De același autor
Imediat după ce au preluat puterea, noile autorităţi ale Republicii Moldova au suspendat decizia scandaloasă privind obligativitatea vizelor pentru cetăţenii români, adoptată de guvernarea anterioară comunistă. Într-un timp foarte scurt, am semnat Acordul privind micul trafic de frontieră, care oferă unui număr de peste un milion de cetăţeni moldoveni posibilitatea de a călători în România pe o rază de 50 de kilometri în zona Prutului. Este un mic pas, dar unul real în UE.
Între timp, au mai fost semnate un şir de documente care conferă relaţiilor bilaterale mai multă coerenţă, siguranţă şi instituţionalitate. În acelaşi context de deschidere, guvernul de la Chişinău şi-a dat acceptul pentru cele două consulate româneşti de la Cahul şi Bălţi, Republica Moldova urmând să-şi deschidă în cel mai apropiat timp un consulat la Iaşi. A fost dat în exploatare podul Rădăuţi-Prut, sunt pe cale de a fi implementate alte proiecte de infrastructură. Aş mai menţiona un eveniment cu semnificaţie deosebită, din punctul meu de vedere, care poate că ar fi trebuit să fie mediatizat mai mult: Guvernul Republicii Moldova a luat decizia de a demonta sârma ghimpată de la Prut. Nu, nu s-a desfiinţat graniţa, după cum s-au grăbit să trâmbiţeze neprietenii noştri, ci s-a dărâmat un simbol stalinist, care chiar şi tehnic nu mai corespunde spiritului timpurilor pe care le trăim. Republica Moldova şi România îşi construiesc relaţiile în conformitate cu exigenţele europene moderne şi este foarte bine că au fost depăşite animozităţile, situaţiile ilogice din ultimii ani. În ceea ce priveşte consolidarea în continuare a cadrului juridic bilateral, prin semnarea documentului privind regimul de frontieră sau a tratatului politic de bază, experţii noştri caută formule adecvate care să corespundă intereselor ambelor ţări, esenţială fiind substanţa conţinutului. Sintetizând stadiul actual al relaţiilor bilaterale moldo-române, aş vrea să remarc un lucru important: toate proiectele concrete care au fost lansate în perioada de care vorbim au avut finalitate sau sunt pe cale de a fi implementate.
În ce măsură UE şi SUA au răspuns aşteptărilor guvernului prooccidental de la Chişinău?
Odată cu preluarea puterii, noul guvern de la Chişinău şi-a propus drept obiectiv prioritar integrarea europeană reală, nu mimată a Republicii Moldova. Această abordare a fost susţinută de oficialii de la Bruxelles imediat după câştigarea alegerilor, când mai mulţi reprezentanţi ai UE au făcut declaraţii prin care au salutat învestirea în funcţie a guvernului democratic proeuropean şi şi-au exprimat dorinţa de a începe cât mai curând cooperarea dintre UE şi RM la un alt nivel calitativ. Acest mesaj a fost formulat pregnant chiar cu ocazia vizitei premierului Vlad Filat la Bruxelles, imediat după preluarea funcţiei de şef al Executivului.Pe parcursul acestor şapte luni, relaţia Republicii Moldova cu Uniunea Europeană s-a intensificat, în urma lansării negocierilor Acordului de Asociere RM-UE, care presupune o asociere politică şi integrare economică. Cred că concluzia vine de la sine: acest pas important face o dovadă clară a încrederii în noua guvernare a Republicii Moldova. Cel mai clar răspuns, însă, a fost dat la şedinţa Grupului Consultativ al Donatorilor, care a avut loc la Bruxelles la 24 martie, anul curent, şi în cadrul căreia statele membre ale UE, SUA şi organizaţii internaţionale de referinţă au acordat Republicii Moldova suport financiar în sumă totală de aproximativ 2,6 miliarde de dolari SUA, pentru anii 2010-2013. Dincolo de valoarea financiară importantă pentru Republica Moldova, acest sprijin înseamnă şi un semnal politic extrem de important, referitor la atitudinea UE faţă de ţara noastră. Este foarte important să se reţină că decizia de a oferi acest sprijin de proporţii a fost luată în baza a două argumente principiale: activitatea coerentă şi performantă a noii guvernări şi viziunea foarte clară a guvernului privind priorităţile formulate în programul Rethink Moldova. Mă bucur să constat că şi răspunsul Statelor Unite ale Americii a fost pe măsura aşteptărilor guvernului de la Chişinău. Mai mult decât atât, SUA au îndemnat şi alte state membre ale UE să susţină iniţiativele şi acţiunile guvernului reformator moldovean, îndreptate spre democratizarea şi stabilizarea economică a ţării. Relaţiile Republicii Moldova cu Statele Unite, care se înscriu printre obiectivele prioritare ale politicii externe ale ţării noastre, au cunoscut o revigorare vizibilă în ultimul timp. În cadrul Acordului de finanţare deplină din fondurile Corporaţiei Provocările Mileniului (Compact), în valoare de 262 de milioane de dolari, pentru realizarea a două importante proiecte - Tranziţia la o agricultură performantă şi Reabilitarea reţelei de drumuri, care a fost semnat în cursul vizitei în SUA a prim-ministrului moldovean Vlad Filat, Republica Moldova şi Statele Unite s-au angajat să-şi consolideze relaţiile în cadrul unui parteneriat dinamic.
Cum vedeţi evoluţia reglementării transnistrene în condiţiile în care poziţiile Rusiei şi Ucrainei s-ar putea armoniza?
Republica Moldova tratează cu egală consideraţie poziţiile tuturor partenerilor antrenaţi în procesul de soluţionare a conflictului transnistrean. Ţin să accentuez, în acest context, faptul că formatul 5+2 este unicul cadru internaţional recunoscut vizând identificarea soluţiei finale şi viabile a conflictului transnistrean, în baza respectului pentru suveranitatea şi integritatea teritorială a Republicii Moldova. Considerăm că orice armonizare constructivă a viziunilor mediatorilor trebuie să se producă în cadrul formatului 5+2, în care participă, de asemenea, OSCE, UE şi SUA. Actualmente, obiectivul comun este reluarea negocierilor oficiale în acest format, vizând adoptarea statutului regiunii transnistrene în cadrul Republicii Moldova. Exprimăm încrederea că Federaţia Rusă şi Ucraina vor demonstra în continuare ataşamentul pentru aceste principii fundamentale şi indispensabile pentru reglementarea transnistreană. Privit prin această prismă, eventualul exerciţiu bilateral, între cei doi mediatori, ar putea avea un sens pragmatic, situat în cadrul dreptului internaţional, precum şi un efect pozitiv asupra reluării negocierilor oficiale în formatul consacrat; ultima rundă, după cum se ştie, a avut loc în februarie 2006.
Câştigarea alegerilor din Ucraina de către Viktor Ianukovici a modificat geopolitica regiunii est-europene. Cum influenţează această evoluţie politica externă a Chişinăului?
Am urmărit cu atenţie instalarea şi mesajele transmise de noua administraţie de la Kiev, deoarece pentru noi relaţiile cu Ucraina sunt foarte importante. Guvernul de la Chişinău va continua politica de angajare în promovarea unui dialog dinamic şi reciproc avantajos cu noile autorităţi ucrainene. Suntem două state vecine, avem un liant istoric de secole, împărtăşim aceleaşi idealuri şi aspiraţii europene şi cred că deschiderea noastră sinceră va marca relaţiile bilaterale şi se va bucura de reciprocitate din partea partenerilor ucraineni.
S-au spus şi s-au scris lucruri bune despre reforma pe care aţi iniţiat-o în MAEIE. Totuşi, întârzie extrem de mult numirile de ambasadori. Guvernul va mai numi ambasadori sau aşteptaţi alegerile anticipate?
Sunt de acord că numirea noilor ambasadori a cam întârziat, dar pot să vă spun că despre această problemă se poate vorbi deja la timpul trecut: autorităţile moldoveneşti au expediat solicitări de agrement pe adresa statelor unde nu avem acreditaţi ambasadori. Deci, aşteptăm răspunsurile pentru a demara procedurile interne care urmează. Întârzierea a fost motivată de faptul că am examinat atent fiecare candidatură în parte în ideea de a alcătui o echipă de ambasadori profesionişti care să reprezinte ţara cu pricepere şi demnitate. Această abordare face parte dintr-un concept mai larg de reformare a ministerului, a întregului sistem diplomatic al RM, care, bineînţeles, nu se încheie aici.
IURIE LEANCĂ, viceprim-ministru,Ministrul Afacerilor Externe şi Integrării Europene al Republicii Moldova
Interviu realizat de OCTAVIAN MANEA
