Buget de presiune fiscală asupra consumului

Bugetul de stat al anului viitor, schiţat în grabă, incomplet, ca atare, opac, dar optimist, se bizuie pe ipoteza că se vor încasa mai mulţi bani şi se va investi dublu.

Surpriza plăcută a actualului proiect de bu­­­get este aceea că nu cresc birurile. Partea proastă a acestei constatări este aceea că taxele, majorate din pix, articifial, fără lo­gică economică, sunt men­ţinute cu scopul clar de a um­ple golurile. TVA ră­mâ­ne la 24%, nivel aproape ma­ximal, care continuă să în­ghită un sfert din fac­tu­ri­le de gaze, energie sau te­lefon. Niciun semnal de reducere a nivelului uriaş al acestei taxe care pe­na­li­zează consumul, măcar de re­venire a acestuia la 19%, cotă care nu es­te cea mai joasă din Europa. Dimpotrivă, de­claraţiile care au acompaniat pre­zen­ta­rea proiectului de buget promit, pe ici, pe colo, câte o reducere la 9%. Nu există însă o analiză strategică a efectelor pe care le pot avea asupra economiei şi, în final, asu­pra bunăstării populaţiei aceste tăieri punc­tuale, la anumite alimente, a TVA, în con­textul aplicării unei cote aproape in­suportabile la facturile de întreţinere, de pildă. Posibil ca taxa să fie un instrument de favoruri politice, la îndemâna par­ti­du­lui care gestionează agricultura. Desigur, pâinea e taxată mai suplu, dar câtă lume pri­meşte oare bon fiscal, să vadă cum sta­tul ia doar 9% din preţ? Cifrele colectării TVA la pâine indică de fapt un eşec al în­cercării de a aduce în legalitate negustoria cu pâine. Potrivit estimărilor după care es­te construit bugetul, în 2015 încasările din TVA vor depăşi 55,5 miliarde de lei, o creş­tere cu 3% faţă de cele din acest an. Vor creşte ceva mai mult, cu 6,6%, încasările statului din accize. Această taxă se menţine şi ea la o tem­pe­ra­tură ridicată, sacrificând ecu­aţia de calcul care ţinea cont de evoluţia leului faţă de moneda europeană. Ta­xa incomodează tot ce în­seamnă transport, deoarece se aplică asupra com­bus­ti­bililor. În acest an, datele statistice la zi in­dică o scădere a consumului de car­bu­ranţi, după două manevre succesive de mă­rire a acesteia. Ca atare, ipoteza creş­te­rii cu 6,6% la încasările din această taxă, în condiţiile în care nivelul ei inhibă con­sumul, este mult prea optimistă.

În esenţă, cei care au alcătuit bugetul spe­ră ca încasările din venituri fiscale să creas­că într-un ritm alert, cu 8,21%. În opi­nia Con­siliului Fiscal, această estimare este exa­ge­rată. „Consiliul îşi manifestă unele re­zer­ve cu privire la nivelul prognozat al în­ca­să­rilor aferente categoriilor «im­po­zit pe ve­nit», «contribuţiii sociale», «im­po­zit pe pro­fit», «impozite și taxe pe pro­pri­e­ta­te» care sunt prognozate a avansa mai ra­pid decât ar fi justificat de di­na­mi­ca pro­iec­tată a bazelor macroeconomice relevante și de măsurile de politică fi­sc­a­lă adop­tate”, comentează sec experţii Con­siliului.

Acest ritm alert de creştere, deocamdată pe hârtie, a încasărilor permite o majorare a cheltuielilor, în condiţiile în care sunt aco­perite şi golurile lăsate de reducerea con­tribuţiei pe asigurări sociale şi de di­ver­sele măsuri populiste avansate în perioada electorală. Creşte salariul minim, însă toa­te celelalte indemnizaţii care se stabileau pe baza acestuia, cum ar fi cele ale aca­de­micienilor, de pildă, sau cele de merit, în­gheaţă la nivelul acestui an.

Surpriza capitolului de cheltuieli este por­ţia mare repartizată investiţiilor, peste 10 mi­liarde de euro, sumă care reprezintă 6,3% din PIB. Suma este dublă faţă de ace­ea cheltuită în acest an. Nu sunt foarte cla­re marile proiecte care vor utiliza grosul acestor fonduri, de peste 44,7 miliarde de lei. „Creşterea prognozată a cheltuielilor de investiţii se bazează în cea mai mare parte pe o creştere proiectată spec­ta­cu­loa­să (aproape dublare faţă de execuţia bugetară din 2014) a absorbţiei fon­du­ri­lor europene, care, deşi dezirabilă, pare foarte puţin probabil a se realiza, în timp ce cheltuielile de capital finanţate din sur­se proprii sunt proiectate a creşte, fa­ţă de nivelul foarte scăzut înregistrat în 2014 (ele scad semnificativ însă ca pro­cent din PIB faţă de perioada 2010-2013)”, notează Consiliul Fiscal.

Schema încasărilor, a cheltuielilor şi a de­fi­citului este clară, însă remanierea gu­ver­nului, efectuată după ce s-a alcătuit bu­ge­tul, poate schimba pe ici, pe colo dis­tri­bu­i­­rea fondurilor. Dispar unele ministere, al­te­le se comasează şi astfel putem ob­ser­va al­te alocări. Probabil că era gândită po­si­bi­li­tatea unor concedieri, de vreme ce în bu­get scad cheltuielile cu personalul cu 6,5%. Guvernul devine deci mai suplu. Alo­cările iniţiale par a fi, pe alocuri, ges­turi amicale sau semnale de bunăvoinţă. Cresc sub ne­ce­sităţi, după tensiuni ex­pli­ca­tive, sumele acordate DNA, deşi retorica anticorupţie se menţine în prim-planul vie­ţii publice. În general, banii alocaţi jus­ti­ţiei sunt mai puţini în 2015. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va putea cheltui 65,5 milioane de lei, nivel inferior sumelor alocate iniţial în 2014 (66,23 milioane de lei) şi mult sub banii primiţi la rectificări (85,48 milioane de lei). Curtea Con­st­i­tu­ţională primeşte mai puţin, 12,45 mi­li­oane de lei, faţă de 14,69 milioane de lei în 2014, Consiliul Le­gislativ va avea un minus de jumătate de milion de lei. Tăieri de cheltuieli apar şi la Cur­tea de Conturi sau la Consiliul Con­cu­renţei. Cresc însă su­mele puse la dis­po­zi­ţia Avocatului Po­porului, instituţie obe­di­entă PSD. Avem deci o schiţă de buget de un optimism aproa­pe naiv, insensibil faţă de lupta an­ti­corupţie, care menţine o pre­siu­ne fiscală mare asupra consumului.