De același autor
Anul 2015 începe sub zodia lebedei negre, a evenimentelor care iau prin surprindere pieţele financiare ale lumii, deşi nu sunt total imprevizibile.
Eşecul politicienilor greci de a-şi alege un preşedinte după trei sesiuni de vot parlamentar este o lebădă neagră, în înţelesul dat de economistul american Nassim Nicholas Taleb. El are costuri greu de evaluat, care alunecă dincolo de cheltuielile pentru organizarea alegerilor anticipate din 25 ianuarie. Se reaprind speculaţiile privind o eventuală ieşire sau expulzare a Greciei din zona euro, în ipoteza în care partidul de orientare radicală, Syriza, ar câştiga alegerile. O ipoteză oarecum speculativă, deoarece, dincolo de discursul populist al stângii radicale condusă de Alexis Tsipras, care propune o renegociere a termenilor acordului cu Troica finanţatoare, compusă din Fondul Monetar Internaţional, Comisia Europeană şi Banca Centrală Europeană, nu se întrezăreşte o dorinţă fierbinte de ieşire din zona euro. Tsipras se opune doar austerităţii, ceea ce place populaţiei, nu propune vreun abandon al monedei unice. Nici n-ar avea sens, deoarece toate scenariile unui Grexit, cum simplificat a fost botezată ideea ieşirii din zona euro a Greciei de către presa internaţională, indică un haos economic pentru ţară. În fond, populaţia nu-şi doreşte asta, lucru demonstrat în vremurile dure ale crizei acute prin care a trecut Grecia în 2010, când populaţia a scos din ţară zeci de miliarde de euro, adăpostindu-le în bănci străine de frica drahmei. Există deci scenarii care arată că, în cazul în care Syriza ar câştiga 36-38% din fotoliile parlamentare şi ar deveni astfel partid majoritar, ar avea şanse reduse de a forma un guvern de coaliţie, ceea ce ar putea duce la o succesiune de alegeri parlamentare în Grecia. Totuşi, tensiunile politice din Grecia vor ţine pieţele financiare cu sufletul la gură şi au şanse mari de a apăsa asupra cotaţiilor monedei unice în raport cu dolarul american. Deja euro a coborât sub 1,2 dolari, devalorizare care are însă şi partea sa bună pentru economiile europene, deoarece însufleţeşte exporturile.
Desigur, dacă Grexit devine o realitate, următoarele victime ale pieţelor financiare ar putea fi colegele de suferinţă din periferia europeană, Portugalia, Italia şi Spania, care, împreună, alcătuiau grupul PIGS al economiilor care se bălăceau în probleme financiare grave. Dar, astăzi, Mario Draghi, preşedintele Băncii Centrale Europene, a creat un mecanism de protecţie trasat în jurul acestor economii prin instrumente de intervenţie cum ar fi Mecanismul European de Stabilizare. Aşa se explică de ce ştirea că Grecia poate cădea în braţele radicalilor nu a ridicat costurile împrumuturilor acestor ţări. Pieţele financiare au reacţionat aproape cu indiferenţă. În timp ce randamentele bondurilor greceşti au urcat, în primele zile din 2015, la 9,54%, ca răspuns la criză, Spania şi Italia aveau costuri ale împrumuturilor mai mici decât cele ale Statelor Unite ale Americii. Randamentele bondurilor spaniole erau de 1,65%, ale Italiei de 1,94%, iar ale Portugaliei de 2,74%, ceea ce arată că pieţele nu iau în calcul vreo intrare în incapacitate de plată. O situaţie deci total diferită de cea din 2010, când criza greacă a contaminat alte pieţe europene. Iată de ce apare şi avertismentul german, publicat în Der Spiegel, dar nuanţat apoi, potrivit căruia zona euro poate digera o eventuală ieşire a Greciei. Totuşi nu este decât retorică politică, deoarece pentru toată lumea este limpede că un asemenea eveniment ar crea o panică greu de evaluat şi ar afecta întreaga Europă, apoi restul lumii.
Pe de altă parte, dacă se va ascuţi criza, este chiar probabilă o schimbare a politicii BCE, în sensul ridicării embargoului impus de Germania în chestiunea cumpărării directe de către banca centrală a obligaţiunilor suverane, asta pentru a demonstra Greciei şi restului Uniunii ce înseamnă apartenenţa la zona euro. Dacă totuşi Grexitul s-ar produce, atunci băncile elene ar avea mari dificultăţi de finanţare, economia ţării s-ar prăbuşi, iar salariile promise a se mări s-ar dovedi o păcăleală, deoarece ar fi exprimate în drahme, iar moneda naţională s-ar devaloriza brutal, constant şi sigur, spulberând puterea de cumpărare a grecilor. Realist privind, sunt şanse mici ca grecii să abandoneze euro, dar pot să-l zgâlţâie.
Anul 2015 va fi influenţat de bagheta politicienilor. Britanicii vor avea şi ei alegeri, dar coacerea unui Brexit în 2017, când va fi referendum, nu pare a fi o ameninţare, deoarece populaţia rămâne favorabilă apartenenţei la Uniunea Europeană. Spectacolul politic va intensifica însă incertitudinile. Ceea ce lasă drum liber dolarului pentru a-şi marca revirimentul simţit deja de anul trecut. 2015 va fi anul dolarului, dar al unui dolar mai scump, deoarece dobânzile pieţei americane urcă. Piaţa americană, imensă şi nesăţioasă, ar putea atrage ca un magnet banii investitorilor globali, iar fuga asta poate mări costurile împrumuturilor altor monede, inclusiv cele de la noi. În rest, petrolul dă semne de ieftinire şi se poate îndrepta către 40-35 de dolari barilul, pentru a-şi reveni uşor, în zona a 50 de dolari. Preţurile joase ale petrolului vor fi benefice pentru economiile emergente, cum ar China sau India, dar pot produce catastrofe în Rusia sau în Venezuela. Noi nu vom beneficia de această poveste, deoarece combustibilii sunt sufocaţi sub presiunea accizelor imense şi sub apăsarea unei taxe pe valoarea adăugată ridicată la maximum de o criză pe care n-am depăşit-o.
