Asediul asupra ANI

De ce, de fiecare dată când o instituție începe să producă rezultate – ultimul rezultat al ANI fiind dovedirea conflictelor de interese în cazul parlamentarilor care își angajează rudele la propriul cabinet –, apare aproape imediat un proiect de lege care să îi facă imposibilă activitatea în viitor?

Agenția Națională de Integritate este iarăși pe lista instituțiilor ai căror dinți trebuie scoși cu orice preț. Deputatul UDMR Márton Arpád a întocmit chiar și un proiect de lege în acest sens, proiect care transformă declarațiile de avere în documente se­crete și elimină sanc­țiunile care ar putea fi apli­cate în cazul constatării unor ne­reguli. Pe scurt, dacă acest proiect este aprobat de par­lament, declarațiile de ave­re şi interese ale oficialilor publici nu se vor mai pu­blica nicăieri, iar candidații la alegeri nu le vor mai de­pune deloc. Prin câteva amendamente bine țintite, domnul Márton Arpád dis­truge mecanismele de control atât pentru declarațiile de avere, cât și pentru cele de interese și pentru incompatibilităţi.

Declarațiile de avere nu vor mai putea fi, de fapt, verificate, pentru că ANI nu va mai avea voie să solicite niciun fel de date de la alte instituții și nici nu va mai putea dispune efectuarea unei expertize pentru stabilirea valorii bunurilor declarate. Prin această modificare, verificarea decla­ra­ți­i­lor de avere devine imposibilă pentru că, fără acces la informațiile fiscale sau la cele bancare, ANI nu va putea niciodată să de­monstreze că cineva a mințit în declarația de avere sau că are o avere nejustificată.

Conflictele de interese și in­compa­ti­bi­li­tățile, chiar dacă vor fi probate, nu vor mai duce la sancționarea disciplinară a per­soanei respective și nici la interzicerea ocupării unei funcții publice în următorii 3 ani, deoarece se elimină acele articole.

Cu alte cuvinte, această modificare ia dreptul cetățenilor de a vedea declarațiile de avere și interese ale politicienilor și ale celorlalte persoane care ocupă funcții pu­blice și lasă ANI fără niciun mecanism de sancționare a celor care au avere ne­justificată, se află într-un conflict de interese sau într-o stare de in­com­pa­ti­bilitate. Se anulează astfel orice utilitate practică a declarațiilor de avere și de interese, încălcându-se în mod direct una dintre cele 4 condiționalități cu privire la care România este mo­nitorizată de către Comisia Europeană.

Domnul Márton Arpád nu este deloc stră­in de dezbaterile pe tema Legii ANI, dân­sul fiind principalul negociator al UDMR la momentul dezbaterii primei forme a legii în anii 2006-2007. În plus, UDMR a fost un oponent serios, prin domnul se­nator Frunda, la ultima dezbatere a Legii ANI din 2010. Ceea ce îngrijorează și este suspectă e tăcerea din partea celorlalte par­tide politice, mai ales a PDL și UNPR. Ba mai mult, diverși parlamentari explică doct că nimănui nu i se poate interzice să formuleze propuneri legislative și că nu trebuie să ne îngrijorăm prea tare din această pricină. Există și oameni politici care s-au exprimat împotriva acestei legi – doamna Gorghiu și domnul Orban de la PNL și doamna Macovei de la PDL –, însă vocile lor au rămas deocamdată fără ecou la nivelul conducerii partidelor. Și mi­nistrul Justiției a avertizat cu privire la riscurile uriașe implicate de această mo­dificare legislativă.

Dar întrebarea fundamentală nu este dacă și prin ce mijloace va putea fi oprită această păguboasă modificare legislativă, ci care sunt motivele pentru care această temă este readusă în discuție taman acum, când avem probleme cu intrarea în spaţiul Schengen, pentru că anumite state mem­bre cred că nu tratăm lupta împotriva co­rupției cu seriozitate. Ce dovadă mai bună le putem da că au dreptate decât să des­fiinţăm de facto una dintre principalele instituții anticorupție? Ni se propune, așadar, să lăsăm Parlamentul României să se joace cu focul și să avem încredere că nu vom arde cu toții. Oare chiar nu putem fi reprezentați de politicieni care nu sunt piromani?

De ce, de fiecare dată când o instituție în­cepe să producă rezultate – ultimul re­zul­tat al ANI fiind dovedirea conflictelor de interese în cazul parlamentarilor care își an­gajează rudele la propriul cabinet –, apa­re aproape imediat un proiect de lege ca­re să îi facă imposibilă activitatea în vi­i­tor? Răspunsul e că interesele personale ale oa­menilor politici primează în fața in­te­re­sului național, iar atunci când o ins­ti­tuție îi deranjează cel mai simplu este să o des­ființeze. Nu contează cât de mult rău fac Ro­­mâniei prin această decizie. Important este ca lor să le fie bine, ca deranjul pe care îl trăiesc azi să devină im­posibil mâine. În aceste condiții, apare ca absolut corectă constatarea Comisiei Eu­ropene, inclusă în rapoartele de țară: nu există susținere politică semnificativă pen­tru lup­ta împotriva corupției în Ro­mânia. //