De același autor
Referendumul are o mare intensitate emoţională. Elementul cheie al campaniei în favoarea ieşirii Marii Britanii din UE este impulsul antiimigraţie, în special împotriva străinilor care au intrat în piaţa de muncă britanică. Un alt argument în favoarea desprinderii de UE este ideea că Marea Britanie ar plăti mai mult faţă de cât primeşte de la UE. Asta depinde însă din ce unghi analizezi. Tabăra pro-exit a lansat iluzia că o economie mare, cum e Marea Britanie, cu un produs intern brut de peste 2.300 de miliarde de euro (cam 5% din economia lumii), ar susţine convergenţa micilor economii din clubul euro. În schimbul unui transfer uriaş de bani către bugetele UE, ţările este europene ar fi marii beneficiari.
Un aspect interesant, care ţine de fapt echilibrul între Brexit şi Bremain, este sensibilitatea publicului britanic de etnii diverse, care, deşi nu a fost ţinta asaltului antiemigraţie, s-a simţit lezat, aşa cum s-a putut observa din întrebările incisive puse de către reprezentanţii acestor grupuri liderului UKIP Nigel Farage. De altfel, Farage a evitat să răspundă precis la multe întrebări privind efectele unui eventual Brexit asupra economiei.
Furtună în piaţa valutară
În cazul unui Brexit, adică al unei dezlipiri a Marii Britanii de Uniunea Europeană, va începe o furtună perfectă în piaţa financiară, simt economiştii. Incertitudinile se vor prelungi, probabil nişte ani, până când Marea Britanie va reuşi să-şi refacă toate înţelegerile comerciale privind tarifele vamale. Asta este una dintre cheile taberei favorabile unui Bremain, adică Britania rămâne în UE. Leul, împreună cu toate monedele din zonă, va fi vulnerabil în faţa investitorilor dintr-o piaţă financiară dezlănţuită. Tranzacţile comerciale cu Marea Britanie vor scădea, atât la noi, cât şi aiurea, deoarece taxele vamale vor reduce substanțial profiturile, nu înainte de a scumpi mărfurile.
În ciuda unei devalorizări brutale a lirei sterline, în ultimele trei luni, nimeni nu se aşteaptă la prăbuşirea vreuneia dintre monedele mari ale lumii. Dacă Anglia iese din clubul euro, dolarul pare a fi marele învingător. Totuşi şefii Federal Reserves, sistemul american de bănci centrale, au dat de înţeles că vor amâna o urcare a ratelor dobânzilor, pentru a nu face dolarul şi mai atractiv.
Euro are capacitatea, abilitatea şi forţa de a rezista unei devalorizări masive, spun analiştii. La cârma Băncii Centrale Europene, Mario Draghi a demonstrat din nou că băncile centrale pot stăpâni o criză financiară, printr-un arsenal de instrumente de politică monetară.
Paşaportul european al băncilor
În caz de Brexit, marile bănci americane care şi-au stabilit cartierul general la Londra, de unde au acces liber la piaţa europeană, s-ar putea muta de acolo. Potrivit unor analişti, Dublinul ar putea fi o destinaţie favorită, însă nici Frankfurtul, capitala fiananciară a Europei şi a Germaniei, nu ar fi o opţiune ieşită din cărţi. Asta pentru că băncile şi fondurile de investiţii au nevoie de un fel de „paşaport“ european pentru a face afaceri în UE, iar Londra nu l-ar mai avea. Există însă voci care reamintesc realitatea că este aproape imposibil să muţi un centru financiar în altă parte.
Cei de la banca de investiţii americane Merrill Lynch spun că deja retragerea de fonduri pentru investiţii este enormă. Această fugă a banilor arată că şi UE ar suferi pierderi greu de estimat în eventualitatea unui Brexit.
Totuşi, avertismentele bancherilor americani s-au auzit cu claritate, deoarece, dincolo de şarmul britanic, apasă pragmatismul afacerilor. Deşi nu trebuie uitat că marii jucători ai pieţei financiare britanice se tem încă de reglementări severe dinspre Bruxelles, care le-ar putea stânjeni afacerile. Este exact ceea ce povesteşte Farage: statul, sau suprastatul de la Bruxelles, n-are ce căuta în piaţă. E de aşteptat deci ca, în cazul rămânerii în UE, marea Britanie să blocheze eventuale tentative de a suprareglementa piaţa financiară.
Bill Gates avertizează
Nu doar bancherii şi managerii fondurilor de investiţii au criticat Brexit-ul. Bill Gates a avertizat că, în cazul unui Brexit, „Marea Britanie ar fi un loc semnificativ mai puţin atractiv pentru afaceri“.
Fondul Monetar Internaţional (FMI) a lansat şi el avertismente puternice pentru Marea Britanie, a cărei economie ar fi răvăşită de un exit din UE. Christine Lagarde, şefa FMI, a repetat în mai multe ocazii îndemnuri la prudenţă. „Apartenenţa la UE a îmbogăţit Marea Britanie, a transformat-o într-o economie mai diversă, mai atractivă şi mai creativă“, a spus Lagarde.
Iluzia sondajelor
Un şuvoi de sondaje a inundat piaţa media în ultimele săptămâni, sugerând, până mai ieri, că tabăra Brexit-ului este mai numeroasă. Şi totuşi, în ciuda tensiunilor, piaţa financiară nu a intrat în panică şi a privit cu scepticism sondajele. Analiştii pieţei au reproşat sondajelor lipsa de consistenţă şi diversitatea metodologiilor. Paul Donovan, economist şef al puternicei bănci elveţiene UBS, a criticat sondajele, spunând că el ţine un ochi şi pe casele de pariuri, unde jucătorii nu riscă banii pe o ieşire din UE. Acolo şansele mai mari erau de rămânere în clubul european. De pildă, un sondaj efectuat pe 1.257 de adulţi în săptămâna 11-14 iunie a arătat că 51% dintre respondenți ar fi votat pentru ieşirea din UE, iar 49% pentru rămânere. Dar filtrând rezultatele doar cu răspunsurile celor înregistraţi să voteze, scorul era 53% pentru Brexit şi 47% pentru rămânere în UE. Ziarul New Yorkers susţine însă că un alt filtru trebuie inclus în evaluarea sondajului, şi anume distincţia între răspunsurile telefonice şi opţiunile online. Se pare că cei întrebaţi la telefon sunt, în majoritate, în favoarea rămânerii în UE, iar mediul online pentru Brexit. Înţelepciunea convenţională, susţin experţii, arată că răspunsul telefonic descrie mai clar comportamentele la vot, ceea ce se vede şi din pariurile prin casele specializate, unde peste 70% pun banii pe rămânerea în UE.
Iată cum un referendum cu o miză uriaşă pentru întreaga lume aduce noutăţi în interpretarea sondajelor pe care publicul mai puţin informat le poate lua în serios fără nicio îndoială.
Influenţa unui asasinat
În această tensiune a referendumului britanic, asasinarea politicianului laburist Jo Cox de către un susţinător al Brexit-ului, poate influenţa votul electoratului. Suspendarea dezbaterilor pentru două zile este un răgaz de introspecţie, mai ales pentru tabăra indecisă. Este însă greu de evaluat dacă acest eveniment tragic ar putea influenţa soarta referendumului. În 11 septembrie 2003, politiciana suedeză Anna Lindh a fost asasinată cu doar câteva zile înaintea unui referendum privind adoptarea de către Suedia a monedei unice. Lindh susţinea adoptarea euro, dar emoţia produsă de această dramă nu a influenţat rezultatul, care a fost negativ pentru adoptarea monedei unice. În Suedia, însă, adoptarea euro ar fi presupus schimbări destul de puternice într-o economie care se simţea bine. Diferenţa faţă de referendumul britanic este că aici un vot anti-UE ar provoca valuri uriaşe de schimbări.
În istoria dezbaterilor pro şi anti-UE, uneori s-a atins paroxismul emoţional, mai ales din tabăra unde nu erau argumente economice şi asta ar trebui să fie o lecţie pentru toate încrâncenările populiste.
Este limpede că analiştii pieţelor financiare nu cred că va exista vreun Brexit. Ei au pariat pe rămânerea în UE, chiar dacă lira sterlină a fost un termomentru al crizei de neîncredere şi s-a devalorizat, aşa, ca avertisment. Dacă Marea Britanie rămâne în UE, ceea ce este probabil, Uniunea va trebui să-şi revizuiască perspectivele, să relaxeze reglementările şi să-şi reducă birocraţia. Rigiditatea, birocraţia şi inflexibilitatea sunt atât de evident de mari şi inutile, încât au livrat crticilor UE arme nimicitoare şi au creat reacţii de repulsie în sânul uneia dintre cele mai informate şi educate ţări din Europa. Referendumul pentru Brexit este în esenţă un avertisment dat clubului UE, cum că Banca Centrală nu te poate salva din toate dezastrele economice. Este mesajul prin care David Cameron, asemenea lui Prospero din Furtuna lui Shakespeare, poate spune că a declanşat, prin magie, o furtună. Una fără pierderi majore, dar care trasmite birocraţiei europene mesajul lui Shakespeare: „Acum, e timpul, însăşi clipa-ţi cere. S-asculţi şi să-ţi deschizi urechea bine“.
Rămâne Londra capitala finanţelor?
Vor prelua Parisul, Amsterdamul, Frankfurtul sau Geneva locul Londrei în peisajul lumii financiare? Greu de spus. „În afară de reglemetări şi de alte blocaje, niciunul dintre aceste centre financiare nu au ingredientul secret care este mentalitatea britanică. Acelaşi lucru s-a petrecut când a căzut Libanul. Mutarea centrului financiar de la Beirut la Atena a eşuat deoarece Grecia nu a avut forţa de atracţie“, spune Barbara Rockefeller.
Brexit-ul alungă banii
Bank of America Merrill Lynch a estimat că incertitudinea creată de eventualitatea unui Brexit a dus la retragerea a 1,1 miliarde de dolari din piaţa fondurilor de investiţii cu o săptămână înainte de referendum. Din Europa Continentală, e drept la scara tuturor statelor membre UE, retragerea de fonduri de investiţii a fost mai amplă, în total 4,7 miliarde de dolari. Un avertisment privind pierderile colaterale.
