Ilegalitatea - valoare culturală promovată de noul ICR și acoliţii săi

Pe 4 ianuarie 2013, Institutul Cultural Român a publicat o listă cu directori adjuncţi şi referenţi ai filialelor ICR din străinătate, desemnaţi în urma unui concurs. Mai mulţi dintre participanţii la acest concurs au reclamat faptul că, deşi etapa interviurilor era anunţată în perioada 7-11 ianuarie, conducerea ICR nu a respectat această etapă.

Ioana Moldovan (colaborator al revistei 22 de peste 5 ani, bursier Fullbright, cadru didactic şi doctorand la UNATC) a fost unul dintre cei care s-au înscris în competiţia pentru un post de referent la ICR NY şi semnalează acum neregulile observate la acest concurs.

Când, la finele lunii noiembrie, pe pagina web a Institutului Cultural Român a apă­rut informaţia cu privire la organizarea unui concurs pentru ocuparea unor posturi din străinătate, zvonul care cir­cula era că nu de oameni ar avea nevoie instituţia în ches­tiune, cât de proiecte, căci echipa încropită politic nu avea nicio idee cu care să înceapă să se afirme.

Erau scoase la concurs 17 poziţii de directori adjuncţi și referenţi. Cerinţele pen­tru înscrierea la concurs au fost trasate precis, cei in­te­resaţi trebuind să îndeplinească o serie de condiţii: „cetăţeni români care cunosc limba ţării respective și vorbesc o limbă de circulaţie internaţională (de preferat limba engleză); au o vechime de cel puţin 3 ani într-o funcţie de conducere; au o activitate profesională prestigioasă într-un domeniu intelectual, cultural-artistic, universitar-academic, știinţific, ma­na­ge­ment public, diplomaţie; au o experienţă edificatoare ca manager cultural (coor­do­nator de proiecte culturale, activitate în cadrul unor instituţii, asociaţii, orga­ni­zaţii nonguvernamentale, publicaţii, au­diovizual etc.); sunt echidistanţi politic, aderă la valorile democraţiei, plura­lis­mului, au abilităţi de comunicare; cu­nosc spaţiul cultural din ţările-gazdă, im­plicarea în dezvoltarea relaţiilor bila­terale dintre România și acestea şi cu­nosc legislaţia în vigoare privitoare la înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Institutului Cultural Român, precum şi a Institutelor Culturale Române din stră­i­nătate“. Pentru referent era eliminată obli­gativitatea vechimii într-o funcţie de conducere. Cei interesaţi a trebuit să tri­mită toate hârtiile relevante, de la acte de identitate, diplome universitare, por­to­fo­lii, atestate etc. - tot ceea ce candidatul considera relevant, însoţite de atot­cu­prin­zătorul CV, adevăratul buletin de iden­titate profesională al celor care cutezau să creadă că au o șansă.

Primul termen limită de de­pu­ne­re a dosarelor (depunere vir­tu­ală, căci s-a specificat trimiterea materialelor la o adresă de e-mail cu icr.ro în coadă) a fost 7 decembrie, urmând ca etapa a doua de concurs, cea a interviurilor, să aibă loc între 14-18 decembrie. În preziua îm­pli­nirii termenului, acesta a fost extins la 14 decembrie, urmând ca interviurile să fie programate în perioada 7-11 ianuarie 2013, iar afișarea rezultatelor să se pe­treacă pe 21 ianuarie. Tot neoficial, mo­tivul prelungirii termenului a fost lipsa aplicanţilor, care se traducea prin lipsa de proiecte. Pentru mulţi dintre cei care activează în sectorul cultural, prelungirea acestui termen a creat iluzia unui concurs pe bune, motiv pentru care, în săptămâna 7-14 decembrie, au aplicat oameni cu ca­zier cultural serios. Fiecare aplicant a pri­mit un număr de înregistrare și atât. Înscrișii au așteptat în zadar un al doilea e-mail oficial, cel cu data și ora in­ter­viului, urmărind zilnic pagina de web a instituţiei, unde n-a mai apărut nicio altă informaţie referitoare la des­fășurarea concursului: nici barem de corectare, nici punctaj de dosar, nici membrii comisiei de eva­luare, nici lista persoanelor înscrise și admise ca având dosarul în regulă. Nimic!

Acest al doilea e-mail nu a sosit niciodată. La fel cum e-mailurile concurenţilor, adresate comisiei de con­curs, comisie neprezentată vreodată, au rămas nerăspunse. În data de 5 de­cem­brie, una dintre persoanele interesate de concurs a trimis pe adresele ICR (con­curs@icr.ro și icr@icr.ro) un e-mail în care se prezenta și cerea detalii su­pli­mentare, detalii pe care, în cazul în care concursul ar fi fost organizat legal, ar fi trebuit să le primească. A trimis un e-mail în care cerea precis: „am o întrebare referitoare la grila de evaluare a con­cursului pentru ocuparea unor posturi la institutele culturale din străinătate. În anunţul dumneavoastră daţi o listă cu elementele cuantificabile ale criteriilor de selecţie a candidaţilor înscrişi (n.n., cele enumerate la începutul acestui ar­ticol). Aș dori să știu câte puncte și / sau ce pondere are fiecare element în eva­luarea finală. De exemplu, câte puncte / ce pondere are nivelul studiilor de mas­terat, de doctorat, stagiul de pregătire în străinătate etc.“. N-a primit niciun răs­puns. Evident, aceste informaţii ar fi tre­buit de la început publicate pe site, pen­tru ca fiecare candidat să poată să se eva­lueze și aprecieze, în așteptarea unui punc­taj oficial care, potrivit art. 50 din Hotă­rârea Guvernului nr. 611/2008 referitoare la Normele privind organizarea și dez­voltarea carierei funcţionarilor publici, ar fi trebui să se întâmple în maximum 5 zile de la împlinirea termenului de în­scriere.

Niciodată însă nu a fost publicată o listă cu persoanele înscrise pentru fiecare post în parte, la fel cum nu a apărut nicio notă de evaluare a dosarelor trimise, note care, în cazul existenţei unui barem, ar fi trebuit să poată fi contestate.

Persoanele ale căror dosare au fost re­ţi­nute ar fi trebui să participe la o probă scrisă, potrivit art. 51, art. 52 și art. 53 din aceeași Hotărâre a Guvernului nr. 611/2008. E drept că la înscriere s-a so­licitat fiecărui candidat trimiterea unui proiect cultural și / sau proiect de ma­nagement și lucrare, în funcţie de postul pentru care candidatul a aplicat. În caz că aceste hârtii se consideră probă scrisă, acest fapt nu se încadrează în limitele prevăzute de articolele de lege citate mai sus. Într-o eră a copy-paste-ului, o ade­vărată probă scrisă ar fi trebuit să elimine orice situaţie în care o asemenea lucrare ar fi putut fi rezultatul unei traduceri reușite luată de pe Internet sau opera unei terţe persoane - alta decât cea care aplică, fapt care nu poate fi verificat decât dacă redactarea lucrării se întâmplă în condiţii de concurs, asemănător unui veritabil exa­men, sub ochii comisiei de concurs.

Niciun candidat dintre cei aproa­pe 200 înscriși nu a primit no­tificare cu privire la punctajul obţinut pe proiectul cultural sau proiectul managerial și lu­crarea trimise. O asemenea notare care va apărea după data de 4 ianuarie, data pu­blicării persoanelor „desemnate“, este ile­gală, deoarece rezultatele oricărei probe scrise de concurs trebuie să poată fi con­testate, o a doua corectare devenind obli­gatorie, fapt care acum este total neavenit și nu mai folosește nici unui candidat.

Institutul Cultural Român, potrivit legii sale de organizare cadru (Legea nr. 356 din 11 iulie 2003 privind înfiinţarea, or­ganizarea şi funcţionarea Institutului Cul­tural Român) cu modificările și com­ple­tările ulterioare, statuează la art. 1 alin. (1) că ICR este o „instituţie publică de in­teres naţional, cu personalitate juridică“. Potrivit art. 23 alin. (1): „Încadrarea per­so­nalului Institutului se face pe bază de concurs sau examen, în condiţiile legii“.

Care este legea care guvernează or­ga­ni­zarea de concursuri și examene din cadrul ICR? Dacă este Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, consolidată în 2009, și Hotărârea Guvernului nr. 611/2008 - Normele privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor pu­blici, atunci concursul a fost organizat ilegal, pe motivele deja expuse, la care se adaugă nuanţe legate de cazuistica per­sonală a celor care au aplicat. Dacă con­cursul s-a desfășurat sub umbrela altei legi, care este aceasta?

Alexandra Solea a aplicat pentru postul de la Accademia di Ro­ma. Are doctoratul susţinut în 2012 în Istoria și Analiza Cul­turii Muzicale la Sapienza Uni­versity of Rome și o serie de alte stagii și burse în străinătate, lucrând în ultimii 9 ani la organizarea Festivalului In­ter­na­ţional de Muzică „George Enescu“, cel mai important eveniment cultural din Ro­mânia. Contactată telefonic, Alexandra a de­clarat următoarele: „am încercat o săp­tămână să vorbesc cu cineva de la ICR pentru a afla dacă au ajuns e-mail-urile cu documentele și să aflu de ce nu am primit numărul de înregistrare. Am su­nat și trimis zeci de e-mail-uri, atât eu, cât și un prieten din ţară care a stat ore întregi la telefon pentru a reuși să vor­bească cu cineva de acolo. Joi, 20 de­cembrie, am primit un e-mail în care mi se spunea că nu întrunesc toate con­di­ţiile specificate în regulament și mă in­vitau să le mai citesc o dată și să aplic data viitoare. (...) Fusesem foarte atentă cu toate documentele și eram absolut si­gură că respectasem toate cerinţele lor. Păstrasem toată corespondenţa drept do­vadă, iar vineri la prânz, văzând că nu renunţ, au decis să mă contacteze. Am pri­mit un telefon de la o domnișoară ca­re nu s-a recomandat și care mi-a spus că ei au primit doar ultimul e-mail de la mine, dar că mă cred pe cuvânt că le-am trimis tot și m-au rugat să le mai trimit aplicaţia încă o dată! Trebuie să specific că, atunci când le trimisesem pri­ma dată, pe lângă adresa de concurs am trecut și adresa mea și a unui prieten, tocmai pentru a fi sigură că ajung. În aceste condiţii am cerut pentru siguranţă o adresă alternativă de e-mail și așa am aflat că domnișoara de la celălalt capăt al firului se numea Denisse Ionescu (n.r., persoană desemnată vineri, 4 ianuarie, drept câștigătoare pentru postul ICR Pra­ga)“. Cum se face că cei care organizează concursul sunt ei înșiși concurenţi și se ocupă de dosarele altor concurenţi?

În cursul zilei de 4 ianuarie, când cei care încă credeau într-un concurs curat și aș­teptau ora exactă și ziua de prezentare la interviu - etapa a doua obligatorie, po­trivit art. 54-57 din HG nr. 611/2008 - Normele privind organizarea şi dez­vol­tarea carierei funcţionarilor publici –, site-ul ICR a publicat o listă cu „persoane desemnate“ pentru posturile scoase la con­curs. Contactaţi telefonic cum a fost po­sibil așa ceva, o voce tânără de la ICR, care a refuzat să se prezinte, a spus, în­curcându-se în explicaţii, că interviurile ar fi avut loc, că o primă selecţie de do­sare a fost făcută la nivel de ICR, urmând ca acele dosare să fie trimise directorilor de ICR din străinătate, care și-au ales omul. Deci a fost sau nu interviu? Nu am reușit să aflu răspuns la această întrebare, la fel cum nu a putut să mi se explice de ce, dacă aceste interviuri au avut loc, acestea nu au fost programate în perioada precizată în anunţul iniţial, respectiv 7-11 ianuarie.

Care este nota cu care aceste persoane au promovat - nu se știe! Nu a fost publicată niciodată. Iar dacă va fi publicată acum, după afișarea numelor, este o făcătură.

Odată cu cei 170 de candidaţi minţiţi și înșelaţi, aștept anularea concursului și tragerea la răspundere administrativă și / sau penală, după caz, a celor vinovaţi de această mascaradă. Sau, dacă legea nu mai trebuie respectată, să o știm și noi, că sunt multe lucruri care îţi pot îmbunătăţi viaţa în aceste vremuri triste românești, dacă ilegalitatea devine noua valoare culturală!

Heil Herr Marga! //