De același autor
Premierul Ilie Bolojan a înțeles că primele 100 de zile ale mandatului său sunt esențiale pentru a impune direcțiile de acțiune ale Guvernului. El a preluat un exercițiu de comunicare directă cu țara, lansat în urmă cu aproape un secol de Franklin Roosevelt: bilanțul primelor 100 de zile de guvernare. Situațiile sunt comparabile, la o analiză mai atentă. La fel ca Roosevelt, premierul Bolojan are o agendă de reforme, de proiecte de lege importante pe care le-a pus pe masa Parlamentului. A avertizat de la începutul mandatului că finanțele dezechilibrate ale țării pot provoca o criză economică brutală, dacă nu sunt luate măsuri.
Când Roosevelt și-a prezentat, pentru prima oară, raportul primelor 100 de zile, țara sa se afla într-o criză economică și socială profundă și atunci a folosit momentul pentru a lansa un plan de acțiune, în mare parte bazat pe reforme legislative.
Există însă o diferență: în 1933, americanilor le era clar că țara se află în pragul unei catastrofe iminente și erau dispuși să susțină un lider care dorea să rezolve criza. Acum în România, percepția populației este diferită, iar politicienii aruncă gaz pe foc și par să nu înțeleagă pericolul real al unei crize brutale.
Puțini înțeleg cât de aproape ar fi fost de colaps economia și moneda ei dacă agențiile de evaluare financiară ne treceau în batalionul disciplinar al statelor nerecomandate investitorilor.
Actualul guvern a preluat un mandat dificil, cu o economie fragilă, amenințată de o criză greu de evitat, cu un deficit fiscal uriaș, aproape imposibil de corectat fără reforme, cu o datorie în expansiune, care risca să nu mai fie finanțată.
În plus, România mai are o vulnerabilitate cronică: deficitul de cont curent, produs de importurile masive și susținut de majorările de salarii și de pensii. Aceste majorări intensificate în an electoral au fost finanțate prin credite, realitate care a transformat datoria publică într-o capcană.
Soluția imediată a fost majorarea TVA, care a fost intens criticată, iar restul pachetelor de reformă, chiar dacă au supraviețuit unui vot în Parlament, sunt în stare de asediu, amenințate de un permanent blocaj ridicat insistent de cei care au interese directe de a-și menține privilegiile evidente sau avantajele ascunse.
La bilanțul celor 100 de zile, premierul a prezentat o agendă foarte clară de reforme, măsuri și inițiative obligatorii pentru ca România nu doar să evite o criză, ci chiar să-și asigure o dezvoltare economică sănătoasă și puternică.
A insistat asupra problemelor care trebuie rezolvate, multe dintre ele neatinse de pachetele de reforme anunțate deja, cum ar fi urgența unei politici energetice diversificate, care în final să poată susține nu doar un preț rezonabil al energiei, ci și dezvoltarea unor industrii puternice, precum ar fi metalurgia sau petrochimia.
Premierul a prezentat și intenția de a lista la bursă companii de stat, cum ar fi CEC-ul sau Aeroportul Otopeni, precum și vânzarea unor pachete suplimentare minoritare de acțiuni ale companiilor deja listate.
Previzibil, social-democrații au criticat soluția vânzării de acțiuni, fără a avea argumente economice solide. Este, de fapt, un refuz de a coopera pentru evitarea unei crize care poate arunca în recesiune economia, deoarece nu există soluții miraculoase. Dar mai este ceva: social-democrații nu pricep cât de periculoasă este situația finanțelor țării și cât de riscantă este amplificarea datoriei. Ar trebui să-și reamintească un detaliu din Legea responsabilității fiscale: dacă datoria publică trece de 55% din PIB, atunci guvernul este obligat să înghețe salariile bugetarilor, pensiile și cheltuielile sociale.
Banii obținuți din listări ar fi o sursă de finanțare imediată a deficitului uriaș și de stabilizare a datoriei suverane, care se amplifică periculos de rapid. Deficitul de peste 86 de miliarde de lei, din primele opt luni, se finanțează prin împrumuturi, iar România se împrumută la costuri deja foarte mari, un semnal de alarmă transmis de piețele financiare. Însă unii social-democrați sunt mai interesați de păstrarea unui control politic avantajos asupra companiilor statului decât de bunăstarea populației, care poate fi distrusă de o criză economică.
Pentru a stabiliza datoria publică, este inevitabilă reducerea deficitului de la 8% spre 3%, și asta cât mai rapid, în ciuda impresiei că avem la dispoziție șapte ani pentru redresare. Tensiunile din economia globală sunt periculoase, iar oportunitățile pot fi ratate, dacă nu-ți pui ordine în finanțe.
Premierul Bolojan a declarat că bugetul anului viitor nu va impune o creștere de taxe și impozite, iar TVA nu va urca la 24%, așa cum sugerau unele zvonuri. Practic, Bolojan a înțeles că planurile de redresare a finanțelor țării bazate pe creșteri de taxe sunt riscante, deoarece provoacă recesiuni mai profunde și mai îndelungate decât reformele care impun disciplină și reducerea risipei în spațiul public.
Partenerii de coaliție trebuie să înțeleagă că este nevoie de un guvern eficient, care să reducă risipa, să impună disciplina fiscală și să impulsioneze creșterea economică, inclusiv prin listări la bursă și atragerea de investiții străine. Social-democrații au împins deja finanțele țării în capcana datoriei care consumă veniturile bugetului și nu este inteligent să se opună măsurilor de redresare a economiei. Deocamdată, Cabinetul Bolojan are în față o dilemă: fie va reuși să evite o criză economică prin măsuri de reformă, fie va marca strict o amânare a dezastrului, din cauza ezitărilor unor membri ai coaliției.
