De același autor
România se confruntă cu provocări economice uriașe și periculoase. Ecuația deficitului bugetar încă nu este rezolvată favorabil, iar în paralel se amplifică datoria publică, într-un ritm îngrijorător de alert. Deja rambursarea datoriei la scadență a consumat, în primele șapte luni, 1,7% din produsul intern brut (PIB). Practic, finanțele țării au intrat deja într-un cerc vicios: cheltuielile mari trebuie plătite cu împrumuturi, iar achitarea datoriei la scadență mărește deficitul. Cum să mai ajungem la un deficit ideal, de 3% din PIB, dacă anul trecut doar plata datoriei a cântărit cât 2,1% din PIB, iar anul acesta, probabil, va urca spre 3%? Iar într-un scenariu pesimist, în care vreo agenție de evaluare financiară aruncă la gunoi (junk) ratingul suveran, doar devalorizarea leului și intrarea în scenă a Fondului Monetar Internațional (FMI) ar putea evita un colaps economic.
În acest sens, cele inițial șase, acum cinci pachete de reforme asumate de Guvern sunt esențiale pentru stabilitatea țării. Cinci dintre aceste pachete au supraviețuit votului de neîncredere aruncat în Parlament de opoziția așa-zis suveranistă. Trebuie spus că unele dintre observațiile parlamentarilor din opoziție sunt avertismente coerente. Rămâne de văzut dacă grupul de cinci pachete de reforme asumate de Guvern va rezista scrutinului părtinitor al Curții Constituționale, impulsionată de enervarea magistraților, care vor să se pensioneze cu 15 ani mai devreme decât restul populației și cu pensii de cel puțin zece ori mai mari decât media țării.
Pachetul vrajbei politice
Însă reforma administrației locale a fost amânată și a creat tensiuni în coaliție. Tensiuni explicabile, deoarece atât Partidul Social Democrat, cât și liberalii au o bază politică puternică în administrația locală. Un pachet al vrajbei politice, între beneficiarii situației actuale, cel mai puțin expuși, intensificată de lipsa de bani a bugetului.
Administrația locală nu poate însă evita o reducere a cheltuielilor fie și pentru că situația generală a bugetului este tensionată. Însă Guvernul intenționează să evite tăieri brutale de cheltuieli esențiale și atunci țintește supradimensionarea schemelor de personal. În paralel, autoritățile locale vor putea beneficia, în teorie, de o colectare mai mare a impozitelor locale, după ce va fi majorat impozitul pe proprietăți. Vor beneficia, oare, primăriile țării de o colectare mai bună a impozitelor? Iată o întrebare fără un răspuns clar, deoarece rapoartele Curții de Conturi semnalizează de ani buni o realitate inconfortabilă pentru bugetul țării: majoritatea primăriilor colectează cam 70-80% din impozitele și taxele cuvenite. Și, din această perspectivă, administrațiile locale se află într-o stare constantă de criză fiscală, corectată parțial de transferurile de la bugetul de stat.
Conturile sparte ale primăriilor
Curtea de Conturi a listat și problemele autorităților locale, în special legate de gestionarea veniturilor și a cheltuielilor proprii. Foarte multe autorități locale nu au o evidență clară și corelată a creanțelor bugetare, adică nu-i urmăresc pe unii datornici. Mai mult, deseori, autoritățile locale nu au o evidență clară a patrimoniului, și astfel sunt create condiții pentru neîndeplinirea obligațiilor financiare asumate.
De altfel, tot Curtea de Conturi a remarcat că multe primării nu au evaluat patrimoniul propriu pentru a-i aduce valoarea la zi. Nici n-au cum, deoarece multe primării nu și-au organizat clar și eficient activitatea de audit, deci nu se schimbă nimic cu efort din interior. Risipa crește în intensitate în achizițiile publice. Pe de o parte, pentru a evita competiția și surpriza ca o companie neprietenoasă să câștige licitația, se practică intens spargerea contractelor în mai multe bucăți, de așa manieră încât să poată fi atribuite direct, exact cui trebuie. Nu este însă singura șmecherie, arată Curtea de Conturi, „în etapa de derulare a contractelor de achiziție publică, cele mai frecvente abateri sunt cele legate de decontarea unor lucrări neefectuate sau ajustarea/actualizarea contractelor ce exced cadrului normativ”. Deci se pot face plăți discreționare, probabil pentru promisiuni de servicii niciodată prestate. O altă problemă este chiar salarizarea personalului și, mai ales, consistența sporurilor. Sunt primării, de pildă, care oferă sporuri de transport pentru angajați din localitate. Imaginația locală este infinită. Iar semnalele Curții de Conturi sunt lecturi obligatorii doar pentru cei controlați, se pare.
Și totuși nu e o reformă
Însă pachetul rămas în discuție, privind administrația locală, nu este o reformă menită să îmbunătățească eficiența acesteia, să corecteze erorile și să asigure dezvoltarea economică a localităților țării. Este o tăiere de cheltuieli, în încercarea de a le identifica pe cele inutile și nesăbuite. Nu va fi un impact semnificativ în bugetul statului, aducând anul viitor, dacă va fi acceptată de coaliție, o economie de cel mult 1,4 miliarde de lei.
Însă autoritățile locale vor fi nevoite să accepte această tăiere de cheltuieli, deoarece Guvernul trebuie să poată redresa situația finanțelor țării. În cazul în care toată lumea se opune, atunci vine FMI și taie masiv cheltuielile. Sau, mai grav, în caz de eșec al Cabinetului Bolojan, se devalorizează leul și, astfel, se corectează constant, dar decisiv, salariile și sporurile mărite din pix.
Legislația contează
Însă toate revelațiile din ultimele săptămâni trebuie să tragă un semnal de alarmă guvernanților, care sunt nevoiți să înceapă serios să lucreze la un pachet de reformă reală a administrației publice. Și, pentru ca această reformă să reușească, ar trebui revizuită și legea achizițiilor publice. Marea Britanie, de exemplu, a adoptat în 2023 proiectul de lege privind Legea achizițiilor publice, care a intrat în vigoare în februarie 2025. Ei bine, această nouă lege a inclus o listă de reguli modificate pentru autoritățile locale în ceea ce privește atribuirea contractelor către întreprinderi sau alegerea investițiilor. Firmele cu eșecuri în alte contracte, sau care au probleme cu Fiscul, sunt evitate. Pe de altă parte, autoritățile locale trebuie să evalueze valoarea socială a investițiilor. Cu alte cuvinte, dacă finanțarea unui stadion într-o localitate mică este mai valoroasă pentru comunitate decât construirea unei policlinici sau susținerea inițiativelor micilor întreprinzători.
România are nevoie de o reformă a administrației locale, care nu va fi nici simplă, nici rapidă, deoarece înainte va trebui ca Guvernul să evalueze impactul fiecărei măsuri asupra populației afectate.
Pericolul extrem al dezamăgirii
O reformă inteligentă și eficientă, care să îmbunătățească situația localităților aflate într-un declin demografic și economic, este, de fapt, o urgență pentru democrația românească. O lecție interesantă în acest sens este situația din Germania, unde regiunile mai puțin dezvoltate au fost un teren fertil pentru extremismul de dreapta. Analizele presei germane arată că locuitorii din Saxonia și Turingia au votat masiv partidele extremiste și din cauza unei nemulțumiri față de autoritățile locale. Ei au perceput însă ineficiența autorităților locale ca o expresie a indiferenței politicienilor din partidele aflate la putere, cu alte cuvinte, au considerat că guvernul german i-a dezamăgit.
Deocamdată, reducerea posturilor din administrația publică este un exercițiu logic, cu efect rapid asupra bugetului. Această tăiere de posturi ar corecta euforia angajărilor în administrația locală din România în ultimul deceniu, în care numărul de angajați a crescut cu 20%, arată cifrele publicate recent. Însă pentru a adânci reforma, sau pentru a o impune, va fi nevoie de disciplină, de reguli clare și obligatorii de raportare. Va fi nevoie de o lege a salarizării care să regleze și veniturile angajaților din primării, sporurile și primele pe care le pot primi atât cei din București sau Cluj, cât și cei din Vaslui sau Sovata. Digitalizarea ar putea rezolva rapid această problemă a lipsei de informații privind activitatea primăriilor.
În esență, o analiză a veniturilor și cheltuielilor administrațiilor locale arată că acestea se luptă constant cu o criză fiscală și depind existențial de transferurile de la bugetul de stat. Problema momentului e simplă: bugetul este subțiat de propria criză și va fi obligat să taie inclusiv din banii dați primăriilor.
O reformă cu recomandări clare este obligatorie și din cauza vulnerabilității politicienilor care conduc primăriile. Ei preferă să risipească banii pe proiecte care aduc avantaje politice imediate. Orizonturile lor electorale sunt pe termen scurt, iar cheltuielile și investițiile răspund acestei limitări. O reformă administrativă atentă la aceste detalii ar obliga la prudență fiscală și la eficiență economică pe termen lung.
