De același autor
Rectificarea bugetară, despre care ministrul de Finanțe spunea, în urmă cu trei săptămâni: „E cel mai greu moment al vieții mele ca ministru de Finanțe. Nu sunt bani, e o rectificare bugetară pe datorie”, nu va avea loc. Acum guvernul va gestiona nevoile financiare deja bugetate ale țării cu instrumentul Fondului de rezervă.
Probabil cea mai serioasă problemă a operațiunii de renunțare la rectificarea bugetară este faptul că Fondul de rezervă poate fi folosit fără a obține aprobarea Parlamentului, pentru a finanța o anumită parte a cheltuielilor deja proiectate. Este adevărat că deficitul bugetar s-a amplificat și a devenit un pericol pentru economia țării, finanțele ei, datoria și viitorul ei. Însă este dificil să nu bănuiești că alocarea banilor necesari administrației publice și locale print-un instrument dirijat și controlat direct de Guvern nu va fi o operațiune cu parfum politic care ar putea influența alegerile de anul viitor.
O altă problemă a acestui experiment este riscul prezentat de schimbarea sensului existenței Fondului de rezervă. Un fond de rezervă este, prin definiție, destinat să facă față unor situații excepționale, neprevăzute. Transformarea Fondului de rezervă într-un distribuitor de fonduri bugetare ignoră riscurile neprevăzute, a căror finanțare depinde strict de acest instrument la dispoziția premierului. O criză economică neașteptată, așa cum am putea trăi în următoarele luni dacă se va extinde conflictul din Orientul Mijlociu și se va intensifica războiul din Ucraina, ar putea necesita suplimentarea unor cheltuieli strategice. Folosirea Fondului de rezervă pentru acoperirea cheltuielilor curente poate epuiza resursele disponibile în cazul în care crize neașteptate, dar previzibile, s-ar concretiza.
În acest an, Fondul de rezervă a fost dimensionat la nivelul a 686 de milioane de lei. Este adevărat că diverse mișcări de bani l-au redimensionat permanent, însă exact în momentul deciziei de a abandona rectificarea, înlocuind-o cu transferul controlat de bani direct din acest fond, aflăm că pușculița este goală. Pentru că Fondul de rezervă, acest instrument care-și propune să țină în frâu deficitul, „este gol”, Guvernul inventează o nouă măsură care sfidează și ea democrația financiară. Pentru a alimenta cu bani Fondul de rezervă din 1 noiembrie 2023, ordonatorii principali de credite ai bugetului de stat, care nu și-au consumat decât jumătate din alocările bugetare pe acest an, sunt obligați să vireze în Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului minimum 10% din banii necheltuiți încă. Operațiunea este gestionată de Ministerul Finanțelor. Este, de altfel, singura în care Finanțele sunt implicate, pentru că distribuția sumelor din portofoliul Fondului de rezervă se face de către aparatul guvernamental responsabil cu Fondul. Iată cum Parlamentul nu-și mai exercită atribuția de control asupra finanțelor țării, iar Ministerul Finanțelor are un rol de observator și de broker pentru Fond.
Opacitatea operațiunilor de alocare a banilor prin Fondul de rezervă ridică și ea semne de întrebare, deoarece utilizarea acestuia nu are transparența rectificărilor bugetare. Deși guvernanții promit o alocare de resurse dirijată de priorități cum ar fi finanțarea proiectelor europene, se ascund neclarități în acest exercițiu. O rectificare bugetară ar fi fost mai eficientă pentru a aloca resursele, poate și pentru că odată aprobată de Parlament, dispărea neîncrederea în oportunitatea economică, socială sau politică a alocărilor, care pot părea discreționare.
Nu în ultimul rând, substituirea rectificării bugetare prin alocări din Fondul de rezervă în cazul unor probleme sau scandaluri poate sensibiliza percepția agențiilor de rating și a creditorilor cu privire la stabilitatea financiară a Guvernului și, ca efect, poate mări costurile împrumuturilor, amplificând astfel datoria.
Totuși, argumentele utilizării Fondului de rezervă pot avea logică economică, deoarece, într-adevăr, permit o gestionare eficientă a resurselor, asigură o flexibilitate bugetară prin transferul sumelor necheltuite și alocarea acestora pentru nevoi imediate și, bine gestionată, poate evita amplificarea deficitului. În plus, ministerele care stau cu banii necheltuiți ar putea fi stimulate să urgenteze și să finalizeze proiectele pentru care au obținut finanțare de la buget.
Transparența și justificarea adecvată, cu mare claritate, a deciziilor de alocare a banilor prin Fondul de rezervă sunt elemente esențiale atingerii scopului anunțat, de ținere în frâu a deficitului și a datoriei și de impulsionare a creșterii economice prin uriașele fonduri europene neconsumate. Este nevoie de responsabilitate și de politici bugetare bine structurate, bine gândite și clar explicate. Declarații de tipul „dezmăţul care ar putea avea loc prin rectificarea bugetară” sau „țara aceasta este într-o situație dificilă”, „suntem în situația de a alege dintre două rele pe cea mai puțin rea” nu țin loc nici de argumente, nici de politici bugetare clare, coerente și eficiente. //
