Bugetul, criticat de Consiliul Fiscal, aplaudat de Moody’s

Avem un avertisment sever de la Consiliul Fiscal şi o notă mai bună dată de una dintre marile agenţii de rating, în mare parte datorită încrederii pieţelor financiare în Dacian Cioloş.

Premierul Dacian Cioloş dă ultimele lă­mu­riri despre construcţia şi filosofia buge­tu­lui în faţa unor fotolii goale, părăsite de ale­şii obosiţi de lectura textului, plictisiţi de cifrele sale şi, în ge­ne­ral, grăbiţi să plece în va­canţă.

Lucrările comisiilor au du­rat puţin, amendamentele au fost respinse de logica unui buget ale cărui chel­tuieli au urcat la limita ma­ximă a deficitului. Lectura opiniei Consiliului Fiscal despre proiectul de buget ne reaminteşte realitatea că acesta este un document alcătuit din cifre şi decizii im­pu­se de Cabinetul Ponta. Imaginaţia crea­tivă a actualului cabinet se simte, poate, în majorarea cheltuielilor pentru sănătate, educaţie şi cercetare. Toate celelalte com­ponente ale bugetului, de la majorări de salarii la reduceri de taxe, ar fi putut exista şi în ipoteza că fostul cabinet con­dus de Victor Ponta ar fi rămas la butoane. Ca atare, proiectul de buget nu avea de ce să se împiedice în parlament, întrucât toa­tă suflarea politică era mulţumită: stânga jubila, deoarece majorările de salarii au ră­mas neatinse, dreapta răsufla uşurată, de­oa­rece tăierile de taxe nu mai sunt atri­bui­bile unui guvern de o altă culoare politică.

Plictiseala i-a împiedicat, probabil, pe po­li­ticieni, dar şi pe guvernanţi să corecteze une­le exagerări. Astfel, bugetul de asigu­rări sociale include şi 200,4 milioane de lei rezultaţi din supraimpozitarea veni­tu­ri­lor obţinute din activităţile independente ale celor care au şi salarii. Politicienii nu au comentat în vreun fel această măsură care descurajează munca şi care îi discriminează pe unii dintre români, cei care pot plăti de câteva ori con­tribuţiile pentru asigurări de sănătate, în timp ce alţii nu plătesc nimic. În plus, măsura descurajează asi­gu­rările private de sănătate şi frânează astfel dezvoltarea unii sistem medical mo­dern, european.

Din această conjunctură preelectorală a ie­şit un proiect de buget inundat de op­ti­mism, care se bizuie pe o creştere a econ­o­miei pe seama consumului sporit. Printre rânduri, Consiliul Fiscal avertizează că eu­foria consumului a fost o experienţă ne­fe­ri­cită a trecutului recent. O revenire la sen­timentele finalului de an preelectoral 2007, când tensiunea unei crize se în­tre­ză­rea în analizele unor economişti - printre care şi Roubini, care agita cel mai agresiv pe­simism -, dar pe la noi nimeni nu cre­dea că ar trebui impusă o prudenţă în ches­tiunea cheltuielilor.

În esenţă, Consiliul Fiscal temperează eu­foria creşterii economiei, pune sub sem­nul întrebării încasările bugetului, pe care le consideră uşor supraevaluate, şi atrage atenţia că, în cazul unei crize majore ex­terne, vom rămâne descoperiţi şi riscăm să repetăm experienţa anilor 2008-2009. Mai atenţionează şi că ar trebui să existe o gândire prudentă în perspectiva anilor vii­tori, când deficitele pot sugruma creşterea economiei, sau când crizele externe pot ri­di­ca rapid costurile împrumuturilor sta­tului. Anul 2017 va fi dificil în perspectiva continuării relaxării fiscale și există riscul să avem o problemă cu banii pentru pen­sii. Deocamdată, politicienii se gândesc doar la anul electoral, văd ei pe urmă cum se descurcă. Cabinetul Cioloş nu a inten­ţio­nat să-şi impună o viziune proprie, teh­nocată cu adevărat, de conducere a ţării, preferând să negocieze cu politicienii pen­tru liniştea actului de guvernare.

Totuşi, credibilitatea lui Dacian Cioloş este imensă, atât de mare, încât agenţiile de ra­ting sar în acţiune chiar înainte de apro­barea bugetului de stat, lucru bizar pentru cei care urmăresc şi înţeleg logica agen­ţii­lor de evaluare financiară. Moody’s toc­mai a schimbat perspectiva ratingului Ro­mâ­niei de la stabil la pozitiv. Mai mult, ana­liştii de la Moody’s confirmă ritmul de creştere cu 4,1% a economiei noastre pro­pus de buget, cu toate că economiştii ma­rilor bănci sunt ceva mai prudenţi şi dau o prognoză care oscilează între 3,6 şi 4%. Ei laudă eforturile de consolidare a da­to­riei publice, de ţinere în frâu a chel­tuie­lilor şi de reducere a deficitului de cont curent, în mare parte provocat de di­fe­ren­ţa negativă între valuta încasată din ex­porturi şi cea plătită pe importuri.

Analiştii agenţiei conştientizează riscul de­rapajului deficitului bugetar, dar con­si­deră că eforturile pentru reducerea eva­ziu­nii vor compensa cheltuielile în plus, de­oarece vor creşte încasările bugetului. Ca atare, viziunea lor privind deficitul anului viitor este de numai 2,8%, mai relaxată chiar decât a Cabinetului Cioloş, care a pre­văzut un deficit bugetar de 2,9%.

Nota de ţară a României poate fi mărită, da­că vom avea creştere economică ro­bus­tă, dacă se va îmbunătăţi cadrul şi efici­enţa instituţiilor (cam ce-şi propune Da­ci­an Cioloş) şi dacă datoria publică nu urcă. Există însă şi riscul revenirii la o pers­pec­tivă stabilă sau chiar negativă, dacă, dim­potrivă, datoria publică ar creşte şi dacă balanţa de plăţi a ţării se deteriorează, lu­cru destul de probabil, deoarece creşterea consumului va stimula şi majorarea im­por­turilor, ceea ce poate amplifica deficitul contului curent. În chestiunea bugetului avem deci un avertisment sever de la Consiliul Fiscal şi o notă mai bună dată de una dintre marile agenţii de rating, în mare parte datorită încrederii pieţelor fi­nanciare în Dacian Cioloş.