mersey Gateway Bridge. Într-un costum verde crud și o pălărie asortată, regina a fost însoțită de o Meghan purtând o superbă rochie albă Givenchy, care îi acoperea umerii, dar a refuzat să poarte pălărie – un faux‑pas disecat pe larg de presă. Meghan a învățat repede și n-a mai apărut în public, la evenimentele Casei Regale, cu capul descoperit.
Săptămâna dinaintea nunții a fost cumplit de stresantă. Meghan afirmă că nu ea și-a făcut cumnata să plângă (Kate Middleton), ci că aceasta din urmă a făcut-o să plângă. Motivul? Un detaliu legat de rochia copiilor de flori, printre care se afla și al doilea copil al cuplului Kate-William. Publicul trebuia să deschidă ochii și să realizeze că Meghan fusese victima, iar nu Kate. Acest episod trebuia tranșat o dată pentru totdeauna, căci în presa britanică a vremii apăruse pe prima pagină știrea potrivit căreia Meghan a făcut-o pe Kate să plângă, când în realitate fusese invers. Nemulțumirea și uimirea tinerei mirese au fost enorme când PR-ul Casei Regale Britanice n-a corectat informația în public. Candoarea și inocența cu care Meghan relatează episodul lasă cu gura căscată spectatorul cât de cât amator de istorie și cunoscător într-ale decenței – femeie care se vrea modernă și întreprinzătoare – poate oare crede că biroul de presă de la Buckingham are printre atribuții arbitrarea în public a incidentelor casnice ale familiei regale. Și apoi motivul – „ceva legat de rochia copiilor de flori”, chiar și pentru o nuntă care va fi intrat în istorie – este indecent. Dar Oprah s-a așezat confortabil în terenul vorbitorului și n-a făcut remarci cu privire la transformarea unui incident minor în rațiune de stat.
Dintre afirmațiile deplasate puse în vitrină de acest interviu, acuzația de rasism la adresa unui / unor membri ai familiei regale britanice este cea mai gravă. H&M i-au disculpat cu tărie pe regină și pe soțul acesteia, care rămân pentru tânărul cuplu „niște persoane foarte dulci” (sweet person), dar plasează îndoiala pe umerii și deasupra eșalonului imediat următor (prințul Charles, cel mai probabil). Între tată și fiu nu mai există comunicare de 15 luni. Prințul Charles a renunțat să mai răspundă apelurilor mezinului. Și deși pare un gest exagerat și dur, prințul Charles are dreptul, căci întreaga educație regală britanică se bazează pe acest „Servesc Coroana și monarhul”. Ceea ce Harry a refuzat să mai facă și reprezintă un gest impardonabil și o palmă dată în public tatălui său, în primul rând.
Fostul majordom al prințesei Diana, Paul Burrell, a criticat afirmațiile de rasism ale cuplului, căci Casei Regale Britanice i se pot reproșa multe lucruri (că trăiesc în trecut, că refuză să fie în pas cu timpurile etc.), dar nu că sunt rasiști. Dacă proba de rasism pe care Harry a adus-o, ca ultimă picătură în paharul prea plin cu deziluzii al cuplului, este reală și nu doar o remarcă spusă în stilul umorului englezesc absurd, Harry se face vinovat de două lucruri impardonabile: lipsa de maturitate, tact și judecată în chestiune (câte lucruri mai puțin plăcute se spun într-o familie și care nu sunt decât pentru urechile celor prezenți!) și abandonarea din start a oricărei încercări de a educa și îndrepta o scăpare de judecată din partea celuilalt.
Meghan continuă destăinuirile cu indecente gânduri de sinucidere. Ce pare straniu e că astfel de gânduri negre au început când ar fi putut să considere că a reușit în viață: s-a căsătorit cu omul pe care-l iubea, și-a asigurat un rol într-o mare familie și un loc în istorie. Bizar e că în anii în care încerca să se afirme ca actriță, când fugea de la un casting la altul, când se izbea de ziduri și trăia de la o zi la alta, n-a avut gânduri negre. Meghan îi reproșează familiei că n-a ajutat-o să-și recâștige echilibrul interior. Dar soțul ei, Harry – el însuși supraviețuitor al unor ani de depresie –, de ce n-a ajutat-o? De ce nu i-a recomandat fostul său psiholog? Oprah nu îi întreabă. Meghan lasă să se înțeleagă că familia regală nu s-a preocupat de problemele ei, căci nimeni nu a pus mâna pe telefon să o ajute.
Harry, care apare în a doua parte a interviului, îi reproșează familiei regale că a lăsat-o pe Meghan fără mijloace. Cuplul încearcă să avanseze ideea că popularitatea de care soția sa s-ar fi bucurat după turneul australian i-ar fi iritat pe ceilalți membri ai familiei. Harry încearcă cu disperare să își prezinte soția ca pe o a doua Diana, dar poveștile lor suferă de prea multe lacune.
Pentru publicul american, nefamiliarizat cu normele și rigorile regimului monarhic britanic, interviul pare să fi stârnit valuri de simpatie. În Europa însă, comentatorii sunt mai puțin entuziaști și mult mai critici. În fond, să fii alături de probabil cel mai longeviv monarh al tuturor timpurilor și să alegi libertatea ca să fii... vedetă pare o afacere încheiată de cineva fără discernământ. //