Sunt pregătite Curțile de Apel să înlocuiască ÎCCJ?

De integritatea judecătorilor de la Curțile de Apel va depinde în mod esențial credibilitatea justiției în viitorii ani.

În februarie 2014, premierul Ponta a decis să ignore avertismentele primite din partea celor mai înalți reprezentanți ai sistemului judiciar, din partea societății civile și a Comisiei Eu­ropene și să permită intrarea în vigoare a noilor coduri, fă­ră a rezolva problemele care fuseseră deja identificate de către specialiști. Urmările nu au întârziat să apară: haos în sistemul judiciar, generat de interpretările diferite ale apli­cării principiului legii penale mai favorabile, și o sume­denie de dosare închise ca ur­mare a intervenirii prescrip­ției (mai ales cu privire la infracțiunile îm­potriva patrimoniului, unde pedepsele au scă­zut semnificativ). Refuzul de a introduce în Codul Penal o normă clară care să re­gle­men­teze modalitatea în care se aplică principiul le­gii penale mai favorabile a generat hotărâri con­tradictorii în sistemul judiciar, care au cul­minat cu deciziile ÎCCJ și CCR în această ma­terie. Au trecut mai bine de patru luni de la in­trarea în vigoare a codurilor până când aceas­tă chestiune esențială să fie tranșată de­finitiv de CCR. Pedepsele extrem de mici pen­tru infracțiunile contra patrimoniului au fost criticate înainte de intrarea în vigoare a co­durilor, inclusiv prin vocea președintei ÎCCJ, ca­re solicita creșterea aces­to­ra, măcar atunci când preju­di­ciile generate sunt foarte mari. Și această cerere a fost ig­norată, astfel încât multe do­sare vizând eventuale fraude de milioane de euro s-au în­chis definitiv.

Problemele create de apli­ca­rea noilor coduri nu se opresc aici. Sunt soluții contradictorii în practică – inclusiv în ace­eași instanță –, la întrebări referitoare la res­pectarea dreptului la apărare, la mecanismul care trebuie folosit pentru accesarea datelor financiare ale persoanelor investigate – esen­țiale în orice investigație financiară –, la inter­ceptarea comunicațiilor etc. Inexactitățile și con­tradicțiile existente în articolele noilor co­duri produc vulnerabilități în dosarele penale instrumentate, pentru că procurorii și jude­că­torii care autorizează anumite măsuri inves­tigative nu au cum să anticipeze interpretarea pe care o vor da judecătorii care vor judeca fon­dul dosarului sau și cei care vor judeca eventualul apel. Legea de punere în aplicare a codurilor, adoptată de parlament pe fugă în vara anului 2013, este cea care a generat con­fuzie în cele mai multe dintre cazuri. Ea diferă semnificativ de varianta care a plecat de la Ministerul Justiției, arătându-ne încă o dată că parlamentul acționează ca un factor dis­tructiv, și nu ca unul constructiv.

Alte probleme țin pur și simplu de inadaptarea mecanismelor introduse de noile coduri la rea­li­tățile românești. S-a introdus, de exemplu, arestul la domiciliu ca măsură preventivă, fă­ră ca acest text să fie acompaniat de măsuri de implementare. Brățările electronice pentru monitorizare (care conform legii vor fi purtate doar de către persoanele care acceptă acest lucru?!) nu au fost încă achiziționate de statul român, așa că respectarea interdicțiilor im­pu­se de judecători se asigură astăzi de către po­lițiști plasați în fața locuinței celui arestat. Es­te lesne de înțeles frustrarea resimțită de lu­crătorii de poliție care, în loc să prindă in­frac­tori, se văd obligați să păzească arestații la do­­miciliu. Tot lesne de înțeles este și că, atunci când măsura aceasta privește oameni im­portanți la nivel central și local, eficiența su­pravegherii efectuate de poliție este dis­cu­tabilă. Și pentru ca tabloul să fie complet, pe­rioada arestului la domiciliu se scade din even­tuala pedeapsă aplicată la finalul pr­o­cesului penal. DNA a ridicat deja în instanță o excepție de neconstituționalitate referitoare la arestul la domiciliu.

O altă schimbare profundă introdusă de noile coduri este eliminarea unei căi ordinare de atac (recursul), care devine o cale extra­ordi­nară de atac. Asta înseamnă că majoritatea dosarelor importante se vor finaliza la Curțile de Apel, nu la ÎCCJ ca până acum. Așadar, de integritatea judecătorilor de la Curțile de Apel va depinde în mod esențial credibilitatea jus­tiției în viitorii ani. Ultimele scandaluri care au avut ca protagoniști tocmai judecători de la aceste instanțe și care au devoalat adevărate rețele de corupție judiciară în care erau im­plicați judecători de la instanțele inferioare sau avocați îngrijorează. Am văzut, în ultimii ani, oameni importanți fugind de ÎCCJ și sanc­țiuni dure aplicate de ÎCCJ celor pe care i-a judecat. Sunt pregătite Curțile de Apel să în­locuiască ÎCCJ? //