De același autor
Impasul era previzibil, dată fiind situația dificilă a finanțelor țării, riscurile asociate alegerilor prezidențiale, contextul economic global și european complicat și incertitudinea care parazitează economia globală.
Construcția unei arhitecturi bugetare în toiul tensiunilor politice este un proces complicat și riscant, iar prăbușirea guvernelor din Franța și Germania descrie foarte clar cum polarizarea politică face dificilă formarea unei coaliții suficient de solide pentru a rezolva problemele economice structurale.
Impasul actual pare să fi fost declanșat de posibilitatea creșterii unor taxe, considerată de echipa USR ca inacceptabilă. Este foarte adevărat că o povară fiscală mai mare poate avea un efect pervers asupra alegătorilor, în contextul campaniei pentru fotoliul de la Cotroceni, făcându-i pe aceștia să susțină oferta suveranistă, plină de furie față de actualii guvernanți, însă lipsită de soluții pentru rezolvarea problemelor economiei românești.
Repulsia USR față de majorările de taxe are însă și rațiuni economice, deoarece ar putea afecta creșterea economică și ar stimula inflația deja ridicată și persistentă, obligând banca centrală să mențină dobânzile sale de politică monetară la același nivel, care au creat un mediu deja inconfortabil pentru afaceri și gospodării.
Însă majorarea taxelor este un instrument fiscal ușor de activat în cazul creionării un buget de urgență, deoarece este o măsură rapidă și ușor de implementat.
USR s-a arătat favorabil reducerii cheltuielilor bugetare, însă un asemenea exercițiu necesită reorganizare, evaluare a arhitecturii administrative și analiză mai profundă a necesităților, riscurilor și eficienței. În acest moment însă, tensionat și de incertitudinea politică, viitorul guvern nu va avea timp pentru reflecție. În plus, în actuala structură a Parlamentului, consensul politic este mai ușor de obținut pentru creșteri de impozite atunci când acestea vizează afacerile și contribuabilii cu venituri mari. Paradoxal însă, o taxare agresivă a acestora poate afecta negativ creșterea economică.
Probabil, noul guvern va livra un buget de compromis pentru anul 2025, urmând să amâne majorările previzibile de taxe și impozite pentru 2026, asta în funcție și de conjunctura locală și globală care va influența evoluția economiei anul viitor.
Acest impas al negocierilor descrie și o problemă nerezolvată: anume aceea că opțiunile de politică fiscală au fost susținute constant de modele speculative, care s-au bazat pe argumente de politică socială și mai puțin pe rațiuni economice. Un fel de alchimie fiscală, în care creșterea salariilor și pensiilor aducea ceva bani la buget, prin taxe, și stimula economia. A fost însă un stimulent iluzoriu, care s-a întors ca un bumerang împotriva economiei în timpuri de criză, deoarece consumul a amplificat deficitul de cont curent, acea diferență negativă între valuta care iese din țară și cea care intră în ea, și inflația. Explicația acestui dezechilibru provocat de majorări succesive de salarii și pensii a fost incapacitatea economiei românești de a crește productivitatea. Când ai salarii care se apropie de media europeană, însă în țară productivitatea este mult mai slabă, atunci acești bani se vor consuma pentru cumpărarea de mărfuri din import și pe cheltuieli de vacanțe în străinătate.
Pentru a-și întări economia, România are nevoie nu doar de banii europeni, esențiali în acest moment pentru stabilitatea economică, ci și de investiții străine directe, oricare ar fi răcnetul suveranist falimentar care agită electoratul.
Cheia bunăstării electoratului, căci lui i se adresează bugetul pregătit acum de partenerii de dialog, este deocamdată menținerea fluidității banilor europeni și a investițiilor străine directe. Ambele ținte au nevoie de predictibilitate, seriozitate și de recâștigarea încrederii în politicile economice românești.
În acest moment este important ca politicienii din viitorul arc de guvernare să nu se concentreze doar pe incertitudini și tensiuni. Economia României va beneficia de pe urma creșterii puterii de cumpărare a gospodăriilor, are nevoie de o scădere a ratelor dobânzilor, care ar trebui să susțină treptat cererea, și de aderarea la Spațiul Schengen.
Impozitarea mai agresivă a afacerilor mici și mijlocii poate fi riscantă, deoarece
IMM-urile sunt esențiale pentru economia românească, reprezentând 99,7% din companiile active.
Și atunci, cum armonizăm alchimia fiscală cu știința și logica economică? Nu există un miracol, însă, dacă viitorul guvern va calibra inteligent și eficient ecuația bugetară a anului viitor, creșterea economică, estimată să fie undeva între 2,8 și 2,9%, va oferi spațiu de manevră pentru investiții în infrastructură, educație și sănătate. Nu trebuie ignorată nici soluția obținerii unor sume de bani din vânzarea la bursă a unor pachete de acțiuni la companiile din energie, fără a pierde controlul asupra acestora. Guvernul va trebui însă să colaboreze cu banca centrală, pentru a evita o devalorizare a leului, provocată de derapaje fiscale, care ar duce la aruncarea ratingului suveran în zona economiilor nerecomandate investițiilor. Asta, deoarece deciziile de politică monetare sunt științifice, adică se bazează pe analiza sistematică a efectelor alegerilor alternative de politică și pe impactul macroeconomic al acestora. Guvernul trebuie deci să armonizeze alchimia bugetară cu știința economică.
