De același autor
Aș fi zis că, vorba lui Andrei Pleșu, în sfârșit ne putem vedea cuviincios de treabă. Și câte nu sunt de făcut?! Manuscrise care așteaptă să fie citite, cărți care trebuie lansate, câteva târguri care bat la ușă, cataloage neîncepute, răspunsuri amânate, negocieri lăsate în aer…
Da, era cât pe ce să pot să mă-ntorc la toate cele care-mi plac. Cât pe ce. Dl Manolescu a spus că vrea pace (fără să ne-ajute să pricepem de ce-a vrut mai întâi război, passons), dl Dobrinescu, din aprig susținător al lozincii ”Vă iau un leu pentru USR-eu”, a mărturisit că vrea să fie el primul în lupta pentru reducerea TVA la carte, dl Caramitru, la capătul unui monolog splendid – a fi sau a nu fi bugetar – a înțeles care alegere e mai bună, dl Știrbu, președintele Comisiei pentru cultură din Camera Deputaților, a declarat, cel dintâi de altfel, că nimic nu se schimbă. Și iată că, întrerupând o silenzio stampa care s-ar fi cuvenit să fie mult mai lungă, dl Varujan Vosganian strică armonia și-așa abia înfiripată și găsește că – scriitor, vicepreședinte USR și (fost) ministru al economiei fiind – e chemat să risipească iluzia acestui echilibru fragil al promisiunilor. O face acceptând un interviu (ziarul Ring).
Deopotrivă scriitor, cercetător, economist, senator, ministru al finațelor, apoi al economiei în guvernele Tăriceanu și Ponta, CPUN-ist, PAR-ist, UFD-ist, PNL-ist, recent imunizat și demisionat, dl Varujan Vosganian pare să nu mai știe nici el cine e, iar noi sfârșim, la rândul nostru, în imposibilitatea de a ști cu care dintre identitățile lui avem de-a face. Am ales una dintre ele, cea de om politic care s-a ocupat de bani (economie-buget-finanțe), și m-am dus în pagina oficială care prezintă declarația de avere a dlui Vosganian. Vă rog să mă credeți, în cazul politicienilor noștri, declarațiile de avere fac mai mult decât orice CV. Iată un ”citat” din această declarație (15 iunie 2012):
Lăsăm deoparte și banii primiți ca senator (plătiți, să nu uităm, de noi și în mod sigur nu pentru un proiect de lege care să ne învrăjbească pe toți cu toți), și veniturile rezultate din activitatea de cercetător (cercetător? Dar când, cu atâtea ore petrecute la Senat, la ministere, la uniuni, la Cartea șoaptelor?), și plata calității de președinte al Uniunii Armenilor (eram convinsă că ați asumat această funcție fără vreun fel de pretenție financiară). Și ne oprim la cei 53.562 de lei încasați ca președinte al ”Unuinii” Scriitorilor din România, singurii care ne interesează aici. Așadar, un ”salariu” – sau o „indemnizație”, cum putem s-o numim mai pudic, deși banii sunt aceiași – de peste 10.000 de euro pe an sau, ca să ne fie mai ușor la toți, de circa 1.000 de euro pe lună. Poate că meritele dlui Vosganian ca vicepreședinte al USR sunt foarte mari și justifică acești bani. Dar să fie oare meritele acestea, în fiecare lună, de vreo patru ori mai mari decât meritele unui medic care ține viața unui om în mâini? Ori ale unui profesor? Ori ale încă atâtor categorii profesionale pe care stă țara asta, că tot a vorbit dl Caramitru așa de frumos în numele breslelor?
Dacă dl Vosganian ar fi fost vicepreședintele unei multinaționale sau al unei firme, banii astfel câștigați de domnia sa nu m-ar fi interesat defel. Or, nu așa stau lucrurile, pentru că dl Vosganian nu e plătit din banii care rezultă din buna administrare a unui business, ci din banii care ies din buzunarele statului și ale cititorului plătitor de timbru. (Confruntat cu acest nefericit adevăr fiscal privitor la vicepreședintele uniunii pe care o conduce, dl Manolescu a căutat să ne liniștească: asta era cândva, demult, în… 2012, și era indemnizație, nu salariu![1] Păi, și timbrul literar era în 2012, și chiar nu vreau să calculăm acum cât din timbrul literar s-a dus, ani la rând, în statele de plată ale dlui Vosganian. Însă e imposibil să nu-ți pui întrebarea cât din înverșunarea de a modifica legea timbrului literar are legătură cu indemnizația primită de la USR sau cu calitatea de membru al USR a celuilalt inițiator, deputatul Traian Dobrinescu.)
Sunt foarte necăjită că dl Vosganian nu simte cât de potrivit ar fi ca, în momentul de față, să-și vadă de problemele mai importante din viața lui. N-ar fi oare mai cuminte ca deocamdată să-și gestioneze și proaspăt vărsatele lacrimi la tribuna Parlamentului, și conflictele de interese care se-ncăpățânează să tragă la el, și șoaptele care au inceput să circule despre Cartea șoaptelor? Aș merge până acolo încât i-aș sugera dlui Vosganian câteva lucruri de care, cred eu, ar fi spre folosul său să țină cont: Domnule Varujan Vosganian, până când nu veți învăța câteva definiții elementare, vă sugerez să nu vă mai ocupați de nici unul dintre lucrurile de care, conform declarației de avere, rezultă că v-ați ocupat. Feriți-vă de provocări! Nu dați interviuri aiurea.. Pentru început, lămuriți-vă ce înseamnă următoarele cuvinte sau expresii: evaziune fiscală, conflict de interese, buget și bugetar, taxă, utilitate publică, proprietate intelectuală, rewriting și ghost writer, drepturi de autor, ANAF, Gardă Financiară. Veți afla astfel, printre altele, cel puțin două lucruri elementare:
- Că evaziunea fiscală privește sustragerea de la plata impozitelor și taxelor datorate bugetelor de stat, și nu unei asociații private;
- Că un ministru de finanțe nu poate utiliza Garda Financiară [2] pentru a-și regla conturile cu editurile în relația cu o Uniune al cărei vicepreședinte este. [3]
O dată rezolvate aceste cunoștințe de alfabet financiar, mergem mai departe, poate chiar până la a discuta despre taxa pe citit, despre cine și cum face propuneri pentru Nobel sau despre cum se scriu cărțile premiate. Deocamdată, vă propun să ne vedem de alte lucruri.
NOTE_______________
1. În recenta emisiune de la Realitatea TV, dl Manolescu a încercat o vreme să conteste vehement că ați luat bani pentru funcția de la Uniune. Ca să trașăm chestiunea, să vedem ce scrie în Statutul acestei asociați de scriitori: „Art. 30: Președintele, Prim-vicepreședintele și Vicepreședintele U.S.R., la fel și Directorul de Programe Interne, Directorul de Programe Externe, Directorul de Imagine, Directorul Economic, Directorul Administrativ primesc salarii sau indemnizații lunare, într-un cuantum aprobat de CD, în funcție de buget.”
Tot pe dl Manolescu l-am auzit spunând că, dacă se desființează taxa pe timbru, USR dispare. Ceea ce-nseamnă, implicit, o recunoaștere a faptului că salariile stafului Uniunii dumneavoastră le încasați din taxa de timbru, deci de la cititor. Cum să nu te întrebi atunci de a cui grijă plângeți: de grija membrilor USR? Sau de cea a salariilor stafului său?
2. citat din Ring: ”Când am devenit ministrul finanţelor şi am văzut că în 2008 iarăşi începe să scadă colectarea, am rugat Garda Financiară: „Dom’le, evaziunea e foarte mare pe timbru!”. Chiar dacă suma timbrului e mică, pentru că timbrul, dacă îl iei sută la sută, e cam 500.000 de euro. Şi atunci Garda Financiară s-a dus la editurile mari.”
3. Gabriel Liiceanu susține că, atunci când v-a întrebat de ce ați trimis, cu titlu punitiv, Garda Financiară mai întâi la Humanitas, i-ați răspuns cinic și imperial: ”Eu v-am trimis-o, eu v-am retras-o”.
Articol publicat de contributors.ro
