După faptă, şi răsplată!

Minciuna nu mai ține în era digitală. Nu mai ține, dar înfurie.

Turul al doilea al alegerilor prezidențiale a fost organizat lamentabil atât în țară, cât și în străinătate. Disprețul și aroganța lui Victor Pon­ta s-au adăugat la perspectiva sumbră a par­tidului unic și paharul s-a revărsat. Românii din stră­i­nătate care n-au putut vota în turul întâi au pus mâna pe telefon și și-au sunat rudele, Facebook-ul s-a umplut de postări revoltate și marile ora­șe au ieșit în stradă în cele mai mari proteste pentru drep­turi civile de după Piața Uni­versității din anii ’90. Te­le­vi­ziunile au anunțat proteste de 30.000 de oameni pro-Ponta, doar că min­ciuna nu mai ține în era digitală. Nu mai ține, dar înfurie. Așa cum înfurie și disprețul arătat de Meleșcanu miilor de români care așteptau să voteze la Paris în cozi kilometrice: mergeți la Nancy, e un oraș superb! Un fel de: dacă n-au pâine, să mănânce cozonac! Așa s-a scris istoria.

După primul tur, în care am asistat cu toții neputincioși la fraudele electorale, în al doilea tur ne-am organizat. Centrul pentru Resurse Ci­vice, Eurocivica și alte organizații ne­guver­na­mentale au acreditat sute de observatori peste tot în țară. Expert Forum și Funky Ci­ti­zens, ajutați de voluntari, au organizat un call center la care telefoanele au sunat nonstop pentru a se reclama nereguli de pretutindeni. Facebook-ul a oferit platforma perfectă pen­tru a comunica în timp real cu oamenii care așteptau să voteze la cozi interminabile în stră­inătate și cu cei care aveau probleme în România. Nimic n-a fost ușor, nimic n-a venit de la sine. Inițial, a trebuit să ne luptăm ca să primim un răspuns de la BEC cu privire la po­si­bi­li­tatea de a acredita obser­va­tori noi pentru turul doi. Le­gea era, ca de obicei, am­bi­guă și a fost nevoie de in­ter­venția BEC pentru a lămuri că textul acoperă și procedurile de acre­­ditare între cele două tu­ruri de scrutin. Acreditarea observatorilor a fost pro­blematică în câteva județe – Dâm­bo­vița, Ar­geș, Teleorman, Bacău, Iași. Obser­va­torii pen­tru turul doi se acreditează, conform legii, cu cinci zile înainte de 16 noiembrie. La Dâm­bovița și Argeș a trebuit să ajungem în ins­tanță ca să obținem acreditarea, pentru că bi­rourile electorale județene calculau acest ter­men pe zile lucrătoare, nu pe zile ca­len­da­ristice. La Bacău și Iași s-au stricat faxurile chiar în săptămâna în care se puteau face acre­ditări, iar la Teleorman PSD a contestat toți observatorii vineri seara. Au fost lupte de gherilă juridică, pe care, până la urmă, so­cie­tatea civilă le-a câștigat, dar faptul că s-a în­cercat blocarea observatorilor este în sine un lucru important.

Apoi au început neregulile de la vot: turismul electoral, observatori scoși din secțiile de vo­ta­re, primari hiperactivi, amenințări, urne dis­părute. Toată ziua, observatorii au postat ima­gini cu autoturisme care plimbau votanți de la o secție la alta. Suspiciuni de turism elec­to­ral ne-au fost semnalate la Craiova, Gălbinași (Călărași), Movileni (Olt), Budeni (Giurgiu), Săn­duleni (Bacău), secțiile 257-258 din Me­he­dinți, Gogoșu – sat cu prezență la vot record etc. Observatorii au fost intimidați în Ște­fă­nești (Ilfov), Naipu (Giurgiu), Voluntari (Ilfov). În Colonești (Olt) urna cu voturi a fost luată de o­ parte dintre cei din biroul secției de vo­tare și transportată într-o mașină într-o di­recție necunoscută. La Chiajna și Corbeanca bu­letinele de vot s-au epuizat de mai multe ori pe parcursul zilei, procesul de votare fiind întrerupt aproximativ o oră. Unii observatori au sunat la 112 pentru a arăta că există sus­pi­ciuni de fraudă și, dintre aceștia, unii au fost amendați pentru că și-au exercitat abuziv dreptul de a formula reclamații. Am pregătit mo­dele de contestații în instanță pentru aceste amenzi. Pe tot parcursul zilei am sunat la Ministerul de Interne pentru a cere ajutorul Poliției acolo unde erau probleme în secțiile de votare și trebuie să remarc faptul că răs­punsurile au fost mereu prompte, eficiente și politicoase.

Bătaia de joc majoră a fost în diaspora. Mii de români au așteptat ore în șir să voteze. Unii s-au așezat la coadă cu o seară înainte ca să nu rămână pe dinafară, ca în primul tur. Înar­mați cu periuțe de dinți, ceaiuri calde și nervi de fier, oamenii le-au arătat guvernanților că sunt mai puternici decât ei. Și mai mulți! Deși era posibil să fie mărit numărul secțiilor din străinătate printr-un simplu ordin al mi­nis­trului de Externe, Victor Ponta a hotărât să-și bată joc în continuare de diaspora, bănuind că cei din străinătate nu-l votează pe el. Ro­mânii au călătorit sute de kilometri pe banii lor ca să meargă la vot și să îi arate lui Ponta că nimic nu-i mai puternic decât poporul în­furiat. Spre seară, când devenise clar că este imposibil ca oamenii de la cozile imense să vo­teze până la ora locală 21, opt organizații ne­guvernamentale au cerut aplicarea ar­ti­co­lului 46(2), care a permis continuarea votului după ora 21 pentru cei aflați în incinta secției de votare și la precedentele alegeri. Acolo un­de ambasadorii au avut înțelepciunea ne­ce­sară, ușile ambasadelor s-au deschis, românii au fost poftiți în curtea ambasadei, ușile s-au închis apoi și votul a continuat normal și du­pă ora 21. Știm că s-a întâmplat asta la Bru­xelles, la Barcelona, la Stuttgart, la Hamburg și la Strasbourg. La Torino şi la Paris, românii aflați la coadă pentru a vota au avut parte de gaze lacrimogene și de îmbrânceli din partea poliției locale.

În primul tur de scrutin investigațiile jur­na­lis­tice au arătat că intervenția poliției în afara ță­rii a fost precedată de o solicitare în acest sens din partea reprezentanților statului ro­mân. Cel mai probabil, în al doilea tur a fost la fel. Lucrurile nu vor rămâne așa: pentru fie­care român agresat, pentru fiecare român că­ruia i s-a restricționat dreptul la vot cineva tre­­buie să plătească. Îi vom ajuta pe toți cei ca­re vor să se plângă să se descurce în hă­ți­șul legal. Doar când statul își respectă ce­tă­țe­nii putem vorbi de o democrație consolidată!