Bătălia politică pentru CSM

A reduce la tăcere și CSM ar fi pentru magistrați o greșeală majoră de care vor profita politicienii din plin.

Scandalul de la CSM nu dă semne că s-ar domoli. Totul a pornit de la alegerea unui procuror în funcția de președinte al CSM pentru prima dată în istoria acestei ins­ti­tuții. Tot pentru prima da­tă am avut în acest an o competiție strânsă între cei 2 contracandidați - dom­nul Aron și doamna Hăi­nea­lă -, câștigată, ca orice competiție electorală, de unul dintre aceștia.

Se pare că, spre deosebire de societatea românească, care are deja exercițiul de­mocratic al acceptării re­zultatelor alegerilor chiar și atunci când victoria este la muchie (să ne amintim de ultimele două alegeri prezidențiale), CSM nu a dobândit încă această maturitate. Ce­le două argumente vehiculate de tabăra nemulţumiților sunt extrem de ușor de invalidat:

1. Este contestat dreptul unui procuror de a ocupa funcția de președinte - cu toate acestea, atât Constituția, cât și legile spun că procurorul este magistrat, la fel ca ju­decătorul, și că CSM este instituția am­belor profesii.

2. Este contestată persoana doamnei Hăi­neală (pe scurt, unii membri CSM nu o plac) - preferințele și antipatiile pentru fie­care dintre cei 2 candidați au fost re­flec­tate de votul fiecăruia dintre membrii CSM. În consecință, opțiunea exprimată pentru doamna Hăineală de 10 colegi, spre de­o­sebire de votul a doar 8 dintre aceștia pen­tru domnul Aron, înseamnă că majoritatea din CSM dorește ca doamna Hăineală să con­ducă această instituție în 2013.

Orgoliile și nervii celor care au pierdut au generat o adevărată furtună în justiție, pes­te tot în țară declanșându-se proceduri pentru revocarea membrilor CSM. Totul a început prin cererile de revocare a dom­nu­lui Danileț și a doamnei Ghica pentru că ar fi votat cu un procuror pentru pre­șe­dinția CSM. Alte instanțe au cerut revocarea altor mem­bri din rândul nemul­țu­miților din secția de ju­de­că­tori pentru com­por­ta­men­tul din ultimele zile. Re­vo­carea unui membru CSM ales pentru un mandat de 6 ani nu se poate face decât în condițiile prevăzute de lege - pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea de­fec­tuoa­să a mandatului. Având rolul unei sanc­țiuni, revocarea nu poate fi făcută pe baza unor simpatii sau antipatii personale, ci trebuie să se bazeze pe acțiuni sau inac­țiuni concrete imputabile persoanei a că­rei revocare se cere. Abia după ce lă­mu­rim care este fapta imputabilă, analizăm da­că un număr suficient de magistrați vo­tează pentru revocare. În cazul de față, ce­ea ce se reproșează domnului Danileț și doamnei Ghica este că au votat pentru un procuror. Legea nu interzice un astfel de vot, căci, dacă ar fi vrut să o facă, le­giu­i­torul ar fi spus simplu că președinte al CSM poate fi doar un judecător, iar vi­ce­președinte doar un procuror, deoarece ju­decătorii sunt mai mulți decât procurorii în CSM. De altfel, nu există un mandat imperativ în privința membrilor CSM, ei fiind liberi să voteze conform propriei conştiințe nu doar atunci când își aleg conducerea, ci în toate celelalte chestiuni de pe agenda de lucru. În ultimul rând, trebuie reamintit că rezultatul procedurii de revocare poate fi contestat în instanță, iar instanța va analiza nu doar dacă s-au strâns suficient de multe voturi pro sau contra revocării, ci și dacă revocarea a fost demarată în condiții legale, adică da­că ne aflăm în una dintre cele două si­tuații prevăzute de lege.

Am făcut un apel la judecători (alături de alte ONG-uri) să pondereze excesele aces­tor zile. CSM riscă să rămână fără secția de judecători acum, în pragul demarării discuțiilor privind reforma constituțională. Ocupați să-și aleagă noii reprezentanți, judecătorii vor fi absenți din aceste dez­bateri. Mai mult, odată aleși, repre­zen­tan­ții lor în CSM vor fi extrem de temători să se exprime public pentru ca nu cumva să se trezească revocați exact ca cei pe care i-au înlocuit. Sistemul judiciar este ori­cum cvasimut, din cauza obligației de re­zervă. A reduce la tăcere și CSM ar fi pen­tru magistrați o greșeală majoră de care vor profita politicienii din plin. Așadar, de­cizia vă aparține, doamnelor și domnilor judecători. Gândiți-vă bine cum și dacă vo­tați. Și, mai ales, reflectați la cine câș­tigă de pe urma votului dumneavoastră.

În paralel, procurorii au decis să-i scrie premierului pentru a cere explicații cu pri­vire la ambiguul deziderat din programul de guvernare - clarificarea statutului pro­curorului și a rolului Ministerului Public. Temerea rezonabilă, având în vedere mul­tiplele declarații din ultimii ani ale poli­ticienilor, este că guvernul dorește subor­donarea procurorilor față de Executiv și scoa­terea lor din rândul magistraților. Mi­nistrul Justiției a afirmat că în ministerul pe care îl conduce nu se lucrează în pre­zent la un asemenea proiect de lege. Pe de altă parte și aproape concomitent, mi­nis­trul de Interne a afirmat că lucrează la un asemenea proiect. Revine premierului obli­gația de a lămuri această chestiune ar­zătoare. Scenariul pare perfect: Mona Piv­ni­­ceru îi instigă pe judecători împotriva pro­­curorilor, profitând de alegerea unui pro­curor ca președinte al CSM și de or­goliul judecătorilor, două organizaţii re­prezentând preponderent judecătorii dau comunicate de presă despre anormalitatea situației în care un procuror conduce CSM, iar guvernul, prin Ministerul de Interne, propune un proiect de lege care să aducă procurorii sub Executiv. Trebuie să re­cu­noaștem că e un plan ingenios - aproape la fel de ingenios ca cel din vară - și cu im­pact uriaș asupra României, căci fără pro­curori liberi și curajoși nu vom mai avea niciodată dosare cu oameni impor­tanți și nici justiție penală independentă. Mai ma­rii zilei vor răsufla, în sfârșit, ușu­rați. Cei ca­re vor pierde suntem noi, ce­tățenii. //