De același autor
E de preferat un minim examen de conștiință înainte de-a începe exercițiile.)
Tehnica nr. 1: am și eu ceva de spus. Se alege un subiect fierbinte, mult disputat și discutat, rulat în permanență pe prompterele știriștilor, pe burtierele cu breaking news, în emisiuni de tot felul, ba, dacă se poate, și pe pancarte-n piețele marilor orașe, la mitinguri. Și ce dacă nu te pricepi, și ce dacă n-ai nici o competență pe subiectul cu pricina?! Să vorbească Ion, că și el e om! De ce n-ar conta și părearea lui, adică a ta? Nu în sine, ci pentru CV-ul tău, pentru numărul de like-uri, share-uri, follow-uri. Ca să te știe lumea, cât mai multă lume, toată lumea!
Tehnica nr. 2: a demolatorului. Se alege un autor consacrat, contemporan, figură publică de notorietate. Și se spune despre cărțile lui că sunt, de fapt, maculatură. Această tehnică, în funcție de ”publicul targetat”, permite și variațiuni stilistice, dezinhibări de vocabular: nu te limitezi să spui, cenușiu, că respectivul roman e, de fapt, un roman ilizibil, spui, colorat, că nu face doi bani, că e sh**, că suc***…
Tehnica nr. 3: calomniați, calomniați… Înrudită cu tehnica nr. 2, tehnica nr. 3 trece de la opera autorului la persoana lui. Odată făcută alegerea, începi treaba: inventezi o poveste sau, dacă n-ai timp/talent pentru una nouă, colportezi vreo minciună gata facută. Te asiguri mai întâi că pârtia știrilor e cât de cât liberă, neocupată de decolteul prea adânc al unei urmărite penal, de rochia prea scurtă a „primei doamne”, de bețișorul prea ascuțit pentru urechi prezidențiale. În acest caz, ratingul maxim e garantat, și câteva site-uri, televiziuni, bloggeri mereu în alertă vor rostogoli bulgărașul minciunii tale, având desigur grijă să-l transforme în avalanșă, cu ajutorul câtorva cuvinte magice: Scandal uriaș, Știre bombă, Incredibil, Incendiar…
Tehnica nr. 4: a felinarului. Nu se alege nici subiectul, nici opera, nici omul. Se aleg niște cuvinte tari, din acelea care, deși se pronunță în general cu lumina stinsă, adună tot felul de insecte în jurul lor, întocmai ca felinarele. Un amestec cotropitor de substantive în p și verbe în f, cât mai multe, 50, 100, 1000 de umbre ale lui f și p, ingrediente care pot îmbăta ușor pe mulți. Paradoxal, deși alcoolul tare lipsește, cocktailul își face efectul, ba și mahmureala e pe măsură. Sfat suplimentar: nu subestimați nevoia mulțimilor de-a se-mbăta cu apă chioară.
Tehnica nr. 5: a șarpelui încălzit la sân. Avertisment: presupune un pic de răbdare, stăpânire de sine. Se alege un maestru (acesta cât mai vizibil, desigur). Se stă în umbra lui, se învață de la el, se practică admirația, recunoștința, se face orice pentru a câștiga încrederea, dar și o parte măcar din capitalul de relații și de imagine. O dată sacii aceștia urcați în căruța personală, se iau hățurile propriului destin în mâini și se pleacă la drum, cu un stânga-mprejur cât mai zgomotos (câteva articole, câteva înjurături, revelația unei deziluzii târzii, un șir de conferințe, interviuri etc.).
Tehnica nr. 6: a conspiraționistului. Se aleg lucrurile care, într-un fel sau altul, privesc pe foarte mulți oameni și se explică lung – și cât mai întortocheat – că altceva, și mai cu seamă altcineva se află în spatele acelor fapte, întâmplări, realități. Că ce-am văzut noi la lumina zilei e pură părelnicie, adevărul (hidos și vast) stă ascuns în adâncuri, păzit cu strășnicie de niște oameni răi, puși pe mințit toată omenirea. Paleta e foarte largă și, dacă aveți determinare și o cât de cât bună mânuire a cuvintelor, puteți rămâne la această tehnică toată viața. De la primul zbor pe Lună la campionatul mondial de fotbal, de la fabricile de alimente (dacă ați ști voi ce mâncați!), pașapoartele electronice, codul de bare de pe doza de bere, la turnurile gemene și alegerile din America, încălzirea globală, schițele lui da Vinci, nașterea lui Isus ori criza din Grecia, subiectele sunt câtă frunză și iarbă.
Tehnica nr. 7: marketing mix. Se folosesc toate tehnicile de mai sus, se adaugă oricare altele din cele uitate aici (amintim, în fugă doar, tehnica liber-schimbistului, tehnica Gică-contra, tehnica trouble-fête sau a scandalagiului de serviciu, tehnica patriotului naționale, tehnica non-confomistului sau a chiloților trași peste pantaloni, tehnica dincotro bate vântul corect politic). Se folosesc deodată sau pe rând, în episoade bine calculate, la intervale de timp conforme sezonului de afirmare. În extra-sezon, nu se stă degeaba, ci se adună muniție, se scanează teritoriul, se țese camuflajul.
Tehnica numărul 8: a nostalgiei și-a plângerii de mila omului năpăstuit. (Atenție: e important să nu te inhibe faptul că faci asta la un post TV care te plătește cu mii de euro pe lună.) Uiți că ești primul beneficiar al dispariției comunismului. Dă bine să verși o lacrimă pe mormântul lui. Ce vremuri! Primeai casă, aveai slujba asigurată, te trimitea Partidul la mare… Fă-te cunoscut înjurând aprig capitalismul și băncile! Fă-te purtătorul de cuvânt al celor mulți și oropsiți. E o rețetă verificată de când lumea.
Notă – Față de celelalte tehnici, aceasta, pe lângă faptul că te face cunoscut, îți dă și un nimb de noblețe, care, cu vremea, începe să te înduioșeze chiar pe tine.
Bonus: Tehnica-limită (totul sau nimic). La nevoie (adică atunci când nevoia de-a te ști lumea, cât mai multă lume, toată lumea, e încă dureros de mare și devine insuportabilă), se alege propria persoană și se transformă ea în știre- bombă, deci aducătoare de faimă. De exemplu, te sinucizi în direct, te-arunci de la un balcon vizibil, faci greva foamei în direct, regizând totul cu grijă și trimițând newsletterele aferente, conform unui calendar eficient. Da, decât viu și neștiut, mai bine mort și cunoscut. Important e să ieși din viață lăsând o urmă, important e să se poată povesti nepoților că ai fost Cineva.
Sfat suplimentar: verifică grila de programe a televiziunilor, ca să poți evita suprapuneri cu alte evenimente majore, și consultă ultimele statistici privitoare la orele de trafic maxim pe facebook.
PS (actualizare 2015) Ca să te faci cunoscut sau iubit, nu mai e rentabil să-l înjuri pe Băsescu.
