De același autor
Cu cinci săptămâni înainte de prima rundă de alegeri a acestui an electoral supraîncărcat, observăm o concentrare a discursurilor populiste, oricare ar fi baricada politică a candidaților. Într-un anume sens, campaniile electorale sunt dominate de populism. În esență, populismul economic în care Guvernul adoptă politici risipitoare pentru a seduce alegătorii are ca rezultat supraîndatorarea, inflația ridicată și, cel mai adesea, crizele economice, astfel încât în cele din urmă tot populația plătește factura cheltuielilor nesăbuite.
Avem un exemplu recent de populism: Popescu Piedone, candidatul la Primăria Capitalei cu 13 clase de liceu, își atacă viguros contracandidatul cu doctorat la Sorbona, spunând că „matematica lui este a paşilor pe care îi face de acasă, pe telefonul lui smart, şi înapoi către primărie”, în timp ce-și ademenește electoratul cu argumentul că „vorbeşte în limbajul celor mulţi, înşelaţi, omul care încă mănâncă parizer şi usturoi”. Un lider populist clasic, care împarte alegătorii, societatea, de fapt, în două grupuri artificiale, „poporul” și „elitele”, și apoi susține că este reprezentantul poporului. Pericolul acestui tip de populism este incertitudinea privind abilitatea de a livra bunăstare bucureștenilor, deoarece nu poate prezenta un program economic coerent, preferând o ofertă contractuală neclară. Evident nu este un contract, așa cum crede candidatul, deoarece nu conține clauze penalizatoare.
Simultan cu alegerile locale se va derula votul pentru Parlamentul European, iar aceste alegeri par parazitate de un val de populism, potrivit ultimelor sondaje publicate. „Atât la nivel național, cât și la nivel european, partidele tradiționale își pierd sprijinul, în timp ce partidele mai mici, mai radicale de stânga, dar mai ales de dreapta, câștigă sprijin. Partidele populiste, autoritare, naționaliste sunt în fruntea voturilor în diferite state membre”, a observat Philip Bokeloh, economist al ABN Amro Bank. E posibil să avem deci un Parlament European fragmentat, mai puțin viguros și cu provocări pentru economia noastră, deoarece aprobă bugetul Uniunii Europene și viitoarea Comisie Europeană.
Efectele influenței masive a populiștilor în Parlamentul European vor fi negative pentru economie, deoarece interesele naționale vor domina și vor afecta creșterea productivității și competitivitatea, avertizează analiștii economici. În plus, „partidele radicale de dreapta sunt eurosceptice și preferă autonomia națională în detrimentul procesului de politică centralizat... La nivel fiscal, acest lucru implică riscuri pentru prudența fiscală ale statelor membre”, spune Philip Bokeloh. Rămâne de văzut dacă marile partide tradiționale vor reuși totuși să controleze jocul politic european, în această companie populistă.
Adevăratul pericol al populismului stă ascuns în efectul său negativ asupra economiei, estompat de generozitatea ofertelor electorale. Cazul clasic observat de-a lungul istoriei recente este Argentina, cu o economie prăbușită după câteva decenii de guvernări populiste, a cărei populație plătește prețul unei inflații înalte și persistente și al unei devalorizări devastatoare a monedei sale. Un alt exemplu recent este oferit de Recep Erdoğan, care are deja probleme. Partidul său a pierdut alegerile în Istanbul și în marile orașe și din cauza unei inflații de 68,5% în luna anterioară acestora. Dar efectul politicilor populiste ale lui Erdoğan a fost devastator pentru moneda țării: lira turcească s-a devalorizat cu 512% din 2019 până în aprilie, înainte de alegeri, așadar. Este, e drept, o reacție târzie la politicile populiste, însă descrie cu precizie efectul economic dezastruos al acestora.
În România, am simțit pe pielea noastră în ultimii ani efectele populismului economic, când salariile creșteau prin septembrie, ca să mai crească o dată, triumfător, la începutul anului, când partidul câștigător se instala la guvernare. În ultimii ani, avalanșa de pomeni electorale n-a produs recesiune datorită unei conjuncturi economice favorabile, banilor europeni, investițiilor străine relativ constante în economie și stabilității monedei naționale. A creat însă deficite încăpățânat de mari și a amplificat datoria publică. În acest an însă, contextul economic global este complicat și impredictibil. Nu întâmplător am amintit de pericolul infiltrării politicilor populiste la nivel european, deoarece poate provoca probleme economice în statele cu economii emergente, cum e România, prin simpla reducere a granturilor europene sau prin rigidizarea regulilor fiscale.
Acest an este însă periculos de presărat cu capcane electorale. Promisiunea de a majora salariul minim, o socoteală neinclusă în bugetul de stat al acestui an, poate adânci deficitul bugetar și amplifica datoria publică. Eventuale presiuni din partea unor bresle de majorare a salariilor poate năuci bugetul, și așa dezechilibrat. Aceste perspective macroeconomice par abstracte și pot fi ignorate de alegători, însă efectele dezechilibrelor se vor rostogoli și asupra oamenilor: inflația va rămâne ridicată, creditele vor fi scumpe, iar leul va sta sub presiunea devalorizării. Așa încât suta de lei obținută în plus la salariu va cumpăra produse și servicii care acum costă 80 de lei. E un câștig real? Nu, e o iluzie electorală. Populistă. //
