De același autor
Reforma salariilor angajaţilor plătiţi din banul public a fost sugerată încă din vara anului trecut de Banca Mondială, care a depistat discrepanţe mari şi inexplicabile între salariile aceloraşi categorii de angajaţi, şi a fost impusă de Fondul Monetar Internaţional, care a cerut guvernului să finalizeze proiectul Legii salarizării unice până la 1 octombrie. Nervozitatea publicului se datorează spaimei, nejustificate, că, odată aplicată, noua lege va reduce drastic veniturile salariale. Premierul Emil Boc a lămurit însă că nu se va pune nici măcar problema tăierii salariilor mari. Astfel, reforma salarizării sectorului public va curăţa păienjenişul celor 90 de sporuri, beneficii şi indemnizaţii, va îngheţa, temporar, salariile mari, dar va asigura suportul pentru creşterea celor mici şi medii.
Nu întâmplător, FMI a cerut legea, deoarece crearea unui sistem unic de salarizare a angajaţilor din sectorul public asigură stabilitatea economică, esenţială în vremuri de criză. Potrivit economistului britanic Damian Grimshaw, „statele care au sisteme integrate şi centralizate de salarizare a bugetarilor, cum sunt Germania şi Franţa, au un potenţial mai mare de a coordona, flexibil, politicile macroeconomice decât Marea Britanie, care rulează cu un sistem fărâmiţat“, ceea ce se vede deja în condiţiile crizei financiare globale, care a lovit finanţele Marii Britanii.
Nu în ultimul rând, Legea salariilor sectorului bugetar va fi prima etapă a unui proiect necesar şi ambiţios de reformă a pensiilor, deoarece anulează beneficiile castelor. În esenţă, spune analistul economic Marina Marin, „legea va aşeza salarizarea pe criterii privind evoluţia în cariera profesională şi competenţa, aşa cum sugerează modelul german, creând premise pentru implemetarea legii pensiilor unice acordate pe baza contribuţiilor din cariera profesională“.
În vara anului trecut, experţii Băncii Mondiale au observat, în raportul redactat pentru folosul Ministerului Muncii, că există în sectorul public angajaţi care prestează munci similare, cu un efort comparabil, în condiţiile aceluiaşi nivel de pregătire profesională, însă între salariile cărora apar diferenţe greu de explicat.
Există mai multe explicaţii, una dintre ele fiind aceea că în sistemul public au apărut adevărate caste profesionale, care au reuşit să-şi impună legi speciale de salarizare şi, nu în ultimul rând, de pensionare. Magistraţii, de pildă, au un sistem propriu de salarizare, justificat în mare parte de nevoia de a scutura justiţia de corupţie. Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) este cel mai bine plătit demnitar din România, cu un salariu de bază de 11.750 de lei. Preşedintele României are un salariu de bază sensibil mai mic, de numai 9.583 de lei. Totuşi, magistraţii se plasează doar pe locul trei în ierahia salariului mediu, cu un câştig de 7.420 de lei, după profesori universitari şi diplomaţi.
Criteriile ochilor frumoşi
O altă explicaţie a marilor discrepanţe dintre salariile bugetarilor este apariţia sistemului de sporuri, multe dintre ele în contradicţie cu obligaţiile din fişa postului. Sporul de limbi străine, de pildă, este ridicol dacă este atribuit unui angajat al cărui post presupune şi utilizarea limbii engleze. Sporul de confidenţialitate a fost iniţial croit pentru cei care lucrează cu informaţii clasificate, deoarece instituţiile publice au obligaţia să fie transparente, nu să ascundă de contribuabili informaţiile cu care lucrează. El este acordat acum în devălmăşie, chiar acelora care sunt obligaţi de fişa postului să asigure transparenţa instituţiilor publice.
O a treia explicaţie a discrepanţelor dintre salariile angajaţilor din sectorul public apare din sistemul de stimulente. Aproape toate instituţiile statului pot acorda stimulente angajaţilor proprii, deoarece au sursa de venit, care, aparent, nu jenează bugetul. Astfel, izvorul stimulentelor sunt banii încasaţi de departamentele lor de control prin sancţiunile, amenzile şi penalităţile colectate din sistemul pe care-l păstoresc. Casa de Pensii, de pildă, amendează o firmă dacă nu a dat declaraţia nominală privind plata CAS-ului, Inspecţia Muncii are amenzile ei aplicate pentru nerespectarea prevederilor legale. O parte din banii colectaţi sunt viraţi către bugetul de stat, o altă parte însă poate fi folosită pentru acordarea stimulentelor. Stimulentele sunt o sursă de iritare în interiorul instituţiilor publice care le acordă, deoarece sunt instrumente flexibile în mâna şefilor, care le pot direcţiona spre anumite buzunare, existând suspiciunea că sunt acordate pe criteriul solid al ochilor frumoşi.
Împreună, diferenţele de salarii dintre caste, sporurile şi stimulentele au creat un haos care face aproape imposibilă orice proiecţie bugetară pe mai mulţi ani. Potrivit Băncii Mondiale, în sistemul public românesc se acordă peste 90 de sporuri, prime, bonusuri şi indemnizaţii. Campionii sunt funcţionarii publici, cu 15 tipuri de sporuri.
Frână sus, accelerare jos
Iată de ce toată arhitectura salariilor din domeniul public trebuie refăcută, cu atenţie, pentru a corecta dezechilibrele, inechităţile şi excesele salarizării bugetarilor. Premierul Emil Boc a precizat că noua lege nu va micşora salariile de bază. Dimpotrivă, în următorii cinci ani ea va asigura atât suportul creşterii salariului minim, cât şi mecanismul majorării celorlalte salarii.
Marian Sârbu, ministrul Muncii, a întărit explicaţiile premierului şi a lămurit că nu se pune nici măcar problema reducerii salariilor mari, ci pur şi simplu a îngheţării acestora pentru o vreme, urmând să crească într-un ritm extrem de lent. Premierul a lăsat să se înţeleagă că ritmul de creştere a actualelor salarii mari va rezulta din menţinerea unui raport de 1 la 15 între salariul minim şi cel maxim acordat în sistemul public. //
