De același autor
Insistenţa de a căuta premieri în afara arcului opoziţiei şi decizia de a organiza un referendum pentru un parlament unicameral i-au consolidat preşedintelui, în rândul adversarilor săi, reputaţia de dictator.
Inamicii politici îi reproşează forţarea limitelor democraţiei, utilizarea justiţiei pentru a-şi doborî adversarii şi a serviciilor secrete pentru a-i intimida.
Mă întreb cum s-ar descurca un scriitor român dacă şi-ar propune să scrie o carte despre „dictatorul“ Băsescu? Şi nu este o întrebare lipsită de noimă. Carlos Fuentes a lansat o provocare amicilor săi Alejo Carpentier, Julio Cortázar şi Miguel Otero Silva, în 1968, să scrie o serie de biografii ale dictatorilor din ţările Americii Latine, pe care să le strângă sub coperţile unei antologii numite Părinţii patriei. Şi ei au scris nu doar cărţi devenite celebre, ci şi mărturii detaliate despre ce este un dictator, explorând natura dictaturii şi efectele sale asupra societăţii. În esenţă, dictatorii descrişi de Cortázar, Fuentes, García Márquez sau Mario Vargas Llosa sunt corupţi, brutali, folosesc cenzura ca armă în încercarea de a-şi ţine popoarele sub teroare.
Băsescu nu are aceste linii de forţă. Dimpotrivă, el este un adversar al corupţiei şi un suporter al reformelor cerute de Uniunea Europeană.
Comisia Europeană cere de cinci ani ca justiţia să-şi facă treaba şi să judece numeroasele dosare de corupţie pe care le are în dulapuri şi critică atitudinea parlamentarilor. Comisia doreşte ca România să devină o ţară europeană normală, unde justiţia este imparţială şi corupţia este pedepsită. Dar acesta este şi discursul preşedintelui, e drept, mai plastic şi, ca atare, mai iritant.
În octombrie 2005 Băsescu spunea că „legea trebuie să devină egal aplicabilă şi pentru cel care fură două găini, precum şi pentru cel care fură o bancă, şi celui care fură o oaie, şi celui care fură câteva zeci de mii de miliarde, şi clubului Steaua, şi clubului FC Bacău. Toţi trebuie să fim egali în faţa legii“. Peste ani, când a înţeles mesajul, după o incursiune în arest datorată apetitului de a-şi face singur dreptate, Becali avea să-i spună că: „el e ca un dictator“.
Fostul premier Adrian Năstase, înfrânt de Traian Băsescu la prezidenţialele din 2004 şi subiectul mai multor dosare de corupţie, a insistat în repetate rânduri pe primejdia dictaturii Băsescu.
Şi liberalii aveau să identifice aceeaşi mână prezidenţială care ar fi pus la cale dosarele celui mai bogat dintre ei, Dinu Patriciu. Liberalii au replicat succesiv prin renunţarea la coaliţia cu Partidul Democrat, au înjghebat o alianţă cu social-democraţii, care a culminat cu suspendarea preşedintelui. Nu dictatura personală l-a menţinut pe Băsescu la Cotroceni, ci votul populaţiei, după ce acesta fusese suspendat, fără nicio problemă şi nicio consecinţă, de către parlament. Tăriceanu revine însă la ideea că Băsescu este un dictator, când acesta l-a preferat pe economistul Lucian Croitoru ca premier. „Vreţi să duceţi România spre un regim autoritar cu accente dictatoriale“, i-a reproşat Tăriceanu recent preşedintelui.
Chestiunea pasiunii sale pentru serviciile secrete, din cauza cărora devorează spaţiul intim al duşmanilor săi politici, model intens dictatorial, a fost o temă avansată publicului de fostul său consilier Claudiu Săftoiu. Tema interceptării conversaţiilor s-a înviorat zilele acestea, când problema unor dezbateri televizate nu era atitudinea ambiguă a unor foşti jurnalişti care încercau să-l intimideze pe şeful Agenţiei Naţionale de Integritate, ci faptul că dialogul lor a fost înregistrat şi apoi livrat presei.
Sentimentul că trăim sub supravegherea unui adevărat Big Brother, dictatorul fără identitate creat de George Orwell, este pus în sarcina lui Băsescu. De amintit că Băsescu l-a numit pe social-democratul George Maior la cârma SRI, deşi acesta îi reproşase cândva „setea infinită de putere“, iar pe liberalul Răzvan Ungureanu la şefia SIE.
În ultimă instanţă, dictatura este posibilă doar în cazul în care cel care o exercită suprimă libertatea presei, instalând cenzura strictă. Nu este cazul României sub Băsescu, unde adversarii săi îl critică zilnic, în termeni lipsiţi de orice menajament. În afară de politicieni şi jurnalişti, o serie de intelectuali, în contrapartidă cu cei care au susţinuit reformele lui Băsescu, văd în acesta un dictator, periculos pentru democraţie.
