2014 a fost anul trucurilor fiscale, 2015 rămâne în ceaţă

Transparenţă, predictibilitate şi stabilitate – acestea sunt cele trei dimenisuni ale spaţiului de manevră al unei guvernări responsabile şi eficiente.

„Bugetul de stat va fi gata până vineri şi este posibil să avem parte şi de o relaxare fiscală”, promitea, hazardant, ministrul delegat Darius Vâlcov. Iată, vi­nerea invocată a trecut şi bugetul anului 2015 ră­mâne un mister absolut, acoperit, aşa, pentru ne­iniţiaţi, de o co­regrafie necon­vingătoare. Glasuri răzleţe dinspre Apolodor 17, cartierul general al Ministerului Fi­nan­ţelor, transmit asigurări că nu se schimbă nimic în fiscalitate. Cota unică rămâne pe loc, acciza la fel, la TVA s-ar încerca nişte scăderi, dar, vai!, vine Fondul Monetar Internaţional (FMI) şi ne strânge mâna în menghina deficitului fiscal. Noi am vrea să scădem TVA-ul, dar nu ne lasă ăştia. În esenţă, cam acesta pare a fi scenariul: planul bugetului de stat pentru 2015 este schiţat, cu relele sale, dar este ţinut la secret, urmând ca şocurile deza­măgirii să fie încasate de FMI, căruia i se va atribui, din nou, rolul de satrap fiscal.

Exerciţiu de sacrificiu

Dar ignorarea acestor principii de transparenţă, predictibilitate şi stabilitate, pe care se fun­da­mentează relaţia dintre stat şi economie şi, în ultimă instanţă, între stat şi contribuabili, nu este singura problemă a guver­nan­ţi­lor. O privire aruncată către con­turile ţării nelinişteşte: avem în­casări mai mici decât pre­vi­ziu­ni­le iniţiale pe care s-a construit bu­getul de stat şi, cu toate astea, apare un excedent bugetar, deci am cheltuit mai puţin decât ne-am propus. Am sacrificat în acest exerciţiu bugetar ceva sau am economisit nişte bani? De fapt, am sacrificat investiţiile, mai ales cele care cofinanţau fondurile europene, valuta aia gratis care intra în economie. Potrivit datelor afişate de Fi­nanţe, în primele zece luni ale anului sumele cheltuite pentru proiectele cu finanţare ne­ram­bursabilă au scăzut cu 827 mi­lioane de lei, adică cu 8,1% faţă de anul trecut pe vremea asta, iar chel­tuielile afe­rente programelor cu finanţare ne­ram­bursabilă sunt aproape cu ju­mătate mai mici (-41,5%) decât în aceeaşi perioadă din 2013! Oricum am explica asta, că e bine, deoarece ar fi îngheţat sângele în hoţi şi n-au avut cu­rajul să risipească banii de teama procurorilor de la DNA, nu pu­tem ignora dezastrul, lipsa de co­erenţă a politicilor publice şi in­capacitatea guvernanţilor de a înţelege ce se întâmplă şi de a şti ce trebuie făcut. Faptul că mi­li­arde de euro gratis nu sunt fo­losite în economia românească pentru a construi infrastructură, a crea locuri de muncă şi a mări salariile este un eşec înfricoşător.

Însă plusul de bani este pre­zen­tat ca un succes, care ar putea duce la o ultimă redistribuire a sumelor necheltuite. Totuşi, ex­cedentul bugetar poate fi ex­pli­cat şi prin unele venituri ex­cep­ţionale, cum ar fi certificatele verzi sau plăţii celei de-a doua tranşe a impozitului pe cons­trucţii speciale. În septembrie, persoanele fizice au achitat im­pozitele pe proprietate aferente acestui an, pentru a evita plata unor penalizări de întârziere.

Dar, aşa cum observă eco­no­miş­tii de la Erste Bank, sumele în­casate în plus de către ad­mi­nis­traţiile locale din acest im­pozit pe proprietate „nu s-au regăsit în investiţii. Dacă nu ar fi fost creşterea puternică a ac­cizelor şi noul impozit pe pro­prietate aplicat companiilor, ve­niturile la buget în primele no­uă luni ar fi fost mai mici cu 3 miliarde lei. Diferenţa acoperă în mare măsură cele 3,2 mi­liarde lei reprezentând ma­jo­rarea pe primele nouă luni a cheltuielilor cu personalul, cu pensiile, indemnizaţiile de creş­tere a copilului sau cele acor­date persoanelor cu diza­bi­lităţi”.

Există şi explicaţii şoptite de di­verşi iniţiaţi: excedentul bugetar s-ar datora şi îngheţării plăţii facturilor către firmele care au prestat servicii sau au livrat măr­furi autorităţilor locale sau di­ver­selor agenţii ale statului. Mane­vra se bizuia pe speranţa că lu­crurile se vor lămuri după ale­geri, probabil prin scăderea pre­siunii asupra corupţiei. Dacă lu­crurile stau aşa, atunci bugetul anului viitor va fi strivit sub po­vara arieratelor, acele datorii ale statului faţă de diverşii săi fur­nizori.

Haosul fiscal și excedentul bugetar

În esenţă, am fost martorii şi vic­timele unui haos al finanţelor publice, ai unei viziuni aproape speculative asupra fiscalităţii, cu taxe contorsionate, care au co­coşat afacerile, cum ar fi acciza, sau cu biruri aiuritoare, aplicate brutal, fără un efort de estimare inteligentă şi pragmatică a efec­telor, cum a fost controversata taxă pe stâlp. Este evidentă in­capacitatea de a cheltui banii europeni, în ciuda unei retorici abundente dinspre ministerul creat în acest scop. Ambele ar­tificii bugetare au avut un efect de bumerang asupra economiei şi chiar asupra încasărilor bu­ge­tare. Joaca de-a calculul accizei a dus la scăderea consumului de carburanţi cu peste 16% în pri­mele nouă luni ale anului, de­oarece populaţia şi-a tăiat chel­tuielile, iar transportatorii şi-au făcut plinul prin Bulgaria sau Ungaria, evitând pompele ţării. Economia românească n-a putut deci beneficia de o perioadă de scădere masivă a costului pe­tro­lului, din cauza unei fiscalităţi brutale. Această acciză ustu­ră­toare a penalizat atât încasările din TVA, deoarece a scăzut con­sumul, cât şi profitul firmelor. Ta­xa pe stâlp a ros profiturile companiilor, dar, mai grav, le-a dat peste cap planurile de in­vestiţii. De altfel, taxa pe cons­trucţiile speciale nu a fost altceva decât un bir pe investiţii, care a sfârşit prin a le inhiba.

În loc să născocească noi poveri şi să pervertească noţiunea de acciză, Finanţele ar fi trebuit să-şi pună ordine în propria grădină, adică să îmbunătăţească nivelul de colectare a veniturilor. „Colectăm numai ju­mă­tate din ceea ce ar trebui să colectăm la TVA. Româ­nia arată ca o ţară care nu e guvernată. Este o ci­fră catastrofală, este tragic să colectezi numai jumătate din TVA. Dacă vrem să găsim cau­zele, discutăm în primul rând de corupţie - organisme ale sta­tului care au atribuţii de colec­tare a taxelor sau din domeniul controlului evaziunii care au nivel ridicat de corupţie”, ex­plica Ionuţ Dumitru, pre­şe­din­tele Consiliului Fiscal.

Stafia MeTeO

Va apărea acum, în vâltoarea negocierilor cu echipele mixte ale FMI şi ale Comisiei Eu­ro­pene, influenţa nefericită pe care celebrul me-te-o o exercită asu­pra bugetului de stat. Iată, acest MTO (Medium Term Objective - Obiectiv pe Termen Mediu) este un angajament al României de a reduce deficitul bugetar struc­tural la 1% din PIB încă din 2015. În termenii concreţi ai bugetului, se poate lucra anul viitor în li­mitele unui deficit bugetar de 1,4% din produsul intern brut (PIB). Actuala structură a chel­tuielilor statului, cu pleiada de pomeni preelectorale, acom­pa­niate de scăderea cotei contri­buţiei de asigurări sociale (CAS) lasă un gol de 15-17 miliarde de lei, cifre care reprezintă cam 2% din PIB, potrivit estimărilor Con­siliului Fiscal.

La ora închiderii ediţiei, nu ştim deci nimic despre estimările de venituri din 2015 şi nu cunoaş­tem nivelul şi structura chel­tu­ielilor. Nu ştim exact care este fiscalitatea anului 2015. Avem ceva promisiuni evazive. S-ar pu­tea... În condiţiile unor încasări anemice ale bugetului, în ciuda paradoxalului excedent care, bi­ne­înţeles, nu descrie vreo per­formanţă, ci un eşec, reamin­tin­du-ne de reducerea CAS şi de aver­tismentele lansate de FMI, ne putem deci aştepta la ma­jo­rări de taxe. „Este dificil să-ţi imaginezi că România poate să continue să se consolideze din punct de vedere fiscal în anii ca­re vin – conform angaja­ment­u­lui luat faţă de Comisia Eu­ro­peană – în condiţiile unor rate de colectare a veniturilor la bu­get de 32-33% din PIB, con­co­mi­tent cu menţinerea unei ten­din­ţe de cheltuieli mult prea ge­ne­roase”, spun economiştii de la Erste Bank.

Ionuţ Dumitru dă un diagnostic pre­cis: nu poţi să rezolvi ecuaţia bugetului din 2015 decât în două moduri: fie măreşti taxe, fie faci economii, adică tai din chel­tu­ieli. „Dar ca să faci acele eco­nomii îţi trebuie nişte reforme, trebuie să ai o prioritizare a in­vestiţiilor, să aloci banii după cri­terii cost-beneficiu, dar nu ve­dem că se întâmplă lucrul ăsta. La bunuri şi servicii poţi să reduci factura numai în mă­sura în care faci o reformă pro­fundă în sectorul sanitar, spre exemplu. Fără reforme profunde în anumite sectoare, nu putem fa­ce acele economii, pentru că ele nu vin de la sine. Trebuie să ai nişte măsuri care să atingă problemele din rădăcină”, a punctat, sceptic, Dumitru.

Apetitul pentru reforme afişat de guvernanţi s-a limitat la câteva gesturi obligatorii pentru a ob­ţi­ne ştampila de bună purtare pu­să de FMI. Ministerul Finanţelor lucrează pe un buget construit cu scamatorii fiscale şi ignoră eva­ziunea, care tropăie viguros şi sfidează Fiscul, năuc în faţa tarabelor. Perspectiva anului 2015 rămâne incertă, taxele sunt în ceaţă, iar politica fiscală ră­mâne volatilă.