De același autor
Dosarul restituirilor deschis de DNA, cu celebrităţile implicate în el, sau raportul Curţii de Conturi, de o claritate şi o consistenţă impecabile, arată că statul dă semne că s-ar întări.
Doi dintre cei mai importanţi lideri ai PSD, Viorel Hrebenciuc şi Ilie Sârbu, au intrat în centrul atenţiei prin implicarea lor în aşa-numitul dosar al retrocedărilor ilegale de păduri. Un dosar interesant nu doar prin complexitatea lui, ci, mai ales, prin faptul că pune pe tapet tema jafului sistematic produs asupra proprietăţii statului român în ultimii 25 de ani. Un sfert de veac în care politicienii, baronii locali şi unele instanţe au „reconstituit“, în multe cazuri, drepturile de proprietate prin corupție. Ce s-a întâmplat de fapt în acest dosar? Simplu: un grup de oameni importanţi s-au implicat în chestiunea atribuirii a 43.000 de hectare de pădure, într-un lot compact, adică să nu fie „proprietatea“ risipită în zeci de poieniţe, către un presupus moştenitor. Suprafaţa reprezintă cam 0,7% din fondul silvic al României, şi aşa mărunţit şi sfârtecat.
Grupul a dus, potrivit lui Viorel Hrebenciuc, un război cu Romsilva, deci exact cu instituţia care gestionează fondul silvic al ţării. Potrivit unor relatări din presă, care citează transcrierea unor convorbiri ale personajelor influente implicate în dosar, una dintre problemele care trebuiau rezolvate era menţinerea reprezentanţilor statului într-o atitudine pasivă, de „noncombat“. Aceasta a fost de fapt o tehnică şi o practică a jefuirii statului.
Acum observăm de ce este nevoie de control politic asupra diverselor agenţii şi instituţii ale statului. Nu pentru a se realiza vreo strategie inteligentă şi eficientă de dezvoltare, ci pentru a se putea gestiona afacerile statului potrivit intereselor bine conturate ale unor persoane deseori puse pe jaf. Dosarul aşază reflectoarele pe chestiunea haosului din restituţia proprietăţilor abuziv confiscate de regimul comunist. Povestea retrocedărilor a fost subiectul unor legi şchioape, incomplete, discutabile şi creatoare de haos. Acest haos legislativ s-a dovedit o mană cerească pentru şmecheri. Politicieni din toate partidele au susţinut deruta legislativă, deoarece, iată, au profitat copios. „Confuziile, carenţele şi slăbiciunile din legislaţia ce priveşte retrocedările de fond forestier au fost speculate prompt în favoarea lor de către entităţi, forme asociative şi persoane fizice care nu aveau niciun drept şi au indus în eroare unele instanţe de judecată. Proprietatea publică a statului asupra pădurilor s-a diminuat prin reconstituiri sau, mai bine zis, de cele mai multe ori, prin constituiri abuzive de drepturi de proprietate, autorităţile publice manifestând adeseori o inexplicabilă indiferenţă şi pasivitate“, concluzionează un raport al Curţii de Conturi, care face o radiografie a halucinantului jaf al pădurilor ţării. Consecinţa acestui jaf este deosebit de gravă pentru mulţi români, care nu ştiu că alunecările de teren sau inundaţiile devastatoare care-i lasă pe drumuri şi-i aruncă în sărăcie absolută sunt efectul lăcomiei unor şmecheri.
Raportul Curţii de Conturi arată dimensiunea jafului şi incoerenţa statului în chestiunea retrocedărilor. S-a ajuns în situaţia în care statul a fost deposedat abuziv de proprietăţile sale în numele corectării unor abuzuri. În ecuaţia acestui jaf, realizat, culmea, în numele unor păgubiţi, a fost folosit un arsenal de mijloace de presiune, corupţie şi indolenţă. Instanţele au închis ochii în faţa documentelor de proprietate: au fost cazuri în care unii revendicau o pădure care fusese pusă gaj la bancă şi pierdută apoi în contul unor datorii neplătite. Păi ce să mai ceri, dacă n-ai moştenit decât o datorie? Au fost alte situaţii în care proprietarii din vechi timpuri au vândut înainte de a se prăpădi pădurea sau casa, dar „moştenitorii“ au intrat în instanţe cu documentele anterioare de proprietate. „Probatoriul cu dovedirea dreptului de proprietate s-a relativizat, deschizându-se calea abuzurilor, instanţele au acceptat ca acte doveditoare documente vechi, fără a le cerceta riguros“, menţionează raportul Curţii de Conturi. În esenţă, raportul Curţii de Conturi dezvăluie mecanismele jafului petrecut cu pădurile ţării. Nu poţi să nu te întrebi de ce nu există un registru clar, public, al proprietăţilor din România?
Constatăm însă că cei care trebuiau să producă legi clare, corecte şi aplicabile în interesul păgubiţilor şi al statului român le-au creionat incomplet şi neclar, lăsând liberă calea pentru abuzuri. Ceea ce deranjează în afacerea în care sunt implicaţi lideri ai partidului de la putere nu este doar tehnica de persuasiune impecabilă vizibilă în replica lui Hrebenciuc: „îl calc pe cap“, ci faptul că atât acesta, cât şi socrul premierului candidat la preşedinţie sunt parlamentari. Îţi poţi deci închipui că rostul şi rolul lor era de a crea legi corecte şi în interesul oamenilor care i-au trimis în parlament, nu în cel personal. Parlamentarii implicaţi în acest dosar par să justifice vorba aia din bătrâni cu „lupul paznic la stână“. Nu putem să nu ne amintim o replică celebră, rostită aproape duios de sincer: „întăriţi-vă statul, domnilor“. Ei bine, dosarul restituirilor deschis de DNA, cu celebrităţile implicate în el, sau raportul Curţii de Conturi, de o claritate şi o consistenţă impecabile, arată că statul dă semne că s-ar întări. //
CITIȚI ȘI
