De același autor
Primăvara asta a debutat cu vești contradictorii despre economia românească. Inflația a încetinit, însă rămâne periculos de ridicată, vânzările cu amănuntul s-au înviorat, ceea ce poate impulsiona economia, însă deficitul bugetar s-a scufundat sub nivelul de confort al datoriei publice, iar viitorul are doar certitudinea majorării birurilor.
Prețurile au continuat să crească, dar într-un ritm relativ mai lent față de primele luni ale anului. Totuși, în martie dominăm categoric în campionatul european al inflației, cu un ritm anual de 6,6%, mai mult decât dublul mediei indicatorului în Uniunea Europeană. Cum ne‑am câștigat această poziție, de neinvidiat, într-o Europă determinată să lupte cu inflația? Un prim impuls inflaționist este transmis de majorarea salariilor și pensiilor într-un ritm care-l sfidează pe cel al creșterii prețurilor. În februarie, ultima lună pentru care institutul specializat a afișat statisticile veniturilor salariale, salariile erau cu 14,2% mai mari față de aceeași lună a anului trecut și afișau o creștere „reală”, adică scăzând influența inflației, de 6,5%. Pensiile au crescut și ele cu peste 13%, depășind ritmul inflației.
Aceste venituri mai mari au impulsionat vânzările cu amănuntul, care au afișat ceea ce analiștii de la ING Group au numit „o creștere uimitoare” de 6,5% în primele luni. „Consumatorii români nu ezită să se bucure de câștigurile salariale reale” din ultima perioadă, comentează analiștii ING. Și imediat adaugă că nu-și vor modifica prognoza de creștere a PIB-ului pentru acest an, de 2,8%, deoarece prudența și evoluțiile negative din sectorul construcțiilor îi îndeamnă la reținere.
Înviorarea consumului este însă simultan o veste bună și una proastă, depinde cum cântărim cifrele. Este o veste bună pentru economie, deoarece poate impulsiona creșterea economică peste nivelul estimat undeva între 2,7 și 2,8%. Creșterea consumului înseamnă și sporirea veniturilor statului din taxele aplicate acestuia, ceea ce poate opri deteriorarea brutală a deficitului bugetar în lunile următoare. Însă chiar și într-o lectură optimistă e greu de crezut că economia va crește cu 3,4%, cifra magică pe care s-a construit bugetul acestui an, doar din euforia consumului finanțat de creșteri salariale și de pensii. În fond, e un an complicat de tensiuni geopolitice și oricând o explozie a prețului petrolului poate inhiba un consum speriat de scumpirile în lanț care ar urma.
Însă vestea proastă ascunsă în cifrele vânzărilor cu amănuntul este menținerea inflației la un nivel inconfortabil de ridicat, și asta nu se va datora doar apetitului consumatorului român pentru a cumpăra la prețuri mari produsele de pe rafturi, ci și strategiei marilor lanțuri comerciale, afectate de impozitul suplimentar pe cifra de afaceri și îngrijorate de fiscalitatea anului viitor.
Însă persistența unei inflații ridicate nu este singura veste proastă pentru economie. Efectul unei inflații ridicate este menținerea unor rate mari ale dobânzilor la creditele acordate populației și firmelor. Acum, populația poate amâna accesarea unor împrumuturi, deoarece în ultimul an a arătat un apetit sporit pentru economisire, însă firmele și mai ales afacerile mici și mijlocii vor avea fie costuri ridicate de rambursare a creditelor, fie o incapacitate de refinanțare din cauza reticenței băncilor de a risca. Menținerea unor costuri ridicate ale împrumuturilor firmelor are ca efect inhibarea investițiilor și, uneori, chiar închiderea afacerii, dacă veniturile nu acoperă costurile. Când afacerile private nu investesc sau nu au așteptări de profit, atunci creșterea economică este fragilă și poate pune probleme mari bugetului.
Într-un an electoral, guvernanții nu trebuie să se lase fascinați de perspectiva creșterii consumului, ca motor al economiei, deoarece doar consumatorii cu venituri medii sunt cei ce stimulează creșterea economică, iar anul viitor acestora li se pregătesc diverse scenarii fiscale inconfortabile. Dacă anul acesta mizăm pe consum ca motor al economiei, cum facem anul viitor să evităm recesiunea? În acest an observăm că strategia Guvernului de a crește salariile și pensiile poate susține creșterea economică, dar cu prețul inflației persistente, al creditelor scumpe, al menținerii deficitului de cont curent la un nivel inconfortabil și al unui viitor economic complicat.
Estimările analiștilor pentru anul viitor proiectează o încetinire a economiei românești, adică o creștere a PIB cu doar 1,9%. Pare confortabil, nu vorbim de recesiune, însă rata de creștere a PIB-ului reflectă starea economiei, iar această încetinire are implicații negative pentru securitatea națională (și nu e momentul), pentru investiții, poate afecta crearea de locuri de muncă. În plus, încetinirea economiei inhibă consumul gospodăriilor și creează probleme în educație și sănătate.
Pentru anul viitor perspectivele sunt deci sumbre, creșterea economică va încetini, inflația va rămâne ridicată, ratele dobânzilor vor fi mari, consumul gospodăriilor va fi redus, economiile vor scădea și împrumuturile statului vor amplifica datoria publică, oricare ar fi strategia de majorare a fiscalității. Sau poate din cauza acesteia. Niciun guvern nu poate paria pe seducția majorării salariilor și pensiilor nesusținute de productivitate, ci de biruri mai mari în viitor. E un pariu riscant, deoarece nu are logică economică, are doar socoteli electorale, care pot fi spulberate de realitatea economică și geopolitică a anului viitor. //
