Mită record în justiția română: 1 milion de euro!

Judecătoarea Veronica Cîrstoiu de la Curtea de Apel Bucureşti şi fiul acesteia au primit mandate de arestare preventivă pentru 29 de zile, acuzaţi că au primit peste un milion de euro pentru soluţii favorabile în procese.

Partea bună a poveștii este că judecătoarea Cîrstoiu de la Curtea de Apel București a fost arestată de către DNA împreună cu fiul său, care îi era complice. Așadar, anticorpii sis­te­mului funcționează, pro­cu­ro­rii lucrează, iar judecătorii nu au clemență atunci când es­te vorba despre colegii lor. CSM a avizat rapid cererea de ares­tare formulată de DNA, com­portându-se exact așa cum ar trebui să se comporte un Consiliu Judiciar responsabil: nu a protejat merele putrede din sistem. Din acest punct de vedere, România se apropie cu pași hotărâți de normalitate, de ceea ce așteptăm de la un sis­tem judiciar credibil și responsabil. Partea proas­tă este că în România anului 2013 încă se vând pe bani unele decizii judecătorești. Între jude­că­toarea Cîrstoiu și politicienii care fură din bu­getul statului nu există nicio diferență – dis­prețul suveran pe care ambii îl arată pen­tru cetățenii care i-au învestit cu încredere și pentru funcțiile pe care le ocupă în aparatul sta­tal este trăsătura de caracter care îi leagă.

Emoția stârnită în societatea românească de acest caz se explică prin faptul că nedreptățile reale sau închipuite generate de sistemul judi­ciar găsesc astăzi o explicație generală în min­tea multora: corupția. Ca și în cazul Voicu, ve­dem în ultimele dosare instrumentate de DNA cu judecătoare de la Tribunalul București și de la Curtea de Apel București o caracatiță oribilă a relațiilor prin care se rezolvă orice. Condamnați definitiv scapă de pedeapsă, criminali pe­ri­culoși și implicați în crima or­ganizată sunt puși în liber­ta­te. Totul, prin soluții bizare care neagă legea și practica ÎCCJ, soluții care generează șuvoaie de comentarii re­vol­tate în presă, dar împotriva cărora nu se mai poate face de cele mai multe ori nimic. Șpaga e pe măsură – astăzi procurorii DNA spun că mita luată de judecătoarea Cîrstoiu în mai multe dosare se ridică la 1 milion de euro, milion pe care aceasta îl împărțea cu di­feriți colegi care o ajutau să obțină fabu­loa­sele rezultate pe care le promitea clienților.

De observat că în acest caz judecătoarea lucrează cu propriul fiu ca intermediar. Ve­dem aici același mod de gândire ca și la po­li­ticienii care își conduc afacerile prin inter­me­diul copiilor, iar dacă aceștia sunt chemați să dea explicații în fața procurorilor, acuză ata­curile nedrepte împotriva familiilor lor.

Mulți se întreabă de ce nu se opresc acești oa­meni din luat șpagă după ce obțin un nivel fi­nanciar confortabil. O simplă lectură a de­cla­rației de avere a doamnei judecător ne arată că șpaga nu era deloc o chestiune de su­pra­viețuire. Dimpotrivă, atât ea, cât și colegele ei de la Tribunal arestate acum câteva săp­tă­mâni aveau o situație materială de invidiat. Și atunci cum se explică persistența în com­por­tamentul infracțional, mai ales în contextul în care numele judecătoarei Cîrstoiu apăruse în discuțiile purtate de judecătoarele de la Tri­bu­nal proaspăt arestate pentru corupție? Eu cred că explicația nu ține doar de lăcomie. Cred că, după ce devii parte a unei rețele de corupție judiciară, e foarte greu să te mai oprești. Probabil că presiunea e imensă, pen­tru că pentru fiecare om care are probleme cu justiția problema lui e cea mai gravă și este esențial să o rezolve, indiferent de cos­turi și de consecințe. Iar insistența crește pro­porțional cu riscurile presupuse de procedurile judiciare – care în penal înseamnă ani grei de pușcărie și, eventual, confiscarea averii.

Să ne amintim doar de cazul Dinel Staicu, care a devalizat BIR – cel pe care jude­că­toa­rea Cîrstoiu împreună cu colegele sale de complet l-au scăpat de pușcărie. Domnul Stai­cu a fugit cât a putut de justiție, inclusiv schimbându-și numele și părăsind țara atunci când și-a dat seama că va fi condamnat. A fost nevoie de punerea în mișcare a unui în­treg angrenaj juridico-polițienesc pentru ca acesta să fie extrădat, adus în țară și apoi încar­cerat. Staicu a formulat o contestație în anulare cerând invalidarea deciziei de con­dam­nare la 7 ani de pușcărie. Completul de la Curtea de Apel București a admis această contestație, motivând că exista o soluție an­terioară pronunțată de Curtea de Apel Craiova care respingea o plângere a unui cetățean îm­potriva unei soluții de netrimitere în judecată adoptată de procurori față de Dinel Staicu. După administrarea de probatoriu supli­men­tar, procurorii au decis că soluția de ne­tri­mitere în judecată nu era cea corectă și au formulat rechizitoriul, iar în dosar s-a pro­nunțat o condamnare definitivă. ÎCCJ, într-un recurs în interesul legii, a explicat că hotă­rârile judecătorești pronunțate cu privire la soluțiile de netrimitere în judecată nu au autoritate de lucru judecat și nu pot fi avute în vedere în căile extraordinare de atac. Ne­so­cotind această decizie a ÎCCJ, completul din care a făcut parte judecătoarea Cîrstoiu a anu­lat decizia definitivă de condamnare a lui Dinel Staicu, motivând că aceasta contra­ve­nea soluției pronunțate anterior care confirma decizia inițială a procurorilor, de netrimitere în judecată. Dacă atunci cei care le apărau pe judecătoare susțineau argumentul ignoranței, iată că acum avem un răspuns mult mai cre­dibil pentru această soluție scandaloasă: co­rupția! //