Apune steaua baronilor

Baroni, șpăgi, licitații măsluite, oameni în stradă, atacuri de panică și amenințări la televizor - cam ăsta a fost meniul ultimelor săptămâni.

Dintre toți demnitarii din România, ba­ro­nii locali par să își gestioneze problemele cu justiția cu o eficiență care dă de gândit. Marian Oprișan a fost trimis în judecată de DNA acum 7 ani și 10 luni, Radu Mazăre acum aproape 5 ani și jumătate. În aceste dosare nu avem încă nici măcar o decizie în primă instanță, deși în­tre timp dosare la fel de com­plicate, care aveau drept prin­cipali protagoniști dem­nitari extrem de influenți – foști premieri, miniștri, par­lamentari –, au fost de­ja finalizate fie cu decizii de condamnare, fie cu decizii de achitare. Blocarea do­sa­relor baronilor nu poate fi pusă integral pe seama neregulilor procedurale și ar fi naiv să credem că instanțele românești nu știu să judece chestiuni care țin de po­ten­țiale retrocedări ilegale sau de potențiale fraude în achiziții publice. De fapt, ne­ju­decarea acestor cauze reflectă corect dis­tribuția puterii în România, unde un mi­nistru sau un parlamentar sunt mai slabi decât baronul local care i-a promovat în func­țiile respective. Așa se explică ner­vo­zitatea crescândă din PSD în aceste zile – baronii care se credeau intangibili se văd luați la DNA pentru a da explicații despre afacerile pe care le au în feudele pe care le con­trolează. Unul după altul, Cons­tan­ti­nescu, Duicu, Mazăre ajung în fața ju­de­cătorilor cu propuneri de arestare – unii sunt arestați, alții nu, dar mesajul rămâne: au devenit punctul central de atenție pen­tru procurori și pentru serviciile de in­formații.

Victor Ponta încearcă în continuare să joa­ce dublu: merge la întâlnirile de partid și recită (nu cu foarte mare convingere, e drept) partitura răzbunării onoarei pier­dute a baronilor, de îndată ce va prelua puterea(?), iar pe de altă parte, explică se­nin că justiția e independentă. Cum e jus­tiția independentă, dacă după preluarea pu­terii va fi pusă la colț pe coji de nucă? În ce fel poate fi reparată onoarea ba­ro­nilor șifonată prin decizii finale ale ins­tanțelor de judecată? Cum se pot opri legal anchete în curs? Primele declarații sunt presiuni evidente asu­pra organelor judiciare, ca­re, din păcate, în ultima vre­me, trec nesancționate de CSM. În același timp, ele sunt consolări formale ale baronilor, care, pe bună drep­tate, se vor fi în­tre­bând ce înseamnă exact pre­luarea puterii, în condițiile în care PSD e la guvernare de câțiva ani buni, iar ei continuă să cadă în plasa procurorilor. Refrenul „Traian Băsescu face dosare ad­versarilor politici“ a devenit necredibil in­clusiv în PSD – dosarele se sprijină pe pro­be, inclusiv pe interceptări ale con­vor­birilor telefonice. De altfel, SRI este men­ționat aparte în comunicatele DNA drept entitatea care asigură sprijinul tehnic în construcția acestor dosare. Marea ne­mul­țumire a baronilor este că pică ei în plasa procurorilor, deși partidul lor se află la putere. Situația privită din perspectiva lor este cât se poate de nedreaptă și asta îi va motiva probabil să se răzbune. Prima oca­zie o reprezintă alegerile pentru Par­la­mentul European, unde prezența la vot e oricum modestă, iar un noncombat al baronilor ar putea să diminueze sem­ni­fi­cativ ponderea PSD în noul Legislativ eu­ropean. Baronilor nu le pasă de jocurile înalte de la Bruxelles, nici de câștigarea alegerilor la nivel european de către stân­ga sau de către dreapta. Ei își văd tulburat spațiul în care obișnuiau să facă ce voiau și asta îi irită peste măsură.

Cine sunt de fapt baronii României? Niște oameni de care depinde absolut totul la ni­vel local – de la angajări în administrația pu­blică (și uneori și în firmele private) până la alocarea contractelor către firmele prietenilor. Fraudarea licitațiilor publice e o sursă esențială de venit atât pentru par­tid, cât și pentru bugetul personal al ba­ro­nilor. Tocmai de aceea, banii europeni nu sunt interesanți pentru baroni: ei vin cu me­canisme de control europene și na­țio­nale – OLAF, DLAF și DNA –, iar ne­re­gu­lile sunt sancționate penal. Preferă ba­nii românești – mai puțin protejați – și ast­fel românii pierd, pentru că banii pe care îi trimit în bugetul european nu se în­torc, parțial, așa cum ar fi normal, în Ro­mânia, iar banii din taxe și impozite sunt folosiți în licitațiile organizate de baronii locali. (la Expert Forum am realizat un film despre clientelismul politic în alocarea banilor publici pe care îl puteți viziona la http://expertforum.ro/clientelismul-politic-pe-scurt/)

Câștigă licitații din bani românești doar prietenii și familia. Ceilalți sunt împinși în afara pieței, în faliment. Firmele prie­te­nilor sunt singurele care prosperă, sin­gurele care pot plăti salarii și se trans­formă în veritabile bazine electorale pen­tru partid. Oamenilor li se cere să de­monstreze că au votat pentru a fi primiți la serviciu, iar înainte de scrutinurile elec­torale li se explică la locul de muncă pe cine ar trebui să voteze. Cei care își per­mit să comenteze devin ținta răzbunării baronilor – cazul asistentei medicale care a îndrăznit să comenteze pe Facebook despre neregulile domnului Duicu, pentru ca apoi să devină ținta atacurilor de presă din partea presei controlate de baron este edificator. Baronii vor liniște: ei știu să lu­creze doar atunci când nimeni nu le pune la îndoială autoritatea. Toți cei care co­mentează trebuie eliminați. Steaua ve­chi­lor baroni locali apune încet, încet. Me­sajele internaționale vin doar ca o con­fir­mare a anchetelor ale căror ținte sunt ba­ronii în aceste zile. O generație de po­li­ticieni va pleca și, inevitabil, alta va veni în loc. Întrebarea este dacă cei ce vin sunt diferiți de cei care pleacă sau dacă nu cumva vom constata încă o dată că „lupul își schimbă părul, dar năravul ba“. //