De același autor
Domeniul achizițiilor publice este strict reglementat pe plan european și deciziile Curții de Justiție a Uniunii Europene au relevanță practică în fiecare stat membru. Din păcate, cunoașterea jurisprudenței europene la nivelul autorităților contractante este modestă.
Ministerul Finanțelor Publice a publicat la sfârșitul lui iulie spre consultare noile proiecte de lege privind achizițiile publice. Inițial, termenul pentru formularea observațiilor era de zece zile, dar reacția societății civile – Expert Forum, Freedom House și CRPE –, precum și cea a mediului de afaceri – AmCham – a convins guvernul că este nerezonabil ca o reglementare atât de importantă să fie discutată pe fugă în toiul verii. Termenul pentru primirea comentariilor a fost prelungit până la data de 31 august, iar Expert Forum și Freedom House organizează o dezbatere publică pe această temă în perioada 24-25 august la București. Comentariile colectate în cadrul acestei dezbateri vor fi transmise inițiatorilor. În toamnă, proiectele de lege vor ajunge în parlament, urmând să intre în vigoare în 2016. Complexitatea schimbărilor va genera în mod inerent dificultăți de adaptare atât în sectorul public, cât și în cel privat. Este esențial ca, imediat după intrarea în vigoare a noilor texte, să apară ghiduri și metodologii care să ușureze procesul de adaptare.
Noul cadru normativ transpune directivele europene privind achizițiile publice care urmăresc, în principiu, să asigure eficiența utilizării banilor publici și, în același timp, să permită autorităților contractante să adapteze procedurile de achiziții propriilor nevoi. Cadrul legal anterior a fost adesea criticat pentru rigiditate și pentru că el constrângea excesiv relațiile economice între mediul privat și stat. Adesea, achiziționarea de bunuri și servicii de proastă calitate a fost pusă pe seama așa-zisei obligații de a utiliza drept criteriu de selecție a ofertei câștigătoare prețul cel mai mic. Noile directive mută accentul în selecție de la prețul cel mai mic la oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere tehnico-economic. De fapt, posibilitatea autorităților contractante de a opta pentru acest criteriu exista și în contextul legislație actuale, însă, în practică, cel mai mic preț era criteriul preferat, pentru că oferea o mai mare obiectivitate în evaluarea ofertelor. Autoritățile contractante au ezitat mereu în a defini criteriile de calitate și de eficiență economică din teama ca aceste opţiuni de oportunitate administrativă să atragă o eventuală răspundere contravențională sau penală pentru șefii respectivelor instituții. După intrarea în vigoare a noului cadru normativ, va fi esențial ca autoritățile contractante să poată beneficia de asistență în definirea criteriilor de selecție, mai ales în condițiile în care, pentru anumite tipuri de contracte, prețul cel mai mic este exclus ca principiu de selecție. Acestea sunt contractele care privesc serviciile intelectuale sau cele în cadrul cărora aspectede de inovare sau de mediu sunt importante. Este vorba, așadar, despre domenii în care folosirea banilor publici a generat semne de întrebare importante, iar uneori chiar dosare penale, astfel încât este ușor de anticipat cât de dificilă va fi în practică adaptarea la noua regulă.
Noutăți apar și în privința subcontractanților – aceștia vor trebui incluși în documentația depusă pentru a se putea verifica eventualele conflicte de interese. ANI dezvoltă un sistem de identificare a posibilelor conflicte de interese în timp real în procedurile de achiziții și va transmite avertismente de integritate către autoritatea contractantă, atunci când identifică probleme. Autoritatea contractantă trebuie să ia măsuri de înlăturare a conflictului de interese și să le comunice atât către ANI, cât și către ANAP (Agenția Națională pentru Achiziții Publice). Doar în ultimă instanță procedura de achiziție publică va fi blocată din cauza conflictelor de interese, accentul fiind pus pe încercarea de a le preveni.
De asemenea, pentru că în practică au existat situații în care subcontractanții nu au fost plătiți la timp de către contractantul principal, noile legi introduc posibilitatea plăților directe făcute de autoritatea contractantă către subcontractanți. Firește, acest mecanism de plată este disponibil doar pentru subcontractanții care solicită acest lucru în mod expres. Se evită astfel dificultățile apărute în practică în anumite sectoare economice în care companii importante au probleme penale sau fiscale care duc la blocarea fondurilor și la neplata datoriilor către furnizori, deși aceștia și-au îndeplinit obligațiile contractuale.
O altă idee nouă luată în calcul de România este utilizarea unor liste de operatori economici certificați pentru anumite sectoare de activitate. Se pare că primul sector pilot va fi cel de lucrări de infrastructură. Este esențial ca procesul de certificare să nu echivaleze, de fapt, cu o restrângere nepermisă a pieței operatorilor economici care au acces la acest tip de contracte și este ușor de anticipat că discuțiile pe această temă nu vor fi deloc facile.
Domeniul achizițiilor publice este strict reglementat pe plan european și deciziile Curții de Justiție a Uniunii Europene au relevanță practică în fiecare stat membru. Din păcate, cunoașterea jurisprudenței europene la nivelul autorităților contractante este modestă. Strategia națională în domeniul achizițiilor publice propune construirea unei baze de date care să cuprindă jurisprudența relevantă. Din păcate, limbajul tehnic și amploarea argumentației juridice utilizate în aceste decizii fac dificilă înțelegerea lor de către publicul larg. Este nevoie de îndrumare practice care să traducă în limbajul obișnuit cele mai importante hotărâri care au impact asupra felului în care trebuie să se desfășoare achizițiile publice.
